Rosie’s walk

La atelierele de engleza pentru pitici de saptamana aceasta am insotit-o la plimbare pe gainusa Rosie, “Rosie’s walk” de Pat Hutchins.

Cu ajutorul povestii am invatat prepozitii de loc si ne-am distrat punand in scena aventura gainusei. Am printat de aici cartonase cu imaginile din poveste, si dupa ce am citit cartea cu ajutorul lor, le-am lipit pe scaune, mese, pernute si ne-am facut un adevarat traseu prin incapere :). Copiii s-au amuzat trecand “across the yard”, around the pond”, “over the haystack”, “past the mill”, through the fence”, under the beehives”.

Through the fence

Under the beehive

Copiii aveau in mana cate o gainusa draguta din material textil (le-am cumparat la un pret excelent de la Maxx, 9 gaini=3 lei).

Around the pond

Past the mill

Copiii au primit apoi animalute si fiecare conducea animalul in locul indicat de mine, prin traseu. Am jucat si un joc cu mingea pentru a fixa pozitiile spatiale: copiii stateau intr-un sir si dadeau o minge de la unul la altul: primul dadea minge pe deasupra capului-over your head,  urmatorul o trecea pe sub picioare- under your legs, al treilea lua mingea si se rasucea- around your body, al patrulea primea mingea printre brate- through your arms”.

La partea practica am facut gainuse din conuri de hartie dupa acest model.

La cea de-a doua intalnire am facut carticele acordeon (dupa acest model) lipind imagini din poveste.

Intalnirile s-au terminat cu baloane de sapun, spre incantarea tuturor :)

 

 

 

Bulgaras de primavara

Iepurasul si ariciul din acest set de carti sunt adorabili si am citit de multe ori aventurile lor. M-am gandit ca le va placea si copiilor de la atelierul de lectura, asa ca pentru vineri am ales “Bulgaras de primavara”. Din pacate in multe dintre librariile online stocul este epuizat, insa cu siguranta le puteti gasi in librariile din oras (eu le-am vazut pe toate 4 la Libraria Alexandria).

 

Aricul si iepurasul sunt prieteni si, fiindca ariciul era tare curios cum arata iarna, l-a rugat pe prietenul sau sa-i pastreze un piculet pentru atunci cand se va trezi din hibernare. Si ca iepurasul sa nu uite de promisiune i-a scris mesajul pe scoarta unui copac.

Iepurasul s-a gandit ca un bulgare de zapada acoperit cu frunze uscate se va pastra bine pana la primavara si ariciul ca sti cum este iarna, insa din pacate bulgarele s-a cam topit. Totusi ariciul a aflat cate de rece si ascutit este frigul iernii cand a tinut bulagarele in mana: era asa de rece incat i s-a parut ca l-a muscat.

Fiecare copil s-a gandit la obiecte care le amintesc de iarna si au caracterizat iarna in cateva cuvinte. Am discutat despre animalele care hiberneaza si copiii mi-au dat cateva exemple.

Am vorbit apoi despre cum putem pastra in amintirea noastra un loc pe care l-am vizitat si care ne-a placut mult, si cum am putea sa le aducem si prietenilor nostri o bucatica din acel loc: facem fotografii, aducem suveniruri si lucruri intersante pe care le gasim acolo, nu neaparat din acelea pe care sa le cumparam. Copiii au promis ca se vor gandi mai mult la prietenii lor cand vor merge in vacanta si vor aduce simboluri specifice zonei in care vor merge.

Am analizat apoi putin cele doua personaje si am observat ca desi sunt prieteni, ariciul ii tot spune iepurasului ca e uituc, ceea ce nu ni s-a parut chiar in regula. Copiii au spus ca nu le-ar placea ca un prieten sa le spuna asa. Pentru a vorbi despre calitati si lucruri pe care le apreciem unii la ceilalti am jucat “Ghemul calator”: un copil lua ghemul si infasura ata pe degetul aratator spunand cate o calitate a sa, dadea apoi ghemul mai departe, fiecare spunandu-si calitatile. Ghemul a fost infasurat la loc, de data asta copiii spuneau cate ceva ce le place la cel de la care il primeau.

La partea practica am facut bulgarasi din ata pe care i-am transformat in iepurasi (am infasurat ata pe un cerc pentru a face pompoane, apoi am lipit urechi, nas, ochi si codita pentru iepuras .)

Cadoul gargaritei Suzette

Suzette este o buburuza tare dragalasa si sensibila care viseaza sa ajunga o mare pictorita. Am vazut mai demult cartile cu gargarita, insa prezentarea Cameliei m-a convins ca trebuie sa le avem si noi. Iti multumim Camelia, ne-ai facut o mare bucurie, Suzette a devenit tare indragita la noi acasa :). Fiindca se apropia ziua mamelor, m-am gandit ca ar fi potrivit sa citim si la atelierul de lectura “Cadoul gargaritei Suzette” de Quentin Greban.

Am vorbit mai intai despre cadourile pe care copiii le-au pregatit mamelor de ziua lor, i-am intrebat daca ei cred ca animalele si insectele isi fac daruri si de aici am pornit o multime de povesti frumoase, fiecare imaginandu-si ce-ar putea sa-si daruiasca animalutele. Au fost incantati de imaginile din carticica si am zabovit mai mult asupra analizarii tuturor detaliilor. Am vazut cum gargarita Suzette i-a facut mamei un ghiveci cu flori din hartie, insa in drum spre casa vantul si plaia i-au distrus creatia.

Suzette era tare necajita, insa prietenii ei au sfatuit-o sa faca alt cadou, numai ca mica gargarita nu avea nicio idee. A vazut ca omida i-a pregatit mamei sale o inima cu gauri dintr-o frunza, melcul a facut biscuiti in forma de spirala precum cochilia lui, albina a pregatit un borcan cu miere pe care l-a decorat cu dungi galbene si maro asemenea celor de pe corpul ei.

 

Toti facusera cadouri care sa semene cu ei, ceva care-i reprezinta. Cand a vazut portretul pe care furnicuta i-l facuse mamei, Suzette a stiut ca la asta se pricepea ea cel mai bine asa ca s-a pus pe treaba. A vrut sa faca ceva care sa semene cu ea si a facut o floare cu rosu si negru, un minunat mac pe care mama l-a primit cu mare bucurie.

Credeti sa mama s-ar fi suparat daca Suzette ii ducea doar cioburile de la cadoul distrus de ploaie?, i-am intrebat pe copii. Sigur ca nu, fiindca mamelor le plac toate cadourile facute de copiii lor.

Ne-am gandit sa facem si noi o surpriza draguta pentru mame si copiii au facut felicitari pop-up cu un cosulet decorat cu flori, iar pe fata felicitarii au pus poza lor in mijlocul unei floricele, astfel am facut si noi un cadou care sa ne semene :)

Mai multe poze de la atelier gasiti aici.

 

Anotimpuri

La atelierul de engleza de saptamana trecuta am incercat sa deslusim tainele anotimpurilor si am identificat elementele specifice fiecaruia.

Am facut diverse jocuri pentru a retine denumirile anotimpurilor si mi-am dorit sa le invatam in mod constient, nu sa le stim in ordine ca o poezie. Am avut niste jetoane de la un joc si copiii dadeau de la unul la altul gentuta in care se aflau, la un moment dat scoteau un jeton si spuneau despre ce anotimp este vorba.

Am citit “Tap the magic tree” si copiii au fost incantati sa vada cum se intampla lucruri magice cu ajutorul lor ;)  (gasiti cartea si in limba romana ). Mi se pare o carte fantastica fiindca e atat de interactiva si copiii chiar simt ca participa activ la actiune. Fara sa ne dam seama am repetat o multime de expresii: tap the tree, rub the tree, wiggle your fingers, pat the leaves, clap your hands, blow a breeze, blow a kiss. Aici puteti vedea un filmulet de prezentare pentru a va da seama mai bine cat de minunata este aceasta carte.

Cu ajutorul unui copac facut din banda izolatoare (aici gasiti sursa de inspiratie) am reluat actiunile din carte, de data asta copiii puneau elementele potrivte pe copac, apoi faceau actiunile necesare pentru ca magia sa se intample.

La partea practica am decupat si lipit niste copiii in dreptul anotimpului conform caruia erau imbracati,

… iar la alta intalnire am pictat copaci folosind o folie cu bule cu care am stampilat culorile anotimpurilor: spring is pink, summer is green, autumn is orange and yellow, winter is white.

Activitati artistice

Elena e foarte pasionata de pictura, desen si tot ce inseamna activitati artistice, asa ca fac mereu tot posibilul sa exploatez acest talent al ei. Recent am cumparat de la Anca (In minunata lume a cartilor) o minunata carte de arta in care copilul invata o multime de lucruri interesante (aici gasiti mai multe imagini din carte).

Sunt mai multe tablouri celebre,  copilul fiind provocat sa incerce diferite tehnici pentru a face ceva asemanator. Imi place foarte mult ca sunt prezentate mai multe procedee, de la pictura, la desen, colaj , pana la modelaj.

Elena a fost fascinatasi a incercat imediat cateva dintre activitatile propuse. A inchis ochii si a desenat diferite forme fara sa ia mana de pe foaie,  si-a imaginat apoi tot felul de obiecte.

A facut apoi o multime de fete si animalute, foarte incantata ca poate face oameni cu expresii atat de interesante.

Am invatat sa indraznim cand coloram, sa folosim culori vibrante si sa nu ne fie frica sa facem diferite modele in loc sa umplem simplu spatiul de colorat, pentru a da o nota mai interesanta creatiei noastre.

Acesta este insa doar inceputul, cu siguranta vom exploata mult aceasta carte, ne este foarte draga :), o recomand cu tot sufletul.

Engleza cu bebelusi

Am inceput de cateva saptamani un nou atelier de engleza pentru bebelusi (ma rog, nu chiar bebelusi, sunt copii care au in jur de 2 ani) si sunt tare mandra de felul in care reactioneaza. Inca o data mi-au confirmat faptul ca un copil invata o limba straina foarte usor atunci cand o ia ca pe o joaca. In cadrul atelierelor ne jucam in engleza fara sa le traduc ceva, doar le arat, ne miscam si ei repeta ce spun eu, executa miscarile intr-un mod foarte natural.

Imi place sa avem de fiecare data si activitati senzoriale, vreau sa imbinam si activitati practice, jocuri de miscare si statice, astfel incat copiii sa fie mereu antrenati si astfel sa nu se plictiseasca. O sa va arata cateva exemple de activitati pe care le-am avut, nu prea reusesc sa fac poze, o sa le rog pe mamici sa faca lucrul acesta ;) . De asemenea, este foarte imprtant ca si acasa parintii sa-i expuna pe copii la limba engleza prin cantecele sau desene animate, sa-i mai intrebe cate ceva sau sa se joace o perioada cat de scurta in fiecare zi in engleza.

Ne-am jucat cautand animalute intr-o cutie cu niste “pufuleti” (nici nu stiu sigur cum se numesc, sunt dintr-un fel de polistiren si se folosc in cutiile cu produse fragile), pe masura ce descopeream cate ceva eu spuneam cum se numeste animalul.

Tot cu animalutele ne-am jucat ascunzandu-le pe sub esarfe (rosii si verzi deocamdata): “Where are you, dog? Peek-a-boo! I see you!”

Am folosit esarfele pentru a zbura (fly), le-am ridicat si le-am coborat (up and down), le-am scos din cutii si a vazut ce culori au.

Am sortat jucarii in farfurii rosii si verzi povestind mereu ce culoare au.

L-am hranit pe Mr. Green cu obiecte verzi, accentuand mereu culoarea pe care o voiam in sticla.

Ne-am jucat pe autocolant si am vazut ca e “sticky” si am fost fascinati ca lucrurile chiar raman lipite de perete. Am contruit casute sau doar am pus la intamplare bete si capace de sticle sau forme de spuma.

Daca la o intalnire am facut inimioare stampilate cu rola de carton,

… alta data am facut mere vesele (happy apples) din hartie rupta.

Iata cantecelele pe care le puteti repeta: “Walking, walking“, “If you’re happy“, “Mouth, nose, knees, toes“, “Roll your hands“.

 

Alerta la Zoo!

Vineri la atelierul de lectura am vorbit din nou despre frici, despre cum e sa -ti imaginezi tot felul de lucruri inspaimantatoare si de fapt realitatea sa fie alta. “Alerta la Zoo!“, cartea scrisa de Udo Weigelt, ne-a ajutat mult sa intelegem cum sta treaba atunci cand nu verifici lucrurile pe care le auzi de la altii, cum tonul vocii poate influenta mesajul pe care-l transmiti. Am incercat de la inceput sa prezicem despre ce fel de animal e vorba analizand urmele lasate pe nisip, apoi reproducand mesajul transmis de ingrijitori  copiii au concluzionat ca e vorba despre un animal mare si fioros.

Fiecare animal de la Zoo isi imagina tot felul de grozavii despre colegul cel nou, fiecare mai “inflorind” cate un pic zvonurile pe care le auzeau. In final am descoperit un animal dragut care nu facea rau nimanui :) . Nici copiii nu stiau ce este acela un wombat si aceasta a facut supansul si mai mare. Ne-am amintit e o poveste mai veche in care animalele alergau speriate doar pentru ca iepurasul a auzit “Pleosc!” atunci cand statea pe malul unui lac si fuga lui speriata a molipsit si celelalte animale. Am facut si noi un experiment: eu ii spuneam la ureche unui copil ca am auzit o piatra cazand in balta si a facut “Pleosc!”, ceilalti auzind doar interjectia pe care am spus-o pe un ton grav. Copiii au incercat sa ghiceasca daca mesajul meu  fost unul pozitiv sau negativ si cu totii si-au imaginat tot felul de situatii infricosatoare.

Am analizat apoi comportamentul animalelor din poveste si am concluzionat ca papagalul n-a procedat bine cand a tras cu urechea si apoi a dus zvonul mai departe, neavand o informatie completa, era corect ca el sa intrebe intai si apoi sa povesteasca in cunostinta de cauza. Si cangurul a gresit fiindca desi nu stia nimic despre wombat, a mintit inventand felul de detalii infricosatoare despre el.

Am vorbit apoi fiecare depre fricile lui si copiii au inteles ca ininte sa se sperie de monstrii de sub pat, sau de pajanjenii fiorosi, vor anaiza daca chiar au de ce sa se teama.

Mi-a placut mult ideea pe care a folosit-o Bufnita la atelierele ei, asa ca ma cerut voie sa o imprumutam si noi. Fiecare copil a desenat un personaj care avea o frica si am ilustrat  acea temere intr-o bula deasupra lui. Am decupat apoi o fereastra in dreptul ei careia i-am lipt “zabrele” din bete de chibrit astfel incat sa vedem din afara “custii” o parte din temerea respectiva. Au apart in felul acesta o multime de povesti si sper ca lucrul acesta ii va ajuta pe copii sa-si exprime ingrijorarile si privind din afara la ele sa nu li se mai parae asa infioratoare.