FiEdu, Revolutia Prietenoasa in Educatie

In weekendul care tocmai a trecut am participat la a 3-a editie a Festivalului International al Educatiei (FiEdu) si vreau sa va povestesc putin despre „Revolutia Prietenoasa in Educatie”. A fost un eveniment cu adevarat inspirational de la care am aflat o multime de lucruri interesante de la oameni deschisi, care au ca principal obiectiv crearea unui mediu educational prietenos, in care copiii sa vina cu drag si sa invete in principal abilitati sociale, mai importante decat cele cognitive.

In Finlanda este incurajata calaborarea mai presus de competitie, copiii din ciclul primar sunt notati doar de doua ori pe an, in rest accentul punandu-se pe invatarea distractiva, fara presiune si fara accentuarea greselilor. Copiii nu stau foarte mult la scoala, au ore de 45 de minute si pauze de 15 minute in care ies afara si se joaca, iar temele se dau de obicei la inceputul saptamanii si copiii au toata saptamana la dispozitie sa le faca. Cand a definit pe scurt educatia din Finlanda, Tim Walker (autorul cartii „Sa predam ca in Finlanda”) a spus despre aceasta ca este S (sensible) I (independent) M (modest) P (playful ) L (low stress) E (equitable), pe scurt SIMPLE.

M-am bucurat sa intalnesc si oameni din Romania care au reusit sa faca lucruri grozave. Exista o asociatie care a facut un proiect frumos numit „Scoala din Gradina” o idee minunata care ii face pe copii sa invete in natura si de la natura. Ne-au fost prezentate mai multe scoli care si-au facut gradini superbe si am vazut copii care participau cu drag la astfel de activitati.

Un alt proiect care mi-a placut mult este  cel al asociatiei „Lume Buna” care promoveaza educatia nonformala si care au facut posibil schimbul de experienta dintre copiii de la sat si cei de la oras.

O alta bucurie a fost intalnirea cu doua invatatoare pe care le admir si le urmaresc de mult timp, Claudia Chiru si Claudia Badiu (Pictezstele), care ne-au prezentat exemple de activitati ce ii fac pe copii sa vina cu drag la scoala, activitati prin care sunt pusi in valoare, activitati create special pentru ei si interesele lor.

„Seeding Knowledge Foundation” a venit cu un atelier de recunoastre a emotiilor , ne-a propus cateva jocuri prin care am vazut cum putem sa-i facem pe copii sa fie constienti de emotiile lor, cum prin inlaturarea cerintelor prea mari putem invinge teama de esec.

Cei de la „Ascendis” ne-au vorbit despre siguranta psihologica si despre inteligenta emotionala si ne-au provocat la cateva exercitii pentru a intelege mai bine aceste concepte.

A fost asadar o experienta foarte interesanta, inspirationala si am venit acasa foarte increzatoare ca putem fac o schimbare daca ne dorim lucrul acesta, ca nu are rost sa ne plangem pentru ceea ce nu avem, ca trebuie sa facem tot ce tine de noi sa transformam scoala/lumea intr-un loc mai bun.

 

Cum crestem apetitul pentru citit

In opinia mea, nu exista copil caruia sa nu-i placa sa citeasca, doar ca  nu i-a fost starnit apetitul prin mijloace potrivite, nu i-a fost prezentata cartea care sa-i starneasca interesul. Ma bucur ca Elenei ii place foarte mult sa citeasca, o atrag in special cartile din colectia Smart Blue de la editura Arthur, urmareste pe YouTube recenzii iar asta a impulsionat-o sa-si faca si ea un canal unde sa prezinte cartile citite.

Imi doresc sa cultiv aceasta placere a lecturii si la Maria si de aceea caut metodele potrivite pentru a-i creste increderea in fortele proprii. Ea a invatat mai usor sa citeasca, probabil avand si exemplul surorii ei. Nu a citit pe silabe, citeste literele in gand si apoi spune direct cuvantul. Ma bucur ca in ultimul timp au aparut o multime de materiale atractive si carti potrivite pentru cititorii incepatori si o sa va prezint cateva dintre cele  pe care le folosim.

Am cumparat acest puzzle din 3 piese (Triopuzzle-editura Gama) cu ajutorul carora facem propozitii.

Ne distram amestecand cuvintele pentru a obtine propozitii amuzante si in felul acesta cititul devine o joaca.

Mai folosim paharele pentru a gasi litera din mijlocul cuvintelor (aici am vorbit mai mult despre acest joc), iar in ultima perioada citim destul de mult din carti.

Imi plac foarte mult cartile din colectia „Invat sa citesc” nivelul 0 de la editura Gama, Mariei ii place sa lipeasca abtibildurile si apoi sa descopere cuvintele inlocuite de imagini in text.

Tot de la editura Gama avem cateva carti din colectia Tandem, carti ce contin cate 2 povesti: prima este una simpla, scrisa cu litere mari de tipar, cea de-a doua este o poveste  putin mai lunga, pe care copilul o va citi alternativ cu parintele.

Carti cu text putin mai avem de la Editura Didactica si Pedagogica, de la editura Girasol, dar si de la Litera.

Si cartile din colectia „Vlad si cartea cu Genius” de la editura Arthur sunt foarte dragute si se citesc usor.

Sunt asadar o multime de variante care de care mai atractive cu ajutorul carora putem sa ii facem pe copii sa indragesca cititul, dar cel mai important dintre toate este exemplul personal; degeaba il indemnam pe copil sa citeasca daca nu ne vede si pe noi facand lucrul acesta. Asadar, sa terminam anul citind o carte relaxanta si ar fi frumos sa ne facem, impreuna cu copiii, o lista cu carti pe care sa le citim anul urmator.

Spor la citit!

Numere pare si numere impare

Am vrut sa o ajut pe Maria sa inteleaga cum sta treaba cu numerele pare si impare, asa ca m-am gandit cum sa fac sa imbrac toata explicatia sub forma de joc si sa fie si putin amuzant. Elena m-a ajutat sa desenez doi copii: unul avea doi ochi si ii placeau lucrurile care aveau pereche (pe acesta l-am numit Parel), altul care avea un singur ochi si la el lucrurile ramaneau mereu fara pereche (pe el l-am numit Imparel).

Mai intai am numarat din 2 in 2 atat cu numere pare, cat si cu numere impare folosindu-ne de jucarii.

I-am luat apoi pe cei doi prieteni la joaca si eu spuneam cate jucarii as vrea si fetele identificau in numele cui vorbeam: daca ceream 5 jucarii, le asezau pe imaginea lui Imparel.

A fost un joc amuzant si cu siguranta am facut un pas important in intelegerea diferentei dintre numerele pare si cele impare.

Adunari cu carti de joc

Chiar daca e vacanta,  nu stam degeaba; incercam ca in fiecare zi sa facem cate ceva la matematica si neaparat citim cateva pagini. Nu vreau sa li se para toate o corvoada, asa ca facem totul sub forma de joaca. Fetelor le place tare mult sa joace carti si de cand le-am invatat „Macao” si „Go fish” (nu stiu cum se numeste jocul in limba romana, este un joc in care trebuie sa faci perechi si le ceri carti celorlalti), vor mereu sa ne jucam. Astfel ca am cautat si jocuri de matematica folosind cartile de joc si am gasit o multime.

Pentru inceput am jucat un joc in care adunam cartile pentru ca rezultatul sa fie 10 (aici am gasit jocul). Puteam face 10 nu doar adunand 2 numere, facem si alte combinatii: de exemplu daca nimeream un 5 si nu mai avea inca unul sa facem 10, adunam 2 si 3 sau alte combinatii sa facem 10.

Am mai jucat „Adauga 1”, dar noi nu am jucat varianta standard (pui cartile una peste alta si cel care pune o carte cu 1 mai mare decat precedenta, ia cartile); puneam cartile una peste alta cu fata in sus si trebuia sa adunam 1 la cartea noastra si sa spunem repede rezultatul. Cine zicea primul, lua cartile.

Un alt joc distractiv este acesta, in care luam un cartonas cu o adunare si mutam pionul pe cel mai apropiat rezultat. Nu ma asteptam sa aiba asa mult succes, dar fetele au vrut sa jucam de 3 ori la rand :).

Spor la joaca!

 

Press Here

„Press Here” de Herve Tullet este o carte simpla si foarte frumoasa despre culori, despre felul in care se combina culorile, este o carte minunata pentru exersarea ascultarii in limba engleza. Copiii sunt provocati sa atinga bulinele si pe masura ce fac lucrul acesta, bulinele isi schimba culoarea sau pozitia, formeaza diferite scheme logice, sau se muta de pe o parte pe alta a paginii. Puteti gasi cartea si tradusa in limba romana.

Noi ne-am amuzat citind-o si atingand-o la atelierul de engleza pentru pitici. Copiii erau fascinati, le-am spus ca este o carte magica si executau comenzile nerabdatori sa vada ce se intampla. Am mai avut mai demult o astfel de carte interactiva si a fost la fel de spectaculoasa.

Ne-am jucat alegand buline colorate pe un fel de solnita origami si executand comenzile pe care le-am scis sub fiecare bulina: „Jump like a frog!”/”Clap your hands!”/Touch your nose/toes!”

Am facut niste buline mari din pahare de carton lipite pe un suport, deasupra lor am pus hartie creponata de diferite culori si copiii trebuiau sa-si aleaga o culoare, sa apese („Press here!”) si sa descopere obiectul ce se afla inauntru.

Am cantat si am repetat culorile si a fost foarte distractiv.

 

La partea practica am facut buline colorate care atunci cand se intalnesc formeza culori diferite.

Chicken Licken

„Chicken Licken” este o poveste draguta (o mai gasiti si sub denumirea de „Chicken Little” sau „Henny Penny”) despre un pui blegut care s-a speriat cand i-a cazut o ghinda in cap si a crezut ca o bucata de cer l-a lovit. A alergat la celelalte pasari si impreuna cu ele au pornit catre rege. S-au lasat insa pacalite de vulpe si au intrat in viziuina ei,dar din fericire au scapat  nevatamate. Copiii au invatat ca nu e bine sa ne luam dupa ceilalti fara sa descoperim singuri daca chiar suntem in pericol si am vazut ca nu e bine sa mergem nicaieri cu strainii.

Cartea (am cumparat-o de la Anca ) ne-a ajutat sa vorbim despre anotimpuri, despre vreme, despre cum se simt personajele. Am facut si un mic teatru cu marionete pe bat pentru a putea intelege mai bine povestea.

La partea practica am facut puisori pictati cu ajutorul furculitei, dar si din fasii de hartie creponata.

 

 

 

Lupul isi schimba parul…

Marti la atelierul de engleza pentru pitici am facut cunostinta cu un lup care voia sa-si schimbe culoarea si in fiecare zi a incercat cate ceva, insa nefiind multumit de rezultat, a decis ca e mai bine sa ramana el insususi, sa-si aprecieze culoarea naturala. Cartea („The wolf who wanted to change his colour„de Orianne Lallemand)este foarte frumoasa, ilustratiile sunt tare dragute si, pe langa mesajul transmis, ne ajuta sa invatam culorile si zilele saptamanii. Am gasit o idee tare draguta de a retine mai bine culorile pe care le-a incercat lupul si am facut si eu o „carte” pe care copiii au indragit-o tare mult.

Am repetat zilele saptamanii cantand si acest cantecel. Fiecare copil si-a ales apoi niste cartonase cu mancare si au spus ce mananca in fiecare zi din saptamana „On Sunday I eat pizza”.

La partea practica am facut patrate colorate, pictandu-le in functie de culorile alese de lup pentru fiecare zi a saptamanii. Deasupra patratelor asezam lupul, caruia i-am decupat burta si o parte din bot, si vedeam culoarea pe care si-a ales-o.

 

Maria invata sa citeasca

Maria n-a fost atat de interesata de litere cum a fost Elena si nici n-am vrut sa o presez, insa de ceva vreme isi manifesta dorinta de a citi si e tare mandra cand reuseste sa citeasca cate un cuvant. Deocamdata suntem la cuvinte scurte  de 3 litere, dar ma bucur sa o vad ca persevereaza. Am inceput sa lucram cu un carnetel asemanator celui pe care l-am folosit si la Elena , dar de data asta l-am taiat astfel incat literele sa fie toate separate, putand forma astfel tot felul de cuvinte, chiar daca unele nu au sens (ex: moc, roc ), important e sa intelegem mecanismul cititului si sa auzim sunetele. Recomand in continuare lectiile Cameliei, ne sunt de mare ajutor.

Ne-am jucat cautand sunetul din mijloc al cuvintelor si am folosit pentru asta niste pahare pe care am scris sunetul initial si cel final, dedesubt am pus o poza reprezentativa, urmand ca sunetul din mijloc sa fie adaugat pe un pahar transparent ce se aseaza deasupra. Aici am gasit ideea si fetelor li s-a parut tare interesant.

Fiindca Maria indrageste foarte mult joaca cu masini, am facut un joc in care parcam masinile de la o  litera la cuvantul care incepe cu litera respectiva.

Se pot improviza o multime de jocuri, ma bucur ca exista mamici creative de la care ma inspir si eu pentru a face invatarea o activitate cu adevarat distractiva.

 

 

Adunari distractive

Adunarea nu trebuie sa fie plictisitoare si nici nu sunt de acord cu invatarea prin memorare, vreau sa invatam constient, prin descoperire. Sigur, cu timpul nu va mai fi nevoie sa vizualizam elementele pe care le adunam, dar in faza de inceput este necesar ca adunarea sa se faca prin numarare. Si cum prin joc totul devine mult mai amuzant, folosim tot felul de articifii sa exersam fara sa ni se para o corvoada.

Avem un joc foarte dragut „Bus Stop” cu ajutorul caruia adunam pasagerii aflati in autobuz, facem scaderi cand calatorii coboara si astfel exersam adunarile si scaderile fara pic de efort.

Ne-am adus aminte de masinaria de facut socoteli si am mai confectionat una asemanatoare cu care ne jucam punand un anumit numar de pompoane sau bilute prin tuburi si numaram rezultatul.

Am mai parcat niste masini de la operatiile de adunare pana la rezultatele lor.

Dupa modelul Emei, am decupat cifre din carton si am facut diverse buzunare pe care am scris adunari, rezultatul se afla in interiorul buzunarului. N-am reusit sa fac buzunare decat pentru cifrele 1 si 2, urmeaza sa le termin si pe celelalte.

Spor la joaca!

 

Pictam cu apa

Dintre toate activitatile practice pe care le-am facut de-a lungul timpului, pictura ocupa un loc fruntas in topul preferintelor. Incercam mereu diferite tehnici si ne place sa avem mereu un element surpriza.

De curand am cumparat doua carticele care le-au placut tare mult fetelor. Le-am spus ca vor picta doar cu apa si au fost foarte surprinse sa vada cum se descopereau culorile pe masura ce imaginea era udata. Cartile sunt de la editura Kreativ si sunt foarte accesibile ca pret.

O sa mai repetam si experimentele cu apa facute cand era Elena mica, cred ca le vor placea si acum 🙂