Magic Happy English

Cand am cumparat primul numar al revistei „Magic Happy English” nu ma asteptam sa fie asa de mult indragit de fete.

Auzisem ca urmatorul numar va avea un pix special si cum pretul era si foarte mic, (primul numar a fost 2 lei) am cumparat-o. Pana zilele astea cand am cumparat si cel de-al doilea numar (20 lei), revista n-a prezentat interes pentru domnisoarele mele. Insa cand au vazut minunea vorbitoare entuziasmul a aparut imediat si de doua zile asculta incontinuu si repeta tot ce aud din revista. Fiindca noi inca nu citim in engleza, am adaptat exercitiile pentru ele si sunt extrem de incantate. Iata cateva pagini din primul numar:

Aici sunt imagini din al doilea numar:

Iata cum lucreaza fetele cu revista:

 

Povestea prietenilor din padure

Ador cartile Luciei Muntean, sunt toate atat de suave si dragalase ca le-am indragit cu totii inca de la prima lecturare. De curand am mai adaugat cateva la colectia noastra si am ales pentru atelierul de lectura o minunata istorioara, „Povestea prietenilor din padure”. 

 Este binecunoscut faptul ca sfaturile, povetele, invataturile de viata, sunt mult mai bine primite si insusite de catre copii atunci cand sunt camuflate in povesti, iar aceste carti ne sunt de mare ajutor. Am aflat asadar povestea a cinci prieteni (un iepuras, un fluturas, un melc, o cartita, si o broscuta) care voiau sa se joace impreuna dar au constat ca le place sa faca lucruri diferite: broscutei ii place sa inoate, cartitei ii place sa sape tuneluri, fluturasului ii place sa zboare, iepurasului ii place sa alerge, melcului ii place sa se tarasca. Au tot incercat sa se joace dupa gustul fiecaruia, dar nu prea le-a iesit: cartita nu era inacantata sa inoate ca broscuta, fluturasul nu se simtea deloc in siguranta in tuneluri, iar melcul cu siguranta nu era un bun alergator ca iepurasul.

S-au intristat cand au constatat ca nu prea se potrivesc la preferinte, dar pe rand au venit tot felul de animalute cu cate o problema si in timp ce incercau sa o rezolve (sa gaseasca ghinda veveritei, sa caute ochelarii bursucului sau sa gaseasca puiul de vrabie) fiecare facea ce stia mai bine, iar in felul acesta s-au distrat si au fost si de mare ajutor.

La sfarsitul zilei si-au dat seama ca si-au facut o multime de prieteni si ca aveau cu totii ceva in comun: tuturor le place sa se joace.

Dupa ce am vorbit despre personajele din poveste si am repovestit cu ajutorul figurinelor, am dat exemple de situatii din viata reala si copiii spuneau daca se imrpietenesc cu cineva care nu poate alerga prea tare, sau cu cineva ca nu poate sa sara coarda asa bine si su gasit o multime de jocuri pe care le pot juca indiferent de abilitatile fiecaruia. Am insistat asupra faptului ca nu trebuie sa alegem ca prieteni doar pe cineva cu aceleasi abilitati ca si noi, putem fi prieteni chiar daca suntem diferiti.

Ne-am distrat si noi cu cateva jocuri simpatice: am avut un joc de atentie in care eu spuneam despre anumite animale si pasari ca zboara, copiii trebuind rapid sa decida care afirmatie este adevarata si care nu, daca ceea ce spuneam era adevarat dadeau din „aripi”.

Pentru a le provoca imaginatia, le-am dat cate o fisa ce continea trei forme geometrice (cerc, patrat si triunghi), sarcina fiind aceea de a desena ceva ce contine forma respectiva.

o rata, un bradut si un televizor

o minge, o fetita si un cadou

Am colorat apoi personajele din carte, le-am decupat si le-am lipit pe coroana prieteniei.

 

Nimerim tinta cu paiul

Inspirata de acest articol, am pregatit un joc rapid pentru fete prin care Maria a exersat culorile si cifrele pana la 5, iar Elena a citit cateva cuvinte. Jocul e foarte simplu : am acoperit o cutie de pantofi cu o coala subtire pe care am scris cele vizate.

 

Fetele trebuiau sa intepe cu un pai de baut cuvantul, cifra sau culoarea indicate de mine. Jocul a fost foarte amuzant dar a fost si un exercitiu excelent pentru coordonarea dintre ochi si mana.

Room on the broom

Imi place foarte mult muzicalitatea cartilor Juliei Donaldson (autoarei lui Gruffalo) si ador ilustratiile lui Alex Scheffler, asa mi-am dorit tare mult sa am aceasta carte, „Room on the Broom”. La atelierele pentru pitici de marti si joi am facut cunostinta cu simpatica vrajitoare si cu animalutele care i s-au alaturat (puteti vedea aici varianta animata).

Am facut o introducere dinamica (am sarit=jump, tropait=stomp, am alergat=run, am baut din palme=clap) pentru a prezenta denumirea personajelor si a obiectelor importante din poveste.

Ne-am amuzat punand povestea in scena. Marti am folosit tablita pentru a prezenta povestea, iar joi copiii au fost actori. Va imaginati ce chicoteala si ce distractie a fost :). I-am incurajat sa spuna replici din carte si tare le-a placut.

The animals scared the dragon

The witch made a spell and a magnificent broom appeared.

Marti am facut o vrajitoare folosind amprenta palmei si adaugand detalii din carton.

Joi am decupat personajele , le-am colorat si le-am lipit pe o matura.

Vom continua sa aprofundam povestea, asa ca urmeaza si alte activitati distractive.

Carti pentru incepatori in ale cititului

Va spuneam ca Elena este foarte reticenta la lucururi noi, ii e frica sa incerce de teama esecului si cu toate ca stie sa citeasca, a ezitat foarte mult sa incerce cititul in carti. Am exersat folosind tot felul de jocuri in care ii scriam diverse mesaje pe biletele. Multumita Ralucai am descoperit o carte minunata, „Sa citim cu Luca” de Mirela Spiță, Romina Debreczeni, care i-a dat Elenei curaj sa citeasca fiindca are scrisul mare si textul e simplu si putin pe fiecare pagina. Asadar a fost un mare succes si a fost citita de zeci de ori, Elena fiind extraordinar de fericita si mandra ca a reusit sa citeasca o carte intreaga 🙂 .

Am tot cautat astfel de carti, dar cu toate ca exista pe piata o multime de variante, toate au cuvinte greoaie, paginile sunt incarcate si descurajeaza un incepator. Nu mi-au placut nici cartile din colectia de la editura Gama din acelasi motiv, asa ca atunci cand am gasit cartile de la editura Litera, am fost de-a dreptul incantata. Cartile au cate doua povesti ce sunt familiare copiilor de la desene le animate de pe Disney Junior.Am cumparat pentru inceput cartea cu Sofia Intai fiindca este preferata Elenei si i-a plcut foarte mult, a citit aproape toata povestea intr-o seara. Singurul inconvenient este faptul ca-i cam zboara paginile 😦 , in rest este ceea ce cautam la o carte pentru incepatori: cuvinte simple, propozitii scurte si pagini aerisite.

Recomand cu tot sufletul aceste carti, au reusit sa ne faca pofta de citit si sa ne creasca increderea in fortele proprii.

Spor la citit!

Ce textura au lucrurile ?

La atelierele de engleza pentru pitici de marti si joi am explorat simtul tactil si am descoperit prin atingere ce simtim cand pipaim diferite obiecte. Am vorbit despre opusele rough- smooth (aspru-neted), soft- hard (moale-tare), cold-hot (rece-cald). Am sortat obiecte in functie de aceste categorii si am denumit fiecare textura.

Am sortat si cartonase care aveau imagini cu lucruri calde si reci (de aici am descarcat cartonasele).

Am umplut cateva baloane cu orez, faina, pompoane, sampon, fasole, nisip, am cautat imagini pe internet si le-am lipit pe o foaie, apoi le-am da copiilor pentru a simti ce textura au si pentru a potrivi baloanele cu imaginile.

Si cutia misterelor a fost o provocare pentru copii, fiecare descoperind obiecte doar cu ajutorul simtului tactil (touch).

Activitatea practica de marti a constat in realizarea unui colaj texturat din paste de diferite forme pe care le-am pictat.

Joi am facut un tablou cu diferite texturi: the umbrella is rough, the stick is hard,  the sun is hot and smooth, the clouds are soft, the raindrops are cold.

 

 

In cautarea fericirii

A fost odata o printesa care avea tot ce-si dorea: jucarii, haine frumoase, toata lumea ii facea pe plac si cu toate acestea nu era deloc fericita. Se minuna uitandu-se la copiii care se jucau pe afara si uimita o intreba pe doica ei de ce scot acele sunete cand se joaca. Doica i-a spus ca sunt fericiti, insa nu indraznea sa o indemne sa incerce si ea astefel de jocuri pentru ca nu s-ar fi cuvenit pentru o printesa. Printesa tot intreba ce poate sa faca sa fie si ea la fel de fericita, asa ca doica s-a tot gandit si pana la urma i-a raspuns ca ar trebui sa puna sa i se aduca pantofii celui mai fericit copil din regat si daca-i va incalta va fi si ea la fel de fericita. Printesei i-a placut raspunsul si a pus imediat pe cei din castel sa caute cel mai fericit copil si sa-i aduca pantofii. Insa mare a fost uimirea printesei cand a aflat ca cel mai fericit copil n-avea pantofi deloc. Astfel printesa a invatat o lectie importanta, aceea ca n-avem nevoie de lucruri materiale ca sa fim fericiti. 

Aceasta a fost pe scurt povestea pe care am interpretat-o vineri la atelierul de lectura, o poveste din cartea „101 povesti vindecatoare pentru copii si adolescenti” de George Burns. Copii au fost incantati sa participe la poveste si pe rand au adaugat tot felul de detalii povestii in timp ce erau actori 🙂 .

Am vorbit apoi despre lucrurile care-i fac pe copii fericiti si cum majoritatea au asociat fericirea cu cate o jucarie, am hotarat sa jucam niste jocuri fara sa avem jucarii la indemana si sa vedem daca ne putem distra si asa. Astfel am jucat Painicile , un joc in care copiii scriau cifre fara ca ceilalti sa vada si cel care ghicea facea liniute pe foaia sa, trei liniute alcatuind o painica.

Am jucat apoi Siamezii: intr-o cutie am pus biletele cu partile corpului, in alta cutie biletele cu actiuni. Copiii veaneau cate doi, luau cate un biletel din ambele cutii si executau actiunea de pe bilet fiind lipit de partenerul sau (de exemplu daca trageau mana dreapta si sari ca o broasca, cei doi se tineau de mana dreapta si sareau impreuan ca broscuta).

Podul de piatra a fost un alt joc pe care l-am jucat si a avut mare succes. Copiilor le-au placut foarte mult jocurile si concluzia a fost ca putem sa ne distram foarte bine si fara jucarii, tablete si alte lucruri materiale (aici gasitit o multime de idei de jocuri interesante).

La partea practica fiecare si-a construit „papucii fericirii” 🙂 din carton si i-a decorat dupa pofta inimii.

 

Miroase sau nu miroase-a bine?

Joi la atelierul pentru pitici am vorbit despre simtul mirosului si ne-am amuzat incercand sa ghicim tot felul de mirosuri. Mai intai am trecut in revista denumirea unor fructe si legume, am mirosit si am denumit ce se afla in fiecare pahar si apoi, legati la ochi, copiii ghiceau ce mireasma au simtit.

Am ajutat niste animalute sa-si gaseasca nasurile pe care le-au incurcat 🙂

Am pictat apoi niste floricele din hartii pentru briose folosind dopuri de pluta si apoi am picurat ulei esential de roinita pentru a le inmiresma.

I can see

Marti si sambata la atelierele de engleza am continuat sa vorbim despre simturi si am insistat asupra vazului. Mai intai Mr. Broom a venit suparat fiindca nu putea vedea, dar copiii si-au dat seama ca ii lipsesc ochii si l-au ajutat 😉 .

Am potrivit imaginea mare cu cea mica folosindu-ne de lupa (cand descopereau imaginea copiii spuneau „I can see…”).

Tot cu lupa am cautat si ratusca (a little duck) dintr-o carte de la editura Usborne si cand o gaseau copiii spuneau „ I can see the duck„.

Am lipit pe perete un sir de imagini cu animale colorate si copiii au primit cate o copie; intrebam de exemplu „Blue tiger, blue tiger, what do you see?” Copilul care avea tigrul in mana se uita la sirul de imagini si raspunea ce vede in continuare „I see a yellow frog looking at me”

Am citit o poveste draguta din revita „Histoires pur les petits” in care un print (noi am transformat-o in printesa Louise 😉 ) nu vedea prea bine dar nu voia sub nicio forma sa poarte ochelari.

Am ilustrat intamplarile si copiii s-au amuzat de peripetile printesei care a mancat din mancarea cainelui, a muscat dintr-o minge in loc de mar, si-a pus pe cap o farfurie in loc de coroana, a facut un portret ciudat mamei sale si a distrus si tortul de la petrecerea unei prietene. Si toate astea fiindca nu voia ochelari.

S-a hotarat in cele din urma sa mearga la medic si a descoperit ca e mult mai bine sa vezi lucrurile asa cum sunt.

Am intrat si noi in pielea pesonajuui si ne-am amuzat desenand legati la ochi, apoi am repetat desenul si cu ochii deschisi.

Ne-am facut apoi cu totii ochelari pe care i-am decorat cu tot felul de bilute colorate.

 

Unul pentru toti, toti pentru unul!

Suna ca motto-ul celor 3 muschetari, dar nu e vorba despre ei totusi 🙂 .Am descoperit de curand un set de carti foarte frumoase atat din punctul de vedere al continutului, al mesajului, dar si din punct de vedere estetic; ilustratiile sunt minunate iar faptul ca are si un DVD in care putem urmari povestea animata in 4 limbi, m-a incantat foarte tare.

POvestea pe care am citit-o vineri la atelierul de lectura se numeste „Unul pentru toti, toti pentru unul!” de Brigitte Weninger, ilustrata superb de Eve Tharlet si este o poveste despre prietenie, despre acceptarea si pretuirea unicitatii fiecaruia.

Sim (Ronti, cum este denumit pe DVD), un soricel cu picioare prea lungi si mustati prea scurte, pleaca foarte increzator sa descopere lumea si sa-si gaseasca prieteni la fel de unici ca si el.

Se imprieteni pe drum cu o cartita care nu vedea prea bine dar era mirosul o ajuta foarte bine sa se decurce, fiind foarte priceputa la sapat tuneluri.

Au hotarat astfel sa mearga impreuna in cautarea viselor lor.

Au intalnit si o broscuta care desi nu auzea prea bine era o maestra a sariturilor si au pornit impreuna la drum.

In mijlocul campului au intalnit un corb care-l ruga pe un arici sa nu mai stea ghem si sa iasa la joaca, dar ariciului ii era prea frica. Cand cei trei prieteni l-au intrebat pe arici ce stie sa faca, el a raspuns ca nu stie sa faca nimic decat sa se faca ghem atunci cand este in pericol.

O furtuna i-a surpins pe cei cinci prieteni, dar impreuna au resit sa se puna la adapost. Fiindca ariciul era necajit ca el n-a prea ajutat cu nimic la construirea adapostului si fiind dezamagit de faptul ca el nu se pricepe la nimic, soricelul i-a spus ca el o sa-i apere cu acele sale, asa ca aricul a zambit pentru prima data.

Astfel cei cinci prieteni si-au data seama ca fiecare are calitati deosebite, dar ca nu ar fi reusit unul fara ajutorul celorlalti. „Cred că am reușit tocmai pentru că fiecare dintre noi știe să facă bine un lucru anume […]

Întotdeauna ar trebui să ne ajutăm unul pe altul […]

UNUL PENTRU TOTI, TOTI PENTRU UNUL!”

Povestea le-a placut mult copiilor si au fost foarte implicati cand si-au interpretat rolurile 🙂 .

Soricelul se intalneste cu cartita.

Broscuta face tot felul de sarituri.

Corbul vrea sa-l convinga pe arici sa iasa la joaca.

Cei cinci prieteni stau la adapost.

Unul pentru toti, toti pentru unul!

Am discutat apoi despre lucuruile la care se pricep ei cel mai bine si mi-au spus care ca se pricepe foarte bine la desenat sau pictat , care ca stie foarte bine sa mearga cu bicicleta.

Le-am propus apoi sa desenam un iepuras, dar erau un pic incurcati, fiindca spuneau ei ca nu se pricep asa de bine. Insa le-am spus ca fiecare va desena ce stie cel mai bine si astfel desenand unul corpul, altul capul, altul urechile, nasul si gura… am reusit sa facem un soricel dragalas. Copiii au fost foarte bucurosi de realizarea lor si astfel am concluzionat ca impreuna putem face lucuri minunate.

Copiii au lucrat apoi cu migala pentru a face cate o bratara a prieteniei pe care sa o daruiasca unui prieten drag.