Clifford si familia lui

La atelierul pentru pitici de marti am sarbatorit din nou ziua lui Clifford, dar de data asta impreuna cu familia lui. Fiindca am vazut in carte (Clifford’s Birthday Party– o puteti achizitiona de aici la un pret foarte bun iar transportul e gratuit) cum familia lui Clifford iese din tort, am facut si noi acelasi lucru si am modelat un tort din aluat de sare din care au iesit catelusi :).

Copiilor le-a placut mult surpriza si impreuna am repetat membrii familiei. Fiecare copil a primit apoi marionete pentru degete din hartie cu membrii familieie si cu ajutorul lor am cantat un cantecel foarte dragut si indragit de toata lumea – The finger family.

Fiindca eram la petrecerea lui Clifford am sarit pe baloane colorate, alegand o singura culoare pe care sa mergem de la un capat la altul.

Am colorat apoi cate o carticica reprezentand familia.

La cules de fructe

Stiu ca afara numai vreme de cules fructe nu e, dar noi nu vrem deocamdata sa-i lasam locul iernii :), la noi se coc fructele. Luni la atelierul de engleza am trecut in revista mai intai fructele pe care le-a mancat „Omida mancacioasa„.

Am cules apoi fructe dintr-un copac fermecat in care cresc tot felul de fructe.

Dupa ce-am cules fructele am vrut sa facem si suc, dar nu prea stiam de cate fructe avem nevoie, asa ca am dat cu zarul si am aflat (How many lemons do we need to make a lemon juice? ).

Am jucat apoi BINGO! punand bilute pe fructele pe care eu le spuneam, cand completau foaia spuneau BINGO!

Am modelat apoi pepeni din plastilina si am pus pe post de seminte boabe de cafea. Am taiat apoi pepenii felii si copiii au fost tare incantati sa vada ca seamana intr-adevar cu feliile de pepene 🙂 .

Surpriza dulce a fost in mere facute din sticle de plastic.

 

In gradina de legume

Sambata la atelierul de engleza am fost din nou in vizita la ferma si am vizitat animalele si am vorbit despre ce activitati face fermierul (feeds the animals, milks the cows), am hranit si noi pasarile cu porumb (corn) :).

Am intrat apoi in gradina de legume si le-am cules pe cele care cresc in pamant (under the ground) si cele care cresc deasupra pamantului (above the ground).

Am facut apoi diverse legume lipind bilute din hartie creponata.

Am mers apoi la piata cu toate produsele de la ferma (vegetables, milk, eggs).

 

Povestea orasului Tot-La-Fix

Vineri la atelierul de lectura am vizitat un oras in care viata locuitorilor se derula dupa un program stabilit de la care nimeni nu se abatea, totul trebuia facut la fix si mai ales FARA-ZABAVA (aceasta era legea suprema). Copiii nu stiau sa se joace fiindca timpul le era incarcat cu tot felul de lectii, parintii mergeau ca roboteii la serviciu in fiecare zi la fix aceeasi ora, acolo stateau la birou fara sa vorbeasca cu nimeni, concentrati sa lucreze cat mai mult, iar cand veneau acasa programul era mereu acelasi: se uitau neaparat la televizor la stiri, mancau o mancare fara gust si la ora 10 fix se culcau. Ce ziceti, nu va suna oarecum cunoscuta viata asta? :). Sa incercam pe cat posibil sa nu devenim chiar asa, sa-i lasam pe copii sa se bucure de copilarie si sa ne facem timp sa ne jucam cu ei.

Cum va spuneam, orasul acesta era foarte plictisitor, dar la marginea lui se afla o casuta care nu se incadra in tipar: era casuta bunicii Berta. Acolo totul era ca in alta lume, bunica avea o vacuta de la care lua lapte, avea gradina cu legume gustoase si nepotii ei Ana si Tomi se bucurau tare mult cand mereau acolo. Au intrebat-o pe bunica de ce nu pot trai si ei astfel in oras si ca sa le implineasca dorinta, bunica a facut un descantec prin care copiii au intrat in burta mamei pentru a trai ca odinioara. Nu puteau iesi de acolo pana cand viata orasului se va fi schimbat. Iar lucrul acesta a fost posibil cand imparatul Unghi-Drept a venit la casa bunicii sa-i ceara socoteala pentru dezordinea pe care o provocase in oras (toti copiii intrasera in burtile mamelor si oamenii incepusera sa fie mai veseli ) si a fost fermecat de siropul de trandafiri al bunicii Berta. Si-a adus aminte de copilarie si de atunci orasul s-a schimbat, copiii au invatat sa se joace si peste tot domnea veselia.

Povestea despre care v-am spus face parte din cartea „Stejarul pitic, cel mai bun tatic”,  de Victoria Patrascu (am mai povestit aici despre carte). Ca sa fiu putin carcotasa, partea cu intrarea copiilor in butra mamei mi s-a parut cam ciudata si „trasa de par”, dar mesajul in sine al povestii mi se pare important, trebuie sa traim viata cu drag si sa ne bucuram de lucuruile care ne inconjoara. Si Bufnita cea Inteleapta a avut un atelier interesant pe baza povestii.

Am citit mai intai cartea si ne-am jucat cu figurinele (facute de mine din sarmulita plusata si bilute de lemn dupa acest model) prin oras.

Am jucat apoi un joc pe care l-am jucat si eu in copilarie: „As manca o portocala „(cred ca stiti jocul: copiii au primit cate o cifra, am scris cifrele si pe o tablita si spuneam: As manca 4 portocale. Copilul care avea cifra 4 trebuia sa fie atent si sa raspunda: De ce 4 si nu 7).  Le-am spus copiilor sa-i roage si pe parintii lor sa le spuna un joc pe care-l jucau ei in copilarie si sa-l joace impreuna.

Am construit apoi casuta bunicii Berta din pungute de hartie si langa casa i-am pus pe cei doi nepotei.

La ziua lui Clifford

Cred ca il cunoasteti cu totii pe Clifford, catelul cel mare si rosu (il puteti vedea si aici ). Joi a venit si la atelierul nostru pentru pitici si i-am sarbatorit ziua de nastere.

Am avut cartea de la biblioteca si am povestit-o impreuna cu copiiii. Fiindca am vazut in carte ca la ziua lui Clifford a avut o pinata, am confectionata si eu una dar nu din aceea pe care trebuie sa o lovesti pentru a se sparge, ci una care se desface tragand de ata (aici puteti vedea modul de realizare). N-am pus inauntru bomboane pentru ca piticii sunt micuti si nici nu voiam sa se certe pe dulciuri, asa ca am umplut pinata cu pompoane si figurine din spuma.

Copiii au fost incantati cand s-a deschis si au cazut toate peste ei. Surpriza a fost foarte mare si ma bucur mult ca le-a placut.

Dupa ce i-am cantat lui Clifford Happy Birthday, am continuat sa ne jucam. Copiii stateau in cerc si un copil statea asezat pe un scaunel in mijlocul cercului. Sub scaunel am pus un os facut din aluat de sare si in timp ce copilul de pe scaunel avea ochii inchisi (el era Clifford) , unul dintre ceilalti copii lua osul si-l ascundea la spate. Strigam apoi cu totii Where is your bone, Clifford? iar dupa ce il gasea, copilul care luase osul devenea Clifford.

Am pus apoi labutele colorate langa culoarea pe care o arata Clifford.

Fiecare copil a primit apoi cartonase pe care erau oase si boluri cu mancare si trebuia sa le numere si sa puna atatea crlige de rufe cate erau necesare.

La partea practic am facut cate un catel din hartie .

 

Postman Pat’s treasure hunt

Marti la atelierul pentru pitici l-am avut din nou invitat pe postasul Pat care a venit de data aceasta cu o poveste „Postman Pat’s treasure hunt” in care Pat afla ca o fetita, Kate, si-a pierdut papusa preferata. Pat a cautat-o pe la toti cei carora le ducea scrisori, dar n-au gasit-o. Fiindca era ziua fetitei, Pat s-a gandit ca daca nu i-a gasit papusa sa-i cumpere macar o cutie de bomboane, dar ce sa vezi, pe raft era chiar papusica uitata de fetita la magazin :).

 

Copiii au ascultat cuminti povestea in timp ce eu le aratam imaginile si incercam sa exemplific ceea ce le povesteam. Fiecare a primit apoi cate un cadou si trebuia sa-l desfaca si sa vedem unde se afla ascunsa papusa. Papusa se afla intr-o singura cutie, in celelalte am avut dverse lucruri pe care copiii trebuia sa le denumeasca. Li s-a parut interesant si erau tare curiosi sa vada ce gasesc in cutiuta 🙂 .

Ne-am jucat apoi de-a postasii si mai intai copiii au primit plicuri in care am pus animalute- marionete pentru degete. Fiecare a spus ce animalut a primit si am cantat dragutul cantecel „Hello little duck! How are you?” „I am fine, thank you” .

Pe rand, fiecare copil a primit apoi gentuta de postas si sapca si in gentuta am pus pungi cu animalute. Postasul dadea fiecaruia cate o punguta si copiii spuneau ce au primit.

La partea practica am asamblat camioneta postasului Pat si la geam i-am pus pe Pat si pe pisicuta Jess :).

 

On the farm

Sambata la atelierul de engleza avem o grupa de copii care vin de mult timp la noi si mi-am propus ca de acum sa aprofundam temele studiate prin mai multe activitati de comunicare. Sigur ca vom aborda si teme noi, dar mi-ar placea ca de acum copiii sa poata comunica in mod liber/fluent in limba engleza avand in vedere ca stiu majoritatea cuvinteloer si expresiilor de la temele studiate. Asta inseamna ca vom avea carti/cantece pe anumite teme care sa ne ofere tot felul de situatii si oportunitati de comunicare, sau vom crea propriile povesti.

Sambata trecuta am aprofundat tema „La ferma” si de data asta ne-am ocupat de animalele care traiesc intr-o ferma. Am construit o ferma din carton si mai intai copiii puneau animalele in diferite grajduri in functie de instructiunile mele (in the big red barn, behind the orange barn, in front of the small red barn).

Ferma a fost foarte indragita de catre copii si am jucat multe jocuri cu ajutorul ei: am ghicit ce animal o sa iasa pe usa sau pe geam, in timp ce copiii aveau ochii inchisi am adus animale salbatice si le-am ascuns prin ferma si copiii cautau sa vada ce animal nu are ce sa caute printre animalele domestice.

Am dansat si am cantat in jurul fermei (Let’s take a walk around the farm) si ne opream si copiii erau intrebati: What do you see? iar ei spuneau ce animale vad la ferma: I see a cow and a sheep in the red barn.

Am pus pe jos in forma de cerc niste cartonase (de aici am descarcat fiesele) si copiii mergeau pe ele in timp ce ascultam Old MacDonald. Cand muzica se oprea spuneau sau  faceau ce indicatii aveau pe cartonas (de exemplu daca erau asezati pe animale spuneau cine este in imagine, iar daca aveau o indicatie o citeam eu si ei executau: put the farmer on the tractor, close your eyes, tell me what a sheep says).

Am facut  o activitate comuna in care mai intai copiii au primit parti ale animalutelor si le-au asamblat , fiecare a avut alt animal.

Cand au fost gata le-am lipit pe o plansa mare alcatuind astfel o ferma.

Surpriza dulce a fost in pisicute sfioase :).

 

Paianjenul Fanica ne vindeca de frica

Vineri la atelierul de lectura am vorbit despre lucuruile de care ne este teama si am aflat ca majoritatea se tem de intuneric altii de paianjeni si unii de rechini :). Nu trebuie sa luam in ras fricile copiilor, cel mai bine este sa vorbim cu cei mici de lucrurile care ii sperie si sa incercam sa le indepartam aceste temeri cu povesti si explicatii care sa le dea incredere. Noi am citit de multe ori din cartea „ABC-ul curajului” de Natalia Ciub si fetelor le place foarte mult de curajosul Arici Pogonici si de fricoasa Ica Soricica.

La atelier am vorbit despre frica de paianjeni si am citit „Povestea paianjenului Fanica de care toti aveau frica” din care am aflat ca paianjenii sunt folositori si ca nu trebuie sa ne temem de ei. Nu e bine sa-i atingem pentru ca nimanui nu-i place sa fie deranjat, dar nici n-avem de ce sa ne temem de ei. Paianjenul Fanica a prins in plasa facuta de el tantarii care-i piscau pe copii.

Dupa ce-am citit si ne-a trecut tuturor frica de paianjeni am jucat un joc pentru care am construit pe jos o panza de paianjen din banda izolatoare . Din loc in loc am pus cartonase cu cifre iar in mijloc erau pianjeni din plastic. Copiii mergeau pe panza, cand intalneau un cartonas spuneau despre ce cifra este vorba si luat un paiajen, avand grija sa nu calce in interior (de aici m-am inspirat pentru a face jocul).

Fiecare copil si-a construit apoi o coroana sub forma de paianjen, si cu totii am devenit paianjenul Fanica :).

Am incerccat apoi sa facem o panza mare de paianjen dand un ghem de lana de la unul la altul si astfel am vazut cat de mult timp ii ia unui paianjen sa-si teasa panza.

Surpriza dulce a fost in pungute paianjeni.

Postman Pat

Joi la atelierul pentru pitici l-am avut ca invitat special pe postasul Pat si copiilor le-a placut foarte mult de el pisica ce-l insoteste peste tot. Noi il stiam mai demult de la desene, dar majoritatea copiilor nu-l cunosteau dinainte, asa ca mai intai am vazut melodia cu care incep desenele pentru a ne familiariza cu el. Le-am prezentat apoi si personajele din plus si au fost imediat indragite de catre toti copiii. Am facut din cutii si camioneta postasului pentru ca decorul sa fie complet :).

Ne-am jucat apoi de-a postasii folosind cutiile postale confectionate mai demult si copiii s-au descurcat foarte bine sa numere masinutele, sa denumeasca culorile si sa puna masinutele in plicurile corespunzatoare. Au introdus apoi plicurile in cutiile postale potrivite.

Am avut niste plicuri colorate pe pereti si copiii m-au ajutat sa pun fasiile de hartii pe care le-am scapat pe jos 😉 in plicurile ce aveau aceeasi culoare.

Le-am pus apoi pe toate in cutia postala.

Am colorat apoi sepcute de postas si copiii le0au purtat cu mare drag :).

Cum te simti astazi?

Despre sentimente si emotii am vorbit din nou miercuri la atelierul de engleza. Copiii au fost incurajati sa spuna cum se simt cand sunt pusi intr-o anumita situatie (este ziua lor, cand parintii se cearta, cand vad o masina zburatoare, cand cineva le strica o jucarie) si au identificat emotiile pe o roata pe care era desenat un baietel caruia i se puteau schimba fetele.

Ne-am jucat miscand mainile unor copii din carton ce exprimau diferite emotii si in maini purtau anumite lucruri care-i faceau sa se simta in acel mod.

Am jucat un joc de memorie si trebuia sa gasim perechi de emotii.

Am avut un puzzle din 2 piese cu fete care exprimau emotii ce puteau fi recunoscute prin trasaturile fetei (puteam recunoste emotia uitandu-ne la ochi si sprancene sau la gura). De aici puteti descarca puzzle-urile.

Copiii si-au facut apoi suporturi de creionae din cutii de conserve pe care le-am decorat fiecare avand cate 2 fete cu emotii diferite.