Unde traiesc animalele

La atelierul de engleza de sambata am repetat animalele si le-am impartit in functie de locul in care traiesc: la ferma, in jungla sau in padure. Mai intai le-am denumit si am sortat animalutele de jucarie.

Ne-am jucat apoi pe tablita magnetica cu animalele de la ferma: copiii ascundeau cate un animal sub usa mobila si ghiceau cine se afla acolo.

Am cantat Hickory Dickory Dock”  si am ilustrat totul cu ajutorul ceasului din carton pe care plimbam cu un magnet animalute ce aveau cate o agrafa metalica.

Am asamblat si cateva puzzle-uri cu animale de la ferma pe care le-am facut din spatule de lemn.

Acestea sunt puzzle-urile despre care vorbesc.

Am citit apoi o poveste simpatica din revista „Histoires pour les petits” in care o maimutica s-a gandit ca animalutele din jungla sunt cam murdare si nu le-ar strica o baie in masina de spalat.

Doar ca  toate animalele au iesit cam sifonate din masina de spalat, decolorate si s-au suparat pe maimuta care a vrut sa repare masina de spalat si a avut parte de acelasi tratament.

Am interpretat si noi povestea cu animalutele de jucarie si cu masina noastra de spalat din carton si copiilor li s-a parut amuzant.

Am colorat apoi si am decupat animalute de tot felul.

Am sortat apoi animalutele si le-am lipit pe fiecare in mediul in care traiesc: la ferma, in jungla sau in padure.

 

Anunțuri

O zi ploioasa

Cartile Christinei Butler  m-au vrajit inca de la prima rasfoire. Pe langa povestile atat de duioase despre prietenie, imaginile sunt minunate, iar efectele tactile te cuceresc pe data. Prima carte pe  care am citit-o a fost „O zi de iarna”  si imi amintesc cu drag ce calduros a fost primita si de copiii de la atelier. Am asteptat cu nerabdare sa vina toamna pentru a putea citi impreuna si „O zi ploioasa” , o carte „stralucitoare” dupa cum este ea descrisa pe coperta.

Personajul principal este tot ariciul care se bucura ca ploua si isi poate incerca cizmele lucioase, pelerina  si umbrela, insa in timp ce se distra sarind in balti, a constatat ca multi prieteni au fost afectati foarte tare de apa ce se infiltrase prin casele lor. Astfel ca aricul a pornit intr-o misiune de salvare a cartitei, a unei familii si soricei si impreuna cu prietenul lor vulpoiul, au mers sa se adaposteasca la casa bursucului. L-au gasit pe acesta foarte necajit fiindca ploaia se pare ca nu mai avea loc afara, intra si prin acoperisul casei lui. Micul arici a venit cu o idee salvatoare de  a introduce batul umbrelei prin gaura formata in acoperis. Bucurosi ca au scapat de o asa aventura, au baut cate o ceasca de ciocolata calda povestind fiecare prin ce peripetii a trecut.

Dupa ce am citit povestea si am laudat cu totii dovada de prietenie a ariciului, am luat o pauza in care am savurat si noi o ciocolata calda, copiii au fost incantati de asa surpriza 🙂 .

Am mers apoi pe firul povestii si  cu ajutorul unor imagini scanate din carte am repovestit toata aventura Micului Arici.

Am jucat  apoi un joc in care dadeam cu zarurile, adunam bulinele de pe ele si cautam pe o tablita picatura cu raspunsul corect apoi o potriveam pe picatura de langa umbrela.

Tot despre umbrelute a fost vorba si la urmatorul joc: pe umbrela aveam adunari si copiii gaseau batul cu raspunsul corect. Fiindca cele doua parti trebuiau prinse cu scai, a facut jocul foarte tractiv pentru copii.

La partea prcatica am incercat sa seconstituim scena cu ariciul in ploaie. Am lipit mai intai o umbrela api am desenat trsaturile ariciului si i-am facut tepi frajurand hartia.

Am pus apoi lipici aracet si am presarat orez colorat pentru a face picaturile de ploaie.

In timp ce lucram la tablouri, am  cantat si un cantecel dragut despre ploaie, Vine ploaia pic, pic, pic (il puteti asculta aici ).

Surpriza dulce a fost in niste umbrelute colorate.

Cu piticii la ferma

Daca noi nu am mers la ferma, marti la atelierul pentru pitici a venit ferma la noi :).  Am vorbit despre ce animalute gasim acolo si ne-am jucat cu ele la ferma construita din plastilina. Am pus animalutele pe rand, denumidu-le in engleza, apoi duceam cate un animalut in grajd si copiii deschideau usile sa vada cine s-a ascuns acolo („Knock, knock, who’s in the barn? ” „It’s a cow.”).

Ne-am jucat si cu marionetele pentru degete, salutand fiecare animalut, apoi am mers la plimbare in jurul fermei si spuneam ce animale vedem (in timp ce ne roteam cantam „Let’s take a walk around the farm/ What do you see?”). 

Am facut apoi cate o oita draguta cu lana din bilute de vata si picioare din betisoare de urechi.

Desi copiii sunt micuti, am facut cateva exercitii usoare de prescriere (l-am ajutat pe fermier sa ajunga la purcelul ratacit) care ajuta la coordonarea ochi-mana si ii invata pe copii sa scrie de la stanga la dreapta.

 

Printre animale salbatice

La atelierul de engleza de luni am invatat despre animalele salbatice si si dupa ce le-am numit, le-am identificat si am jucat cateva runde din indragitul joc „Who’s missing?” (ascundem un animal si copiii ghicesc cine lipseste) , am urmarit un cantecel care la noi acasa e foarte indragit si ma bucur ca a fost si pe placul copiilor de la atelier: „Hickory Dickory Dock„. Am pregatit un ceas dintr-o cutie de carton (de aici am preluat ideea), am printat niste animalute care apar in cantec si le-am pus cate o agrafa metalica, iar copiii au cantat si cu ajutorul unui magnet pus pe spatele cutiei au facut animalutele sa urce si sa coboare de pe ceas. A fost chiar distractiv 🙂 .

Am jucat un joc de memorie in care copiii gaseau si denumeau perechile de animale.

Am incercat si un joc de domino si desi nu mai jucasera niciodata, copiii s-au descurcat foarte bine.

Am gasit mai demult un model de girafa care mi-a placut foarte mult si la partea practica am incercat sa facem si noi ceva asemanator. Mai intai copiii au facut pete pe corpul girafei.

Am lipit apoi corpul, am atasat si capul si am pus bete de inghetata pe post de picioare (lipitul picioarelor a fost o provocare pentru copii, dar pana la urma le-a iesit 🙂 ).

Surpriza dulce a fost in pungute- elefantei.

 

Invatam sa ne recunoastem emotiile

Sambata la atelierul de engleza am readus in discutie emotiile si ne-am jucat incercand sa-i fac pe copii sa le recunoasca si sa le exprime. Am avut din nou cei 4 copii cu manute mobile si fiecare exprima cate o emotie, motivul sentimentului respectiv stand in mainile lor. Mai intai am identificat emotiile si ne-am jucat un pic si cu genul fiecarei marionete (Show me a happy girl! Show me an angry boy!). Ne-am uitat apoi la mainile lor si am vazut de ce se simt in felul in care o fac: „Why is the girl happy? What does she have in her hand?” She has a present in her hand.”/ „Why is the girl surprised?” „She has seen a flying car.”

Am construit o fata cu parti mobile dupa modelul acesta  si copiii s-au distrat modificand trasaturile pentru a arata diferite emotii. Am avut si niste imagini cu diferite situatii si copiii aratau cum se simt in situatia respectiva (It’s your birthday, Your parents are fighting, You are not allowed to watch TV).

She is angry.

A sad girl.

Am jucat un joc de memorie cautand perechile de emotii.

Am gasit aici o idee foarte interesanta pentru a recunoaste emotiile dupa trasaturile faciale, atentia fiind concentrata asupra ochilor si a gurii. Copiilor le-a placut foarte mult sa potriveasca puzzle-urile, iar faptul ca cele doua jumatati se prindeau cu scai a facut totul si mai atractiv 🙂 .

Am avut si niste forme carora le-am identificat sentimentele si am repetat in felul acesta si denumirea lor si culorile (the green square is sad).

La partea practica am facut un clovn care era cand vesel, cand trist. Am decupat pentru clovni cate o gura pe care am atasat-o folosind o agrafa despicata. Pentru par copiii au lipit bucatele de hartie creponata colorata.

Am pus si cate o spatula si a au iesit niste marionete foarte dragute.

Surpriza dulce a constat in  niste clovni veseli cu nasul mare 🙂 .

 

Paddington la carnaval

Paddington este un ursulet simpatic ce ajunge in gara Paddington din Londra, de aici si numele lui, si este adoptat de o familie de londonezi. Paddington este un ursulet care are o multime de aventuri, isi gaseste mereu ceva interesant de facut si e foarte placut pentru copii sa-i urmareasca nazdravaniile invatand in acelasi timp o multime de lucruri. La atelierul de lectura de vineri am citit cartea Paddington la carnaval” de Michael Bond si am cautat impreuna cu ursuletul lucruri care incep cu litera B. 

In timp ce urmaream povestea copiii erau atenti sa caute si ei in imagini lucruri care incep cu litera si isi confruntau raspunsurile cu lista facuta de Paddington.

Fiindca Paddington cauta cuvintele pentru un concurs, am facut si noi concursul nostru cu mai multe probe. Impartiti in 2 echipe mai intai si-au aratat rapiditatea si atentia in a urma cu carioca un traseu de casute, mergand doar pe casutele rosii (copiii stateau in rand unul in spatele celuilalt si trasau pana ziceam STOP, apoi trecea urmatorul. Castiga echipa care ajungea  prima la final avand si traseul corect).

La urmatoarea proba copiii trebuia sa caute imagini care incep cu literele B, C, A si sa le aseze in dreptul literelor de pe perete.

Copiilor le-a placut foarte mult concursul si s-au bucurat ca au primit cu totii premii (niste biscuiti 🙂 ).

L-am confectionat apoi pe ursuletul Paddington din role de carton dupa acest model.

Surpriza dulce a fost in ursuleti Paddington din pungute de hartie.

Ferma vesela

Luni la atelierul de engleza ne-am jucat cu animalele de la ferma. Mai intai le-am dat copiilor marionete pentru degete si se intrebau cantand: „Hello, little cow! How are you?  iar celelalt copil raspundea: „I am fine, thank you!” (aceasta este melodia pe care am cantat).

Paleta de muste are mare succes la copii 🙂 asa ca am folosit-o si de data aceasta. Eu spuneam I spy with my little eye a blue cat iar copiii gaseau imaginea si o plesneau cu paleta.

Am improvizat o ferma in mijocul camerei si am dansat in cerc in cantand: Let’s take a walk around the farm, round the farm. What do you see? Pe rand copiii raspundeau ce animale vad la ferma (aceasta este melodia).

Un joc pe care-l folosim la multe dintre temele despre care vorbim este Jumping the line, in care am pus o banda izolatoare in mijlocul camerei si am desemnat o parte ca fiind adevarata si  cealalta falsa. Le aratam un animal si spuneam cum se numeste; daca denumirea era corecta copilul care a raspuns sarea in partea „adevarata”, daca nu era corect sarea in partea „falsa”. Daca-i rost de topaiala este si distractie, asa ca jocul are mare succes :).

Am pregatit pentru copii stampile din foi gumate (am facut conturul animalelor cu un creion ascutit) pe care copiii le-au pictat si au imprimat pe foaie cate un animal.

Surpriza dulce a fost in cosulete sub forma de gasca.