Piticii si casutele lor

Piticii de la atelierul de engleza de marti si joi au vizitat casute si au aflat denumirea camerelor si a unor obiecte de mobilier.  Iata cum ne-am jucat: am pus mobila in camere si spuneam in engleza tot ce facem (the bed is in the bedroom). 

Am dansat calcand pe imagini cu camere si cand muzica se oprea spuneam in ce camera ne aflam (I am in the living room).

Din greseala, soricelul Monty (marioneta care a venit in vizita pe la noi) a incurcat mobilierul din camere si copiii l-au ajutat sa le aseze corect.

Copiii si-au facut carti de colorat lipind in fiecare camera mobila potrivita.

Am repetat si membrii familiei asezand pe fiecare in cate o camera in functie de indicatiile mele (Father is in the bathroom).

Am citit cartea Mouse moves house de la editura Usborne (multumim Adina pentru frumoasele carticele) si am vazut in ce camere merge soricelul pentru a-si impacheta lucrurile.

Am pus apoi soricei in diferite camere fiind atenti la numarul indicat (There are five mice in the kitchen). Am introdus astfel si plurarul substantivului mouse (mice), dar si expresiile there is/there are.

La partea practica am facut soricei din carlige de rufe si cate o casuta pentru fiecare (a house for a mouse 🙂  ).

Zana norilor

Stiati ca „Grijile oamenilor sunt desenate pe cer„? Avem mai demult aceasta carte crisa foarte frumos de Zana Norilor (Andreea Stan) si m-am gandit ca ar fi o idee buna sa o prezint si copiilor la atelierul de lectura. Aflam din aceasta carte ca norii sunt de fapt starile si sentimentele noastre, ca Tandretea, Vinovatia, Bucuria, Iubirea, Razbunarea, Frica, toate sunt trairi ale oamenilor care „calatoresc prin suflete si defileaza pe cer fara incetare”. Atunci cand constientizam ceea ce simtim si cand ne exprimam trairile, putem transforma norii intunecati in nori buni si noi ne vom simti mult mai bine.

La atelierul de lectura de vineri am vorbit mai intai despre tristete si copiii au fost incurajati sa povesteasca situatii in care au fost tristi, apoi am vorbit despre momentele in care au fost bucurosi. Am citit povestea Norului de Iubire si am vazut ca iubirea inseamna sa iubesti/sa apreciezi tot ceea ce te inconjoara, sa ai grija de lucrurile care sunt importante pentru tine si pentru cei din jurul tau.

Copiii au pictat norisori facuti din lut cu uscare la aer si fiecare si-a imaginat cate o strae pe care s-o exprime.

Pe niste planse mari copiii au desenat norisori care mai de care mai interesanti.

 

Night and day

Joi la atelierul pentru pitici am vorbit despre noapte si zi, despre soare, stele si luna si despre cum se vad lucrurile atat la lumina cat si la intuneric. Am sortat pe un panou elemente pe care le intalnim ziua si noaptea si copiii le denumeau si spuneau unde se inacadreaza.

Am pus pe pereti cartonase(de aici le-am cumparat) in care intalneam ziua si noaptea si copiii le gaseau cu o lanterna (eu le spuneam de exemplu I see a lion under the lamp) .

Am aflat ce culoare au unele animale si lucruri noaptea din revista Histoires pour les petits. 

All the elephants are pink

All the mice are green

All the wolves are white

Am numarat cate animalute sunt si am vazut si ce culori au ziua.

La partea practica am facut un soare si o luna care stau spate in spate (mi-a placut foarte mult modelul si am vrut neaparat sa-l facem si noi). Am stampilat mai intai soarele si luna cu ajutorul unui buretel.

Am facut apoi raze pe cercul albastru si am atasat soarele deasupra.

Pe cercul negru am lipit luna si cateva stelute, am lipit cercurile mari spate-n spate, am atasat o sforicica si gata mobilul nostru.

 

Ce putem vedea?

Marti la atelierul pentru pitici ne-am jucat punand accent pe simtul vazului. Mai intai a venit la copii o papusa legata la ochi care, plangand, le-a spus I cannot see! 🙂 si dupa ce copiii i-au spus sa-si dea esarfa de la ochi a exclamat fericita I can see! 

Am facut un aparat de fotografiat prin care treceau mai multe imagini si copiii imi spuneau ce vad: I see an apple/a car/a lion/a plane.

Ne-am uitat cu lupa pentru a descoperi perechea imaginilor mari de pe cartonase.

Legati la ochi, copiii au incercat sa-i puna coada la loc lui Aiurel.

Copiii au primit apoi foi albe si le-am spus ca trebuie sa dea cu acuarele peste tot pentru a descoperi the secret message (desenasem dinainte cu o culoare cerata alba mai multe imagini 😉  )

Do you see the message? 🙂

Miscare si distractie

Luni la atelierul de engleza am insistat asupra verbelor de miscare si astfel am cantat si am dansat foarte mult executand tot felul de comenzi. Am analizat niste cartonase si copiii spuneau ce fac personajele respective (the boy/girl is running/jumping/ drinking/eating/sleeping/swimming). 

Am jucat The ball and the bag un joc in care copiii erau impartiti in 2 echipe, una avand o minge si cealalta o gentuta cu cartonase. Copiii dadeau minge/geanta de la unul la altul si cand muzica se oprea copilul la care se afla mingea intreba „What are you doing?” si copilul la care se afla gentuta scotea un cartonas si raspundea I am jumping/eating/running/sleeping/drinking/swimming.

 

Am jucat apoi un joc cu zarul cu ajutorul caruia am repetat o multime de actiuni dar si alte notiuni invatate mai demult.

Am cantat un cantecel din revista Holiday English (melodia este a cantecului Oh my darling Clementine).

Sally’s reading,

Peter’s writing,

Mary’s playing with a ball.

Andy’s eating a big sandwich

Tina’s running in the hall.

Am facut apoi broscute saltarete (jumping frogs) din farfurii de carton si amprentele decupate ale palmelor.

 

 

 

Printesa-Bob-de-Mazare

Vineri la atelierul de elctura am invatat ca nu trebuie sa judecam pe cineva dupa infatisare, ca hainele nu spun totul despre un om si pentru a ilustra mai bine aceste idei am citit povestea „Printesa-Bob-de-Mazare” . Am dramatizat povestea cu ajutorul unei papusi cocotate intr-un pat cu multe saltele :).

Copiilor le-a placut povestea si se minunau cum de a putut printesa simti un bob de mazare asa de mic sub atatea saltele si pilote. Am jucat si noi un joc in care eu ascundeam o biluta un bob de mazare sub niste perne si pe rand copiii se asezau si cel care ghicea sub care perna se afla biluta devena un print/o printesa adevarata.

Ca cum printii/printesele au nevoie de costumatie adecvata , ne-am construit si noi una: un colier cu un bob de mazare dar si o coroana pe care am lipit boabe de mazare si mult sclipici.

Ce sentimente are familia mea

La atelierele de engleza de luni si miercuri ne-am ocupat de membrii familiei si de sentimentele acestora si o sa va descriu cateva dintre jocurile pe care le-am facut pentru a aprofunda aceste notiuni. Am jucat un joc de memorie pentru a potrivi perechi de emotii (am vorbit in special despre happy, sad, angry, surprised, dar am adus in discutie si stari ca: sleepy, scared, hungry cand am jucat alte jocuri sau cand am ascultat cantecele).

Folosindu-ne de creta si o tabla am desenat emotii pe fata unor personaje.

A venit apoi randul familiei sa-si exprime sentimentele si mai intai copiii puneau langa fiecare membru imaginea cu emotia indicata de catre mine, apoi am inversat rolurile si isi alegeau ei imagini si spuneau cum se simte fiecare persoana din familie (Mother is happy/Sister is angry).

Le-am prezentat copiilor diferite situatii si ei trebuiau sa spuna cum se simt in momentele respective („How do you feel whn it’s sunny/rainy/stormy/lunchtime/noisy/bedtime?” „When it’s sunny I am happy.” When it’s rainy I am sad. When it’s stormy I am scared. When it’s lunchtime I am hungry. When it’s  noisy I am angry. When it’s bedtime I am sleepy.”)

Dupa acest model am facut apoi marionete care-si schimba sentimentele cand le rotim.

Noua grupa de pitici la prima intalnire

Miercuri dimineata am inceput o noua grupa de pitici dornici sa se joace si sa invete engleza. Ne-am simtit cu totii foarte bine si copiii au fost inantati de jocuri. Dupa ce am facut cunostinta am jucat mai multe jocuri pentru a invata culorile. Am facut casute din fetru colorat sub care ascundeam un soricel iar copiii ghiceau in ce casuta s-a ascuns (Little mouse, little mouse, are you in the red house?).

Am pus apoi pompoane colorate in bolurile corespunzatoare cu ajutorul unor lingurite.

Dupa acest model am facut palme colorate pe farfurii din carton si copii potriveau perechile denumind culorile.

La partea practica am pictat floricele colorate folosind hartii pentru briose mici si dopuri de pluta cu care am stampilat.

 

Pisicile isi shimba culorile in prezenta piticilor :)

Marti la atelierul pentru pitici ne-au vizitat o  multime de pisici care-si tot schimbau culorile spre amuzamentul copiilor. Mai intai le-am prezentat povestea celor „Trei pisoi” (Vladimir Suteev) si copiii erau foarte uimiti cum de-si schimba pisicile culoarea in funtie de locurile prin care treceau: cand au intrat in cutia cu faina s-au facut toate albe, cand au intrat in burlan au iesit toate negre si cand au iesit din apa au iesit cum au fost initial (una alba, una neagra si una gri) dar erau foarte ude.

Am urmarit apoi si povestea lui Scat the Cat, simpatica pisicuta care nu mai voia sa fie neagra precum fratii si prietenii ei si si-a tot schmbat culorile pana cand a ajuns la concluzia ca cel mai bine este sa fii tu insuti. Cand isi schimba culoarea Scat spunea:

I’m Scat the Cat 

And with my hat 

I can change my colour 

Just like that  (snap your fingers).

Am repetat apoi culorile folosindu-ne de pisicute colorate.

Am facut apoi pisicute negre din carton lipind cu atentie toate partile componente.

Atacul televizoarelor

Vineri la atelierul de lectura am citit „Atacul televizoarelor”, o poveste din cartea „Stejarul pitic, cel mai bun tatic! de Victoria Patrascu.

Copiii sunt din ce in ce mai mult tentati sa stea in fata televizorului, avand la dispozitie permanent tot felul de desene animate, au acces tot mai mult la tablete si tot felul de alte gadgeturi care le ofera totul de-a gata si imaginatia nu mai e prea mult folosita. Dupa cum se intampla si in poveste, oamenii stau prea mult in fata televizorului si uita sa mai socializeze, singura noastra salvare sunt cartile. Ele ne dau posibilitatea sa visam si ne dau prilejul sa impartasim cu ceilalti bucuria lecturii. Dupa ce am citit povestea si am vazut cum televizoarele  au fost invinse cu ajutorul anticarului Cartiani, le-am dat copiilor cate o carte pe care ei au deschis-o intamplator si i-am provocat sa-si imagineze o poveste doar pe baza imaginilor.

Le-am spus copiilor ca si cartile fara poze sunt interesante fiindca ne lasa imaginatia sa zburde si ne putem crea propriile imagini, asa ca am facut un nou „experiment” rugandu-i pe copii sa ilustreze o secventa dintr-o poveste (Un clovn indragostit ii daruieste printesei o inima de aur ). M-a bucurat foarte mult faptul ca cei mici si-au lasat imaginatia libera si au desenat si caluti, castele si alte lucruri care au intregit tabloul.

Pentru ca magia sa nu dispara, fiecare copil si-a confectionat cate o telecomanda speciala cu care pot intra in lumea povestilor (multumesc Bufnita cea Inteleapta pentru idei).

Va doresc sa aveti o vacanta plina de aventuri si sa citit cat mai multe carti!