Inima de sticla

La atelierul de lectura de vineri am citit o carte deosebita ce ne-a purtat intr-o lume magica, a fost o poveste in rama pe care Nana i-a spus-o lui Rosie dupa ce aceasta a spart inimioara de sticla a bunicii. Astfel am aflat si noi Povestea celor trei printese cu Inima de sticla.

Cartea are o simbolistica foarte puternica si am vrut neparat ca mesajul sa ajunga la inimile copiilor. Printesele cu inimile de sticla sunt de fapt oameni sensibili cu care trebuie sa ne purtam cu grija pentru a nu-i rani. Sora cea mare a murit fiindca printul de care ea s-a indragostit nu i-a dat atentie, Inima celei de-a doua s-a crapat fiindca s-a emotionat foarte tare cand a simtit mirosul unui trandafir insa ea era optimista si spunea ca „Uneori inimile crapate rezista chiar mai mult decat cele nevatamate.„. Si bunica lui Rosie a intarit aceasta idee spunand ca „un lucru reparat tine adesea mai mult decat unul nou„. Astfel ca regele cauta un sticlar priceput cu mainile ca de catifea pentru  a avea grija de inima fiicei celei mici. Spre bucuria tuturor, Valentino, un paj de la curtea regelui, a iubit-o foarte mult pe printesa si a invatat cum sa manuiasca sticla si astfel inima printesei a ramas nevatamata.

Dupa ce am citit cartea am vorbit depre felul in care trebuie sa ne purtam pentru a nu rani sentimentele cuiva (copiii nu sunt foarte mari pentru a intelege simbolistica profunda a acestei carti, dar am reusit oarecum sa-i fac sa inteleaga ce inseamna sa ranesti pe cineva. Am avut noroc si cu desenele animat cu Plusica in care oita a suferit la un moment dat de „inimita franta” 🙂 si astfel copiii au putut face diferenta dintre o durere fizica precum cea de burta si o durere profunda precum cea a sentimentelor ranite). Am discutat si despre faptul ca uneori prin vorbele  sau  faptele noastre nepotrivite putem face pe cineva sa sufere si atunci ar trebui sa ne cerem scuze si facem tot posibilul sa indreptam raul facut. Copiii au venit cu exemple personale pentru tot felul de situatii si sunt sigura ca mesajul cartii a fost inteles.

Atelierul a continuat cu mai multe activitati care au avut in prim plan tot felul de inimioare. Mai intai copiii au potrivit inimioare cu cifre si apoi cu litere (am introdus 3 litere noi: P, I, O).

Am facut cateva exercitii matematice adunand punctele de pe zaruri si punand buline pe cifrele cu rezultatul corect….

…. si am aflat rezultatul unor adunari deschizand inimioarele .

Am scris apoi cuvinte cu literele despre care am vorbit pana in prezent si copiii trebuia sa puna inimioare cu literele ce compun fiecare cuvant peste cele scrise de mine.

Am modelat apoi inimioare din plastilina.

Fiindca n-am putut face inimioare de sticla am facut unele de pus pe sticla 🙂 . Am pus bucatele de hartie creponata peste autocolant transparent si am facut inimioare foarte frumoase de pus pe geam.

Surpriza dulce a fost in inimioare sub forma de pliculet.

Anunțuri

Incy wincy spider

La atelierul pentru pitici de astazi am continuat sa vorbim in engleza si copiii par ca se acomodeaza foarte repede la aceasta schimbare. Dupa ce l-am salutat pe Fredy si am facut cateva dansuri de inviorare (Walking, walking si Make a circle) am rasfoit din nou cartea cu ferestre surpriza.

Am vizionat apoi un cantecel foarte dragut (Incy wincy spider/itsy bitsy spider) si ca dramatizarea sa fie cat mai interesanta, am construit scena dintr-o cutie pe care am pictat-o, am pus pe post de uluc un tub de carton invelit in folie  de aluminiu. In timp ce cantam il urcam pe micul paianjen pe uluc.

Incy wincy spider climbed up the water spout.

Down came the rain and washed the spider out. Am adus si noi ploaia sub forma unui bat invelit in hartie creponata.

Out came the sun and dried up all the rain. In acest moment am ridicat partea de sus a cutiei pe care se afla soarele.

Copiii s-au bucurat foarte mult sa vada dramatizarea, sunt sigura ca au retinut si cantecelul (de aici m-am inspirat sa fac toata scena).

Am continuat cu o activitate artistica in care am incercat sa refacem secventele cantecelului. Mai intai am facut un paianjen din amprentele palmelor.

Am facut apoi ploaia folosindu-ne de betisoare de urechi.

Dupa ploaie a iesit soarele pe care copiii l-au pictat foarte frumos.

Piticii invata engleza

Sunt de acod cu ideea ca un copil trebuie sa invete o limba straina in mod natural, la fel cum invata si limba materna. Copiii absorb informatia in mod firesc vor putea vorbi fara sa fie stresati sa traduca, Studiile arata ca pana la  5 ani este perioada optima de achizitie a limbajului, astfel ca pana la aceasta varta copiii invata  o limba straina fara mare efort si cu un accent bun. Copiii invata prin joaca si astfel tot ce achizitioneaza in felul acesta nu se face in mod constient ca atunci cand invata la scoala o limba straina bazata in special pe reguli gramaticale. Pe acest principiu am mers si cand am gandit activitatile pe care le facem la atelierul de engleza si pot spune ca avem rezultate bune.

Maria a luat contact cu engleza de cand avea 2 ani si se descurca destul de bine, desi nu vorbeste in propozitii intelege cand ii spun ceva in engleza , stie cantece, numara bine pana la 10. Astfel ca m-am gandit sa incerc sa intoduc engleza prin jocuri si  cantece si la atelierul pentru pitici si ieri a fost inceputul experimentului :). Pentru a face trecerea cat mai naturala, am adus la atelier un invitat special cu care trebuie sa vorbim doar in engleza: am facut cunostinta cu Fredy the crocodile 🙂 . 

Fredy este o marioneta care a dat mana cu fiecare copil, i-a salutat si i-a intrebat cum ii cheama. Nu toti copiii l-au acceptat de la inceput pe Fredy, dar nu i-am fortat in niciun fel pe copii sa vorbeasca si am avut surpriza ca mai tarziu sa repete in mod natural.

Fredy a vrut sa facem putina miscare asa ca am facut cateva exercitii care ne-au amuzat: Sit down!, Stand up! Ne-am distrat apoi cantand un cantecel si executand tot felul de miscari.

Am avut o carticica textila foarte draguta cu tot felul de ferestre sub care se ascundeau multe surprize. Cand le-am prezentat cartea am vorbit doar in engleza si copiilor nu li s-a parut nimic neobisnuit, asa ca au intrat si ei repede in joc si au invatat sa spuna Peek -a -boo! cand decopeream cate ceva sub ferestre.

Am adus apoi a mystery box in care am introdus cuburi de diferite culori (intai spuneam culorile si apoi copiii puneau cate un cub inauntru) pe care copiii le scoteau si spuneau ce culoare au (am mai continuat discutia cerandu-le cuburi de o anumita culoare).

Ne-am jucat apoi cu plastilina modeland tot felul de forme (in timp ce ei modelau, eu spuneam Look, it’s a fish! )

Mi-a placut foarte mult atelierul de ieri si daca si parintii vor fi de acord, vom continua atelierele in limba engleza.

Vreau sa precizez ca nimeni nu trebuie sa se astepte ca un copil sa vorbeasca intr-o limba straina imediat ce a fost expus la aceasta noua experienta (puteti vedea si in acest articol faptul ca mai intai este o perioada „muta”- silent period- in care copilul acumuleaza informatia, poate intelege ce i se spune dar nu vorbeste si nu trebuie fortat sa o faca inainte sa fie pregatit. Este apoi perioada in care incepe sa vorbeasca spunand doar cuvinte separate sau anumite expresii pe care le invata prim imitatie – Beginning to talk. Incet-incet copilul va spune propozitii, expresii pe care le va costrui in functie de gradul de expunere la limba straina- Building up English language).

Un exemplu graitor despre introducerea limbilor de la varste fragede gasiti aici, Adina este un exemplu pentru mine si ne-a dovedit tuturor ca se poate, fetita ei de 4 ani si jumatate vorbeste fluent engleza, franceza iar acum aprofundeaza si spaniola. O felicit si o admir din toata inima!

Repetam mijloacele de transport

La atelierul de enlgeza de sambata ne-am „plimbat” cu tot felul de mijloace de transport :). Invitata noastra speciala a fost Miss Piggy, o marioneta foarte simpatica ce vorbea doar in engleza si care a participat la toate jocurile. Cu ajutorul copiilor Miss Piggy mi-a aratat mai intai mijloacele de tranport de pe macheta (eu intrebam: What is this, Miss Piggy? , iar copilul ce avea marioneta pe mana raspundea: This is a bus.)

Am ascultat apoi cantecul semaforului.

Red light, red light, what do you say?

I say stop, stop right away!

Yellow light, yellow light, what do you mean?

I mean wait till the light is green!

Red light, red light, what do you say?

I say go, go right away!

Cu ajutorul unui semafor facut dintr-o cutie de carton am jucat un joc ce copiilor le-a placut foarte mult: fiecare copil a primit un mijloc de trasport si mai intai eu eram semaforul si aprindeam cate o culoare (cu ajutorul unei lanterne) si spuneam ce trebuie sa faca la fiecare culoare (red-stop, yellow slow, green- go), iar ei faceau precum vehiculul respectiv.

Am urmarit si am ascultat un cantecel foarte frumos (We all go travelling by) si in timp ce cantam puneam si pe o macheta mijloacele de transport care apareau in cantec.

Am sortat apoi mijloacele de trasport in air, in water, on land.

Am ascultat si un cantecel rock foarte dragut cu masinute colorate din revista Holiday English. Am exemplificat si ce inseamna slow and fast prefacandu-ne ca suntem maisinute.

Am colorat cateva vehicule si copiii imi spuneau cu ce culoare l-au colorat pe fiecare.

Am asamblat apoi un trenulet cu forme colorate.

Surpriza dulce a fost in masinute colorate.

Un prieten ca tine

La atelierul de lectura de vineri am citit o carte minunata despre prietenie, o carte ce ne-a incantat atat prin mesajul plin de duiosie, dar si prin caliatatea ilustratiilor, este vorba despre Un prieten ca tine” de Julia Hubery.

Protagonistii povestii sunt doua animalute foarte simpatice dar foarte diferite: un ursulet panda si o maimutica. Ursuletul pleca in „calatoria lui speciala” in munti asa ca i-a propus Maimutei sa-l insoteasca. Aceasta a acceptat dar pe drum era mereu grabita, pusa pe cearta si-i reprosa tot timpul Ursuletului ca se misca prea lent. Ursuletul in schimb era calm, mergea incet si se bucura de toate privelistile pe langa care trecea si nu se supara pe micuta lui insotitoare. Ca un prieten de nadejde, Panda ii sare in ajutor Maimuticii cand aceasta cade in rau dupa ce a facut o acrobatie, iar apoi o cara in spate pentru a urca muntele.  Cand au ajuns in varf Maimutica ii reproseaza din nou Ursuletului ca din cauza lui au ajuns prea traziu si fluturii pentru care venisera au zbura deja, dar de fapt ajunsesera un pic prea devreme si a trebuit sa astepte pana la aparitia fluturilor. Maimutica si-a data seama intr-un final ca a gresit si ca Ursuletul e un prieten adevarat si si-a cerut iertare.

-Iarta-ma Panda, stiu ca sunt norocoasa sa am un prieten ca tine.

Panda zambi:

– Nicio problema Maimutico, zise el cu blandete. Tot ce trebuie sa facem acum este sa asteptam in liniste.”

„Maimutica se aseza langa Panda si incet, incet… sute de fluturi isi intinsera aripile colorate si isi luara zborul.

-Sunt minunati, sopti Maimutica. Iti multumesc, Panda.

Panda o imbratisa si zambi.

– Sunt fericit ca pot sa impart ceva atat de frumos cu o prietena ca tine.” 

Dupa ce am citit povestea am repovestit-o si am vorbit despre prietenie si despre faptul ca e bine sa fim mai atenti la ceea ce se intampla in jurul nostru; uneori suntem prea grabiti si nu ne bucuram destul de viata.

Am vorbit apoi despre cele doua animalute si am localizat pe harta locurile in care traiesc.

Am facut apoi putina matematica cu ursuleti panda: 5 ursuleti asteptau sa vada fluturii si langa ei au mai venit inca 3, cati ursuleti sunt in total? 🙂

Alti ursi panda aveau pe burtica litere si copiii trebuiau sa caute literele indicate de mine.

Am facut  un joc si cu maimutele care mancau banane: le aratam copiilor cartonase cu o maimuta in jurul careia era un anumit numar de banane. Ei spuneau cate banane au numarat, identificau pe fisa lor cifra, o scriau si colorau banana din dreptul ei.

La partea artistica am vrut sa recream scena din finalul cartii, cea cu fluturasii, asa ca mai intai am stampilat foaia cu albastru folosindu-ne de un dop de pluta.

L-am asamblat apoi pe ursuletul panda si in jurul lui am pus multi fluturasi colorati.

La final am mai adunat cativa fluturasi pe autocolant.

Surpriza dulce a fost in niste cutiute Panda 🙂 .

O minunata prezentare a cartii gasiti si aici.

Gentute si fluturasi

Fiindca majoritatea copiilor care vin la atelierul pentru pitici vor merge in toamna pentru prima data la gradinita, m-am gandit ca ar fi frumos sa citim cartea Povestea gentutei rosii” de Lucia Muntean, asa ca aceasta a fost punctul de pornire pentru activitatile de marti.

 

Dupa ce am citit povestea fiecare copil si-a facut cate o gentuta in forma de inimioara. Am pictat doar o parte a inimioarelor apoi am indoit si copiilor le-a placut mult sa vada cum se picteaza si cealalta jumatate.

Fiindca in poveste fiecare fietita a primit cate un fluturas pentru a nu incurca gentutele, am facut si noi cate unul prin aceeasi tehnica de pictura simetrica.

Cand inimioarele si-au uscatam trecut un snur prin gaurile pe care le-am facut cu perforatorul si au iesit niste gentute foarte frumoase.

Am sortat si am numarat apoi fluturasi pe autocolant.

Am avut apoi multe gentute cu diferite sisteme de inchidere si copiii au pus inauntru fluturasisi le-a placut sa inchida si sa deschida gentile.

 

Repetam fructele si legumele

Continuam recapitularea la atelierul de engleza si de data asta ne-am adus aminte de fructe si legume. Pentru inceput am trecut in revista denumirile lor folosindu-ne atat de fructe si legume din plastic cat si de cartonase pe care le dadeam pe rand copiilor si cand primeau cate una spuneau cum se numeste.

Am avut si fructe si legume adevarate pe care le-am identificat si apoi am pus in dreptul fiecareia cartonasul corespunzator.

Am si gustat fructele si copiii au raspuns ce le place si ce nu (I like/I don’t like).

Am jucat apoi un joc in care am repetat si numerele ( One potato, two potato) si copiii s-au distrat si s-au descurcat foarte bine numarand pumnisorii.

Copiii au cautat apoi diferite fructe pe roata fructelor.

Am ascultat apoi doua cantecele foarte frumoase cu ajutorul carora am repetatat fructele dar si culorile (I like food si The fruit song).

Am incercat apoi sa ghicim ce fructe se afla intr-o punga folosindu-ne doar de pipait (ne-am adus astfel aminte si de simtul tactil).

Am mai jucat un joc ce ne-a pus in miscare( Fruit salad game). Copiii s-au asezat in cerc pe patratele din spuma si fiecare a tinut minte un fruct. Un copil a intrat in mijlocul cercului si spunea numele unui fruct, iar cine era fructul respectiv trebuia sa se ridice si sa alerge dupa copilul din mijloc care incearca sa-i ocupe locul „fructului”. Copilul din mijloc poate spune si „fruit salad” si atunci toti copiii se ridica si isi schimba locurile.

Tot cu ajutorul fructelor si legumelor din plastic am aflat preferintele copiilor: le arucam cate una si cand o primeau spuneau I like apples, yummy! sau I don’t like apples, yuk!

Am avut si o activitate practica in care am pictat  cate o felie de pepene.

Surpriza dulce a fost in pere delicioase 🙂 .