Jocuri cu obiecte de mobilier

La atelierul de engleza de sambata am facut mai multe jocuri in care am repetat obiectele de mobilier, am avut si animale pe care a trebuit sa le localizam in spatiu.

Am trecut intai in revista obiectele de mobilier, apoi am jucat un joc foarte indragit de copii, „Feriti-va de curcan”, in care aveam pe cartonase poze cu mobila si printre ele cartonase cu curcani. Copiii trageau cate un cartonas si spuneau cum se numeste obiectul, iar daca trageau un cartonas cu curcan trebuia sa faca precum un curcan.

Am avut niste cartonase in care copiii trebuia sa identifice unde se afla animalele (The cat is under the table, The cow is on the bed, The pig is under the sofa, The frog is in the fridge, The fox is in front of the TV, The mouse is on the cooker, The duck is in the bath, The dog is behind the chair).

Fiindca am repetat si pozitiile spatiale, am jucat un joc ce noua ne place foarte mult si care ofera o multime de posibilitati de comunicare, cu siguranta o sa-l mai folosim (am prezentat jocul mai in detaliu aici).

La partea practica am avut o pictura mai speciala, este vorba de pictura cu sare. Am avut un scaun pe care l-am dat cu aracet pe contur, am presarat sare si am indepartat excesul, apoi am pictat stampiland usor.

Am mai avut un joc cu post-it-uri pe care erau lipite obiecte de mobilier iar copiii trebuia sa formeze perechi.

Surpriza dulce a fost in niste chiuvete dragute :).

Furnicuta cea lacoma

La atelierul de lectura de vineri ne-am intalnit cu o furnica foarte lacoma, care nu accepta ajutorul nimanui de frica sa nu imparta ce a gasit. Am citit „Furnica, fabula pentru copii” de Maria Neacsu, o poveste  foarte frumoasa, ritmata, in versuri simpatice, carte pe care noi am citit-o de multe ori.

Este vorba despre o furnicuta care a gasit in iarba o cireasa si s-a bucurat foarte tare ca o sa aiba provizii in saptamanile urmatoare. Insa nu voia sa ceara ajutor nimanui pentru a o cara in musuroi:

” Singura eu am vazut-o,

Singura eu am gasit-o 

Si eu cred ca se cuvine 

S-o opresc doar pentru mine.”

Insa in zadar s-a chinuit furnica, cireasa era prea grea pentru ea si nici macar nu putea sa o clinteasca. N-a acceptat insa ajutorul prietenilor ei , ariciul si iepurele care s-au oferit bucurosi sa o ajute.

Se gandea ca daca va accepta ajutorul lor va trebui sa imparta cireasa cu ei.

„Ajutor, eu? Vezi de drum!

Ma cunosti, dar ce sa-ti spun?

Nu, amice. Vezi? Asa,

Mai intai ma uit la ea.

Stau deci si ma odihnesc

 Si apoi la drum pornesc. 

Caci gandea frunica-n sine-

Nu vreau sa o-mpart cu tine.

Am gasit-o, e a mea

Si o car cum voi putea.”

Tot s-a chinuit furnica sa urneasca cireasa pana ce a reusit sa o miste si cireasa a cazut peste ea, aproape lasand-o fara suflare. Degeaba a tipat si s-a vaitat ca n-a auzit-o nimeni, doar spre dimineata o rata care trecea pe acolo a vazut cireasa si a mancat-o bucuroasa. Furnica inlemnise de frica sa nu fie si ea mancata. Iata asadar ce se intampla cand esti lacom si vrei sa pastrezi totul doar pentru tine.

„Unde nu-i sufletul bun

Nici nu stiu ce sa mai spun

N-ai prieteni ajutor,

Nici la munca nu ai spor.”

Dupa ce am citit povestea si am vorbit despre patania furnicii, am raspuns la niste intrebari care se aflau intr-un copac cu cirese (am gasit la Camelia niste cirese dragalase si le-am printat si noi, multumim).

Am trecut la activitatile practice si mai intai am pictat niste cirese din aluat de sare.

Apoi am construit o furnicuta din role de carton pe care mai intai le-am pictat cu negru.

Pentru picioare am impaturit sub forma de acordeon fasii de hartie neagra (a fost un bun exercitiu pentru dezvoltarea motricitatii fine si copiii s-au descurcat excelent).

Am desenat apoi fata pe un cerc negru.

Am trecut apoi la asamblat: am lipit partile corpului intre ele, apoi am lipit picioarele  si capul si gata furnicuta.

Surpriza dulce a fost in niste ciresele rosii si coapte :).

 

 

Sa ne cunoastem corpul

La atelierul de engleza de astazi am vorbit despre partile corpului si am facut mai multe jocuri pentru a le retine mai bine. Mai intai am  asamblat un omulet din carton si am vazut cum se numesc in engleza partile corpului : head, eyes, nose, mouth, ears, arms, hands, legs, feet si belly button=buric, partea asta i-a amuzat cel mai mult :).

Am avut un invitat special, un ursulet de plus foarte somnoros care voia sa-l ajutam sa-si cunoasca partile corpului, asa ca l-am ajutat noi. Ursuletul le arata cate o parte a corpului si copiii spuneau cum se numeste.

Am jucat Bingo, un joc ce mi se pare foarte util si copiilor le place. Copiii au avut fise usor diferite si eu spuneam cate o parte a a corpului iar ei o acopereau cu cate un pom-pom, daca o gaseau pe fisa lor, cine acoperea primul toate elementele spunea Bingo!

Am asamblat apoi cate o fetita si un baiat din forme, denumind partile corpului.

Am mai avut un joc distractiv in care copiii au primit cate o foaie cu un baiat sau o fata si cateva buline. Eu spuneam parti ale corpului si ei puneau bulinele in locul potrivit. Erau foarte amuzati de felul in catre aratau copiii de pe fise dupa aplicarea bulinelor.

Am cantat apoi un cantecel dragut, il puteti asculta aici, si am incercat sa ne si miscam si sa aratam partile corpului despre care cantam. Am vizualizat cantecelul si in cartica noastra cu versuri.

Surpriza dulce a fost intr-o cutie-pisicuta.

Cu ce ne mobilam casa?

Pentru ca data trecuta am vorbit despre camerele din casa, sambata la atelierul de engleza am trecut la mobilat. Am repetat intai camerel si apoi am aliniat in fata casei mai multe obiecte de mobilier pe care le-am pus in camera potrivita si desigur, am aflat cum le spunem in engleza .

kitchen: table=masa, chair= scaun, sink=chiuveta, fridge=frigider, cooker=aragaz

bathroom: toilet=toaleta, bath=cada, washbasin=chiuveta

bedroom: bed=pat, wardrobe=sifonier

living room: sofa=canapea, TV= televizor

Am facut tot felul de jocuri cu intrebari in care fiecare copil primea un cartonas cu un obiect de mobilier si eu ii intrebam: Where are you? iar ei raspundeau in functie de camera in care trebuia pus obiectul, de exemplu daca intrebam un „scaun” trebuia sa raspunda: I’m in the kitchen.

Am facut apoi o casa-carticica in care pe fiecare pagina-camera am lipit mobilier. Mia intai copiii au colorat fisele, apoi au decupat obiectele si le-au lipit in carte.

Am mimat apoi actiuni si copiii ghiceau despre ce camere era vorba.

Am folosit apoi un zar cu obiecte de mobilier si am jucat mai multe jocuri cu el: fie imi aratu si denumeau obiectul care cadea pe zar, fie se prefaceau a fi obiectul respectiv.

Am avut si „Casuta gandaceilor”, o carte frumoasa care se desface intr-o causta in copac si am asamblat mobilier in ea si ne-am jucat putin cu gandaceii.

Surpriza dulce a fost intr- o pernuta din carton.

Mica Balerina

Dupa „Balul Florilor” de saptaman trecuta nu mai puteam sa ne oprim din dans, asa ca am continuat spectacolul, de data aceasta am trecut la pasi de balet :). Sa va povestesc asadar cum a fost la atelierul de lectura de vineri unde am citit „Mica Balerina” de Sue Harris, o carte minunata din toate punctele de vedere: este in primul rand o carte pe care ti-e drag sa o rasfoiesti, copertile sunt cartonate, foile sunt lucioase, ilustratiile sunt absolut superbe. In plus, la fiecare pagina apar plicuri cu scrisorele, ceea ce ii face pe copii sa fie foarte curiosi, iar in ultimul plic se afla si un talisman, o bratara ce are ca pandant o pereche de poante.

Nu doar exteriorul cartii imi place la nebunie, povestea in sine este foarte frumoasa si mesajul este unul ce trebuie constientizat de fiecare copil. Pe scurt, este vorba despre o fetita. Rosie, careia ii placea foarte mult sa danseze balet, insa era putin neindemantica si din cauza asta colegii radeau de ea, lucru care o facea sa sufere foarte tare.  Insa ea era foarte ambitioasa si visa ca intr-o zi sa devina prim-balerina, lucru ce se putea indeplini daca trecea cu bine de auditiile pentru spectacolul „Spargatorul de nuci”. Pentru a afla povestea Spargatorului de nuci, Rosie imprumuta cartea de la biblioteca si o citeste fascinata de aventurile Clarei (in carte avem si noi atasata povestea intr-o carticica de format micut).

Afland din carte despre Zana Dulciurilor, Rosie crede ca aceasta ar putea sa o ajute sa fie o buna balerina si ii scrie o scrisoare pentru a o sfatui ce trebuie sa faca. Zana ii raspunde ca pentru a reusi are nevoie de 5 lucruri: „Exercitiu , Rabdare, Gratie, Eleganta si Incredere. Avand incredere in fortele proprii, Rosie a reusit sa-si indeplineasca visul si pentru a o felicita Zana Dulciurilor i-a daruit un talisman pe care sa-l poarte ori de cate ori se simte neincrezatoare.

Dupa ce am citit cartea si am cercetat cu atentie scrisorelele, copiii au avut de raspuns la niste intrebari referitoare la poveste si cel ce raspundea corect primea cate un plic in care se afla un talisman (am facut din fimo tot felul de dulciuri: briose, acadele, felii de tort si le-am pus legat cu o panglica pentru a face cate o bratara pentru fiecare).

Am trecut apoi la partea practica si mai intai am colorat si le-am pus fustite din hartie de briose unor balerine din hartie.

Am mai avut de colorat niste balerine mai micute de data asta si prinse de cate o agrafa . Fiecare copil a primit apoi niste cutii metalice decorate de mine folosind tehnica servetelului in care au pus balerinele. Au primit si magneti pe care i-au pus sub cutie si miscand magnetii au facut balerinele sa danseze. Va imaginati ce surpriza si ce incantare a fost cand au vazut ca intr-adevar chiar pot face balerinele sa se miste :).

Am avut si o cutiuta muzicala adevarata care ne-a fost model :).

Nu se putea sa nu facem si cateva piruete si pasi de balet, asa ca la final cu totii au incercat sa fie cat mai gratiosi :).

Surpriza dulce a venit in plicuri colorate.

Pentru aceste activitati m-am inspirat din lectia Cameliei, multumim mult de tot :).

Maria si Omidina

Am cumparat de curand o jucarie foarte simpatica de la Julia toys si de cateva zile fetele, in special Maria, se joaca numai cu ea. In ziua cand au primit-o Maria nu s-a dezlipit de ea mai bine de o ora. Este o jucarie care ajuta la exersarea coordonarii, a atentiei si in special testeaza rabdarea :). Fetele au si botezat omiduta dupa cea din desenele cu Zumzarel, i-au spus Omidina.  Ideea este ca in timp ce omida danseaza sa pui bilutele pe bratele ei cu niste clestisori si sa le iei tot asa.

S-au amuzat foarte tare, au pus bilele pe culori si am solicitat-o si pe Maria sa le sorteze. Maria pune bilele pe bratele omidutei cand este oprita si apoi le ia fara probleme cu clestisorul cand omida danseaza, s-a descurcat neasteptat de bine.

 

Ursuletul mobil

I-am cumparat Elenei un kit creativ pentru relizarea unui ursulet cu labute mobile si ne-am pus cu totii pe treaba.

Fetele au pictat partile componente cum au stiut ele mai bine :).

L-am asamblat apoi si fetele sunt foarte incantate de el, trebuie doar sa-l agatam undeva pe perete.

 

Familia mea

La atelierul de engleza de astazi am vorbit din nou despre familie si am facut mai multe jocuri pentru a retine mai bine membrii familiei. Cu ajutorul figurinelor cu Peppa pig si a marionetelor pe bat am repetat mai intai cum spunem in engleza la fiecare membru din familie. Apoi am jucat un joc de memorie in care copiii trebuia sa fie atenti si sa gaseasca perechea fiecarui membru al familiei si sa spuna cum se numeste in engleza.

Un joc ce le-a placut mult copiilor a fost acela in care am avut post-it-uri cu membrii familiei iar ei trebuia sa le gaseasca perechea.

Am jucat si un joc cu zarul si s-au descurcat foarte bine si nici nu s-au suparat ca n-au ajuns toti primii la final 🙂 .

Fiecare copil a primit apoi cate un cartonas cu membrii familiei si am jucat un joc in care incepe acopilul care-l avea te tata si trebuia sa spuna: Father, who do you see? si apoi raspundea: I see brother looking at me. Si tot asa pana le venea randul tuturor sa raspunda.

Am avut apoi o familie de soricei pe care a trebuit sa o coloram si asamblam.

Am cantat din nou cantecul „Daddy finger” si de data asta fiecare copil avea cate o marioneta pe deget. Cu totii cantam „Daddy finger, daddy finger, where are you?” iar copilul care avea marioneta respectiva pe deget raspundea: „Here I am, here I am, how do you do! „.

Surpriza dulce a fost in niste briose colorate.

Casa mea

La atelierul de engleza de sambata am vorbit despre camerele dintr-o casa.  Am facut dintr- o cutie de carton o casa cu 4 camere, am intarit totul cu aracet si ziare si in fiecare camera am pus cate o imagine ca sa stim despre ce camera este vorba. Mai intai le-am aratat casa, si le-am spus cum se numeste fiecare camera (kitchen, living room, bedroom, bathroom), apoi le-am aratat niste cartonase si i-am rugat sa spuna despre ce camera este vorba si puna cartonsele in  locul potrivit din casa.

Am considerat ca e o ocazir tocmai buna sa repetam si membrii familiei, asa ca ne-am folosit de familia purcelusei Peppa si de marionetele cu bunici si am jucat mai multe jocuri cu ele. Eu  puneam figurinele in cate o camera si ii intrebam:

Where is mother?

 iar ei raspundeau: Mother is in the bedroom.

sau: Is mother in the kitchen? 

ei raspundeau: No, mother is in the bedroom

sau: Who is in the kitchen? 

ei raspundeau: Sister is in the kitchen.

 Apoi ii rugam sa puna ei cate un membru al familiei in diferite camere si spuneau apoi  unde i-au pus repetand toata propozitia: Sister is in the kitchen.

Le-am dat apoi o casa dintr-o foaie colorata impartita in 4 si in fiecare camera am pus obiecte de mobilier in mod dezordonat. Copiii trebuia sa lucreze in perechi si sa aseze mobila astfel incat sa formeze camerele corect.

Au colorat apoi fiecare obiect de mobilier si le-au lipit in casa, alcatuind 4 camere.

Am mobilat apoi camerele si am pus din nou figurinele in casa.

Copiilor le-a placut foarte mult sa se joace cu casuta si cu figurinele si desi la sfarsit i-am lasat sa se joace dupa cum au vrut, eu povesteam fiecare actiune a lor si sunt sigura ca au mai retinut cate ceva.

Surpriza dulce a fost in casute din pungute de hartie.

 

Mare bal, mare!

La atelierul de lectura de vineri am fost cu totii la bal, si nu la orice bal, ci la „Balul Florilor”, o carte minunata scrisa de Sigrid Laube.

Cartea prezinta doua lumi diferite: lumea florilor si cea a legumelor si prin subtila poveste si minunatele ilustratii copiii invata despre toleranta si acceptarea diferentelor, despre stabilirea relatiilor cu ceilalti tinand cont de lumea din care provine fiecare. Pe scurt, povestea este aceasta: Domnul Conopida afla ca florile organizeaza un bal si el isi doreste foarte mult sa mearga, insa nu indrazneste sa se duca singur. Celelalte legume nu accepta sa vada „peste gardul gradinii’, nici nu concep sa mearga la o petrecere a florilor care se cred superioare, care cand „ajung intr-o vaza nu le mai ajungi la nas”. Insa Domnisoara Morcov accepta invitatia si merge impreuna cu Domnul Conopida la Bal. Venirea lor nu e vazuta cu bucurie de flori si in sala se aud susoteli rautacioase la adresa legumelor care nu sunt bune decat sa „zaca in mancare”. Insa cei doi nu se lasa intimidati („I-am suparat cu ceva? Nu. Dar ei ne-au suparat cu ceva? Nu. „) si danseaza cu inflacarare pe ringul de dans starnind admiratia florilor. Acestea au fost foarte uimite de felul in care s-au integrat cele doua legume si au promis ca ii vor invita si alta data la bal. 

Copiii au ascultat cu mare interes povestea pe care am citit-o cu ajutorul legumelor modelate din argila polimerica si a floricelelor facute din flori artificiale si sarmulita plusata.

Dupa ce am citit copiii au facut o sceneta cu figurinele si am incercat sa intelegem mesajul cartii. Ei au inteles ca florile nu se comporta cum trebuie si ca e bine sa-i acceptam pe ceilalti fara sa-i judecam. Am mai avut la atelier carti cu acest mesaj si mi-ar placea ca din toate sa invete despre toleranta.

Am vorbit apoi despre ciclul de viata al unei plante si am aranjat in ordine niste cartonase.

Am trecut apoi la partea practica si mai intai am pictat un morcov din aluat de sare caruia copiii i-au facut si fata transformandu-l in Domnisoara Morcov.

Cand s-au uscat le-am trecut cate o panglica verde prin gauri pentru a putea fi agatati in camera copiilor :).

M-am gandit apoi sa vorbim despre diferentele dintre legume si le-am trecut in revista pe cele intalnite in carte (morcov, ridiche, conopida, mazare, salata, castravete, ceapa) si am vorbit despre fiecare, i-am intrebat ce stiu despre ele si le-am grupat dupa locul in care cresc: sub pamant sau deasupra pamantului. M-am inspirat de la acest articol , dar si lectia Cameliei ne-a fost de mare ajutor, si am printat pe o foaie legumele despre care am vorbit si mai intai copiii le-au colorat.

Au decupat apoi legumele si s-au descurcat foarte bine.

Eu am asamblat dinainte 2 cercuri suprapuse, cel de deasupra fiind taiat in 2 si prins intr-o parte cu clame tip pinueza pentru a se deschide care 2 aripioare mobile. Cercul de dedesubt era impartit in 2 si copiii au colorat o parte cu albastru si o parte cu maro.

In partea albastra au lipit legumele care cresc deasupra pamantului si in partea maro legumele care cresc sub pamant.

La final ne-am jucat de-a gradinarii si am plantat in orez colorat diferite legume din aluat de sare. Am tinut cont de locul in care cresc si copiilor le-a placut tare mult sa se joace.

Surpriza dulce a fost in conopide dragute din hartie.