Jocuri cu obiecte de mobilier

La atelierul de engleza de sambata am facut mai multe jocuri in care am repetat obiectele de mobilier, am avut si animale pe care a trebuit sa le localizam in spatiu.

Am trecut intai in revista obiectele de mobilier, apoi am jucat un joc foarte indragit de copii, „Feriti-va de curcan”, in care aveam pe cartonase poze cu mobila si printre ele cartonase cu curcani. Copiii trageau cate un cartonas si spuneau cum se numeste obiectul, iar daca trageau un cartonas cu curcan trebuia sa faca precum un curcan.

Am avut niste cartonase in care copiii trebuia sa identifice unde se afla animalele (The cat is under the table, The cow is on the bed, The pig is under the sofa, The frog is in the fridge, The fox is in front of the TV, The mouse is on the cooker, The duck is in the bath, The dog is behind the chair).

Fiindca am repetat si pozitiile spatiale, am jucat un joc ce noua ne place foarte mult si care ofera o multime de posibilitati de comunicare, cu siguranta o sa-l mai folosim (am prezentat jocul mai in detaliu aici).

La partea practica am avut o pictura mai speciala, este vorba de pictura cu sare. Am avut un scaun pe care l-am dat cu aracet pe contur, am presarat sare si am indepartat excesul, apoi am pictat stampiland usor.

Am mai avut un joc cu post-it-uri pe care erau lipite obiecte de mobilier iar copiii trebuia sa formeze perechi.

Surpriza dulce a fost in niste chiuvete dragute :).

Anunțuri

Furnicuta cea lacoma

La atelierul de lectura de vineri ne-am intalnit cu o furnica foarte lacoma, care nu accepta ajutorul nimanui de frica sa nu imparta ce a gasit. Am citit Furnica, fabula pentru copii” de Maria Neacsu, o poveste  foarte frumoasa, ritmata, in versuri simpatice, carte pe care noi am citit-o de multe ori.

Este vorba despre o furnicuta care a gasit in iarba o cireasa si s-a bucurat foarte tare ca o sa aiba provizii in saptamanile urmatoare. Insa nu voia sa ceara ajutor nimanui pentru a o cara in musuroi:

” Singura eu am vazut-o,

Singura eu am gasit-o 

Si eu cred ca se cuvine 

S-o opresc doar pentru mine.”

Insa in zadar s-a chinuit furnica, cireasa era prea grea pentru ea si nici macar nu putea sa o clinteasca. N-a acceptat insa ajutorul prietenilor ei , ariciul si iepurele care s-au oferit bucurosi sa o ajute.

Se gandea ca daca va accepta ajutorul lor va trebui sa imparta cireasa cu ei.

„Ajutor, eu? Vezi de drum!

Ma cunosti, dar ce sa-ti spun?

Nu, amice. Vezi? Asa,

Mai intai ma uit la ea.

Stau deci si ma odihnesc

 Si apoi la drum pornesc. 

Caci gandea frunica-n sine-

Nu vreau sa o-mpart cu tine.

Am gasit-o, e a mea

Si o car cum voi putea.”

Tot s-a chinuit furnica sa urneasca cireasa pana ce a reusit sa o miste si cireasa a cazut peste ea, aproape lasand-o fara suflare. Degeaba a tipat si s-a vaitat ca n-a auzit-o nimeni, doar spre dimineata o rata care trecea pe acolo a vazut cireasa si a mancat-o bucuroasa. Furnica inlemnise de frica sa nu fie si ea mancata. Iata asadar ce se intampla cand esti lacom si vrei sa pastrezi totul doar pentru tine.

„Unde nu-i sufletul bun

Nici nu stiu ce sa mai spun

N-ai prieteni ajutor,

Nici la munca nu ai spor.”

Dupa ce am citit povestea si am vorbit despre patania furnicii, am raspuns la niste intrebari care se aflau intr-un copac cu cirese (am gasit la Camelia niste cirese dragalase si le-am printat si noi, multumim).

Am trecut la activitatile practice si mai intai am pictat niste cirese din aluat de sare.

Apoi am construit o furnicuta din role de carton pe care mai intai le-am pictat cu negru.

Pentru picioare am impaturit sub forma de acordeon fasii de hartie neagra (a fost un bun exercitiu pentru dezvoltarea motricitatii fine si copiii s-au descurcat excelent).

Am desenat apoi fata pe un cerc negru.

Am trecut apoi la asamblat: am lipit partile corpului intre ele, apoi am lipit picioarele  si capul si gata furnicuta.

Surpriza dulce a fost in niste ciresele rosii si coapte :).

 

 

Sa ne cunoastem corpul

La atelierul de engleza de astazi am vorbit despre partile corpului si am facut mai multe jocuri pentru a le retine mai bine. Mai intai am  asamblat un omulet din carton si am vazut cum se numesc in engleza partile corpului : head, eyes, nose, mouth, ears, arms, hands, legs, feet si belly button=buric, partea asta i-a amuzat cel mai mult :).

Am avut un invitat special, un ursulet de plus foarte somnoros care voia sa-l ajutam sa-si cunoasca partile corpului, asa ca l-am ajutat noi. Ursuletul le arata cate o parte a corpului si copiii spuneau cum se numeste.

Am jucat Bingo, un joc ce mi se pare foarte util si copiilor le place. Copiii au avut fise usor diferite si eu spuneam cate o parte a a corpului iar ei o acopereau cu cate un pom-pom, daca o gaseau pe fisa lor, cine acoperea primul toate elementele spunea Bingo!

Am asamblat apoi cate o fetita si un baiat din forme, denumind partile corpului.

Am mai avut un joc distractiv in care copiii au primit cate o foaie cu un baiat sau o fata si cateva buline. Eu spuneam parti ale corpului si ei puneau bulinele in locul potrivit. Erau foarte amuzati de felul in catre aratau copiii de pe fise dupa aplicarea bulinelor.

Am cantat apoi un cantecel dragut, il puteti asculta aici, si am incercat sa ne si miscam si sa aratam partile corpului despre care cantam. Am vizualizat cantecelul si in cartica noastra cu versuri.

Surpriza dulce a fost intr-o cutie-pisicuta.

Cu ce ne mobilam casa?

Pentru ca data trecuta am vorbit despre camerele din casa, sambata la atelierul de engleza am trecut la mobilat. Am repetat intai camerel si apoi am aliniat in fata casei mai multe obiecte de mobilier pe care le-am pus in camera potrivita si desigur, am aflat cum le spunem in engleza .

kitchen: table=masa, chair= scaun, sink=chiuveta, fridge=frigider, cooker=aragaz

bathroom: toilet=toaleta, bath=cada, washbasin=chiuveta

bedroom: bed=pat, wardrobe=sifonier

living room: sofa=canapea, TV= televizor

Am facut tot felul de jocuri cu intrebari in care fiecare copil primea un cartonas cu un obiect de mobilier si eu ii intrebam: Where are you? iar ei raspundeau in functie de camera in care trebuia pus obiectul, de exemplu daca intrebam un „scaun” trebuia sa raspunda: I’m in the kitchen.

Am facut apoi o casa-carticica in care pe fiecare pagina-camera am lipit mobilier. Mia intai copiii au colorat fisele, apoi au decupat obiectele si le-au lipit in carte.

Am mimat apoi actiuni si copiii ghiceau despre ce camere era vorba.

Am folosit apoi un zar cu obiecte de mobilier si am jucat mai multe jocuri cu el: fie imi aratu si denumeau obiectul care cadea pe zar, fie se prefaceau a fi obiectul respectiv.

Am avut si „Casuta gandaceilor”, o carte frumoasa care se desface intr-o causta in copac si am asamblat mobilier in ea si ne-am jucat putin cu gandaceii.

Surpriza dulce a fost intr- o pernuta din carton.

Mica Balerina

Dupa Balul Florilor” de saptaman trecuta nu mai puteam sa ne oprim din dans, asa ca am continuat spectacolul, de data aceasta am trecut la pasi de balet :). Sa va povestesc asadar cum a fost la atelierul de lectura de vineri unde am citit „Mica Balerina” de Sue Harris, o carte minunata din toate punctele de vedere: este in primul rand o carte pe care ti-e drag sa o rasfoiesti, copertile sunt cartonate, foile sunt lucioase, ilustratiile sunt absolut superbe. In plus, la fiecare pagina apar plicuri cu scrisorele, ceea ce ii face pe copii sa fie foarte curiosi, iar in ultimul plic se afla si un talisman, o bratara ce are ca pandant o pereche de poante.

Nu doar exteriorul cartii imi place la nebunie, povestea in sine este foarte frumoasa si mesajul este unul ce trebuie constientizat de fiecare copil. Pe scurt, este vorba despre o fetita. Rosie, careia ii placea foarte mult sa danseze balet, insa era putin neindemantica si din cauza asta colegii radeau de ea, lucru care o facea sa sufere foarte tare.  Insa ea era foarte ambitioasa si visa ca intr-o zi sa devina prim-balerina, lucru ce se putea indeplini daca trecea cu bine de auditiile pentru spectacolul „Spargatorul de nuci”. Pentru a afla povestea Spargatorului de nuci, Rosie imprumuta cartea de la biblioteca si o citeste fascinata de aventurile Clarei (in carte avem si noi atasata povestea intr-o carticica de format micut).

Afland din carte despre Zana Dulciurilor, Rosie crede ca aceasta ar putea sa o ajute sa fie o buna balerina si ii scrie o scrisoare pentru a o sfatui ce trebuie sa faca. Zana ii raspunde ca pentru a reusi are nevoie de 5 lucruri: „Exercitiu , Rabdare, Gratie, Eleganta si Incredere. Avand incredere in fortele proprii, Rosie a reusit sa-si indeplineasca visul si pentru a o felicita Zana Dulciurilor i-a daruit un talisman pe care sa-l poarte ori de cate ori se simte neincrezatoare.

Dupa ce am citit cartea si am cercetat cu atentie scrisorelele, copiii au avut de raspuns la niste intrebari referitoare la poveste si cel ce raspundea corect primea cate un plic in care se afla un talisman (am facut din fimo tot felul de dulciuri: briose, acadele, felii de tort si le-am pus legat cu o panglica pentru a face cate o bratara pentru fiecare).

Am trecut apoi la partea practica si mai intai am colorat si le-am pus fustite din hartie de briose unor balerine din hartie.

Am mai avut de colorat niste balerine mai micute de data asta si prinse de cate o agrafa . Fiecare copil a primit apoi niste cutii metalice decorate de mine folosind tehnica servetelului in care au pus balerinele. Au primit si magneti pe care i-au pus sub cutie si miscand magnetii au facut balerinele sa danseze. Va imaginati ce surpriza si ce incantare a fost cand au vazut ca intr-adevar chiar pot face balerinele sa se miste :).

Am avut si o cutiuta muzicala adevarata care ne-a fost model :).

Nu se putea sa nu facem si cateva piruete si pasi de balet, asa ca la final cu totii au incercat sa fie cat mai gratiosi :).

Surpriza dulce a venit in plicuri colorate.

Pentru aceste activitati m-am inspirat din lectia Cameliei, multumim mult de tot :).

Maria si Omidina

Am cumparat de curand o jucarie foarte simpatica de la Julia toys si de cateva zile fetele, in special Maria, se joaca numai cu ea. In ziua cand au primit-o Maria nu s-a dezlipit de ea mai bine de o ora. Este o jucarie care ajuta la exersarea coordonarii, a atentiei si in special testeaza rabdarea :). Fetele au si botezat omiduta dupa cea din desenele cu Zumzarel, i-au spus Omidina.  Ideea este ca in timp ce omida danseaza sa pui bilutele pe bratele ei cu niste clestisori si sa le iei tot asa.

S-au amuzat foarte tare, au pus bilele pe culori si am solicitat-o si pe Maria sa le sorteze. Maria pune bilele pe bratele omidutei cand este oprita si apoi le ia fara probleme cu clestisorul cand omida danseaza, s-a descurcat neasteptat de bine.