Tic-Tac

Avem niste carti de joc de la editura Gama si ne jucam destul de des cu ele. Noi le avem pe cele cu „Primele cuvinte”, sunt impartite pe categorii: ferma, zoo, camerele dintr-o casa; pentru inceput am potrivit cartile pe categoriile respective (sunt animale ce trebuie impartite in domestice si salbatice, obiecte ce trebuie potrivite pentru fiecare camera in parte).

De curand am incercat si alta varianta de joc, se numeste Tic-Tac si se joaca asa: se intorc toate cartile cu fata in joc si fiecare jucator trage cate una si spune ce reprezinta. Daca stie, cartea e a lui; daca nu pune cartea la loc. Jocul se termina cand un jucator trage cartea cu ceasul, spune Tic-Tac si fiecare numara cate carti a acumulat. Castigatorul e cel care are cele mai multe carti in mana.

Elenei i-a placut jocul asa ca ma gandesc sa-l mai adaptez, o sa fac niste cartonase cu parti ale corpului, fructe si legume si o sa ne jucam dupa schema asta.

Si Maria s-a bucurat de carti, ii aratam diferite animale si o intrebam cum face fiecare. Recunoaste vaca, picica si catelul si stie cum face fiecare.

Anunțuri

Martisoare din carton

Continuam colectia de martisoare handmade cu unele din carton de data asta. Am folosit carton ondulat, carton simplu colorat, margelute, nasturi, fluturasi facuti cu perforatorul si niste forme din spuma.

Pe parcurs ne-au venit si alte idei, astfel ca am incercat sa facem si floricele prin metoda quilling si au iesit frumusele zic eu.

.

Aici am lipit o albina din lemn, paste colorate cu colorant alimentar, un fluturas care pare sa zboare, e lipit doar pe mijloc si o floare din hartie rasucita.

Nasturi lipiti in forma de floare

O buburuza din lemn, un fluturas sin spuma si iarba din fasii de hartie

Floricica din bilute si paste colorate

Inimioara din carton ondulat peste care am lipit plasa (in care sunt ambalati cartofii) si peste ea o floricica din spuma cu margelute.

Floare din hartie rasucita si paste colorate.

Cam asa arata martisoare noastre, Elena a participat mai mult la lipit de data asta, anul viitor sper sa se implice mai mult.

Floricele si un fluturas facute prin tehnica quilling

Toate broscutele vor pe lac

Tot cautand ce jocuri sa mai jucam cu Elena si m-am gandit sa fac unul cu broscute. Dintr-o cutie reciclata de la alta jucarie am facut tabla de joc, pe ea am lipit „nuferi” colorati si am facut o gaura in mijloc (acolo era lacul). Ne mai trebuie un zar cu culori si pioni-broscute, noi am folosit cuburi tip lego si am lipit pe ele broscute printate.

                            

Fiecare jucator a primit cate 9 broscute si trebuia sa dea cu zarul si sa le puna pe culoarea aratata de zar. Daca dadea culoarea albastru broscuta sarea de pe nufar direct in lac. Castigatorul e cel care pune primul toate broscutele pe lac.

Jocul a fost distractiv, Elenei i-a placut dar nu prea a avut rabdare sa-l  termine, voia sa puna mereu broscutele in lac. Trebuie sa gasesc varianta cea mai potrivita ca jocul sa nu dureze prea mult. Daca aveti sugestii le astept cu interes.

Martisoare din aluat

Fiindca se apropie ziua martisorului, am zis ca ar trebui sa o asteptam cum se cuvine si anul acesta sa facem si noi niste martisoare pentru apropiati. Am gasit aici o reteta de martisoare din aluat si a fost o provocare pentru noi. Am intins aluatul si am decupat diferite modele cu un dop de la sticla si cu forme de prajituri.

Le-am pus la cuptor pana s-au intarit, le-am lasat sa se raceasca si mai inati le-am pictat pe  toate cu alb si dupa ce s-au uscat le-am colorat dupa inspiratie. Elenei i-a placut mult sa picteze si sa se murdareasca pe maini.

Le-am lasat sa se usuce, apoi le-am pus ate de martisor  si gata martisoarele. Am fost tare mandre de reusita noastra.  Iata cum arata la final.

Elena s-a si gandit cum sa le repartizeze si abia asteptam sa le impartim, sper sa fie o surpriza frumoasa pentru toata lumea.

Paste mari si paste mici, printre ele „jucarici”

Hai ca am facut si-o rima in titlu, mare poeta mai sunt. :D.

Sa va povestesc acum cum ne-am jucat. Am pus intr-un castron de plastic niste paste penne si altele stelute si printre ele am strecurat niste jucarii mai micute, scopul fiind ca Maria sa gaseasca jucariile si sa le scoata de acolo.

Toata operatiunea s-a petrecut pe o paturica fiindca n-as fi vrut sa facem toata casa numai stelute, dar cu toate astea, tot a trebuit sa bag aspiratorul (vorba aia: „de ce ti-e frica nu scapi”). Eee, dar n-a fost asa mare bai,  Maria s-a distrat si asta a contat mai mult. N-au impresioant-o prea tare jucariile si le-a scos repede din peisaj apoi a trecut la joaca cu pastele. A sortat pastele mari de cele mici, apoi  i-am dat o lingurita si incerca sa transfere stelutele din castronel pe paturica si invers. Nu prea s-a descurcat cu lingurita dar inceputul e promitator si ma bucura faptul ca e perseverenta.

                                 

Dupa cum spuneam, activitatea s-a extins in cele din urma si pe covor fiindca spre sfarsit dadea semne de plictiseala si a inceput sa dea mai tare din aripioare, dar am inteles semnalul si ne-am oprit inainte sa facem prea mare dezordine. O activitate senzoriala buna pentru copii mici dar care necesita atentie din cauza pastelor mici care se pot baga in gura.

Bilute saltarete

Se pare ca toata lumea a indragit aceste bilute „magice” si pe buna dreptate, sunt de-a dreptul dragalase, cum spune Elena. Roxana m-a impulsionat sa cumparam si noi pentru ca am mai vazut la alte mamici dar nu stiam cum se numesc si de unde se cumpara. Acum ca am aflat, am dat fuga la florarie si am cumparat si noi cateva pachetele (noi am dat 1,5 lei).

Le-am pus intr-un castron, am turnat apa peste ele si ama steptat. Peste aproximativ o ora ce sa vezi:” hocus-pocus” bilutele mici si ucaste s-au transformat intr-unele mari, gelatinoase si tare saltarete.

                         

Elena e foarte inacantata de ele si  le-a tot transferat dintr-un recipient in altul, le-a sortat, le-a lasat sa sara pe masa, a facut torturi, mancaruri fel de fel, nu se mai satura de jucat cu ele.

Am lasat-o si pe Mariuca sa se joace si i-au placut si ei dar le cam imprastia si n-as fi vrut sa calcam pe ele. Una peste alta e o activitate placuta pentru toata lumea, recunosc, si mie mi-a placut sa ma joc cu ele. Mare grija totusi la copiii care ar fi tentati sa le bage in gura.

 

La pescuit

Am vazut mult activitati de genul asta pe bloguri (iata aici un exemplu) si m-am gandit ca n-ar fi rau sa incercam si noi, mai ales ca eram aproape sigura ca si Elenei o sa-i faca placere (mai are un joc de pescuit cumparat acum vreun an si ceva de pe bebelogic ). Astfel am printat pestisorii si am facut pe o parte buline (numarate pana la 10) si pe cealalta parte cifra corespunzatoare bulinelor. Am laminat pestisorii, la un capat le-am pus o agrafa si am trecut la pescuit. A vrut sa ne jucam de-a magazinul si eu eram clientul care  voia sa cumpere peste. Ea ma intreba : „cate kg. sa aiba?” , eu raspundeam in functie de cifre ( „5 kg.”) iar ea pescuia pestele respectiv si mi-l punea in sacosa (trebuia neaparat sa cumpar 2 pesti- asa era jocul, m-am conformat 🙂 ).

                         

Sa ne mai jucam putin si cu agrafele le-am sortat pe culori, apoi le-am unit intre ele si Elena numara cate agrafe sunt si punea pestisorii potriviti in dreptul sirului.

La sfarsit a pescuit tot ce se putea: si pestisori si agrafe, incerca sa prinda cate 2 pesti odata si tot asa. O activitate captivanta care ajuta la coordonarea ochi-mana si pe care o recomand.