Sperietoare si secrete

Cartea „The complete book of Farmyard tales” de la editura Usborne are povesti foarte frumoase si am folosit-o de multe ori atat acasa, cat si la atelier. Saptamana trecuta am descoperit secretul sperietoarei de ciori („Scarecrow’s secret”).

 

Ne-am amintitit denumirea articolelor de imbracaminte si a partilor corpului si am facut si noi o sperietoare.

 

 

Ne-am reamintit si denumirea emotiilor si ne-am cautat perechea („Are you sad?” „No, I’m not/Yes, I am”).

 

Am asamblat alte sperietoare din fetru in hainele carora ascundeam puiuti de animale, copiii veneau pe rand si descopereau care este secretul sperietoarei (am repetat si puiii de animale cu aceasta ocazie si am ascultat din nou acest cantecel).

 

La partea practica am facut sperietoare de ciori: la prima intalnire le-am pus pe bat, iar la a doua le-am facut picioare din carlige de rufe.

 

Anunțuri

Iar a venit toamna !

Saptamana aceasta la atelierele de engleza pentru pitici ne-am reamintit anotimpurile si mai intai am sortat niste cartonase de la un joc (cumparat de la Julia): descriam imaginile si spuneam carui anotimp apartin.

Ne-am jucat cu frunzele, am vazut ce culori au toamna si am cantat „Leaves are falling” (melodia e de la cantecul „Frere Jacques”):

Leaves are falling,

Leaves are falling

To the ground,

To the ground.

Red, orange, yellow,

Red, orange, yellow,

Falling down,

Falling down.”

Am insistat asupra opuselor heavy (greu)- light (usor) pentru a vedea ce obiecte poate vantul sa sufle. Pentru ca notiunile sa le fie mai clare copiilor , am improvizat un cantar dintr-un umeras caruia i-am agatat doua galetuse din plastic si in ele copiii puneau diverse obiecte si concluzionau care sunt grele si care usoare in functie de cum se inclina balanta.

Am recapitulat fructele si am insistat asupra celor de toamna, facand o activitate de sortare. Am gustat apoi cu mare pofta din roadele toamnei :).

La una dintre intalniri am facut copacei de toamna cu frunze din ascutitura de creioane colorate (aici am gasit modelul).

Am mai lucrat cosulete din farfurii de carton umplute cu fructe de toamna.

 

 

 

Povestea puiului de arici

Nu mai e niciun secret faptul ca imi plac la nebunie cartile Luciei Muntean (aici am prezentat una dintre ele ), asa ca la atelierul de lectura de vineri am citit si am interpretat „Povestea puiului de arici” .

Ca un copil care nu stie cum stau lucrurile in lume, ariciul credea ca toate animalele din padure au tepi la fel ca el. Tare s-a mai mirat cand s-a intalnit cu iepurasul si a aflat ca acesta nu are tepi dar e un bun alergator, brroscuta avea o piele fina ce o ajuta sa inoate, vrabiuta era acoperita de pene ce o ajutau sa zboare, numai el nu stia la ce-i folosesc tepisorii. Pana intr-o zi cand s-a intalnit prin padure cu niste copii si nemaiavand timp sa se ascunda s-a facut ghem. De la copii a aflat ca asa fac aricii cand sunt in pericol, iar tepii ii ajuta sa iasa din primejdii. Si-a dat repede seama ca se pricepe foarte bine la rostogoliri si a inceput sa se antreneze pentru a deveni campion.

Cate doi, copiii au spus povestea cu ajutorul marionetelor.

Ne-am distrat apoi jucand mai multe jocuri prin care am incercat sa devenim campioni in gandire logica, atentie si concentrare: Mai intai eu le spuneam ceva si executam alte miscari pentru a-i induce in eroare, ei trebuind sa fie atenti si sa faca doar ce le spun („Sari ca broasca, inoata , zboara, ). Copiii ascundeau apoi animalutele din poveste fara ca ceilalti sa vada si puneau intrebari pentru a descoperi despre cine este vorba.

La final am facut arici cu tepi din frunze de toamna.

Anotimpurile si vremea

Sambata la atelierul de engleza am repetat anotimpurile si am vorbit despre cum este vremea in fiecare perioada. Am folosit panoul cu cele patru anotimpuri si ne-am jucat sortand diferite obiecte si activitati in functie de anotimp.

Am vorbit apoi despre vreme si eu ii intrebam: „What’s the weather like in autumn?” In autumn the weather is rainy /cloudy/windy.”

 

Am jucat un joc frumos cu anotimpurile pe care l-am cumparat de la Julia  si am analizat si elementele pe care le intalnim in fiecare anotimp.

Am insistat apoi asupra anotimpului toamna si am analizat indeaproape tabloul pe care l-am facut de curand.

Am cantat un cantecel dragut despre toamna pe care l-am gasit aici : „One, two, one, two/ Hello autumn! How are you?/ Three, four, three, four/ There are raindrops at my door./ Five, six, five six/ Yellow leaves and small brown sticks.”

Am pictat apoi un tablou de toamna cu frunze uscate pe care le-am stampilat cu dopurile de pluta, am facut si vatul care rotea frunzele, dar si picaturi de ploaie.

La final ne-am distrat jucand jocul „What can the wind blow?” in care copiii au primit paie de paut cu care suflau peste diferite obiecte si observam pe care le poate sufla vantul si pe care nu.

Surpriza dulce a fost in norisori cu ploaie ;).

 

O zi ploioasa

Cartile Christinei Butler  m-au vrajit inca de la prima rasfoire. Pe langa povestile atat de duioase despre prietenie, imaginile sunt minunate, iar efectele tactile te cuceresc pe data. Prima carte pe  care am citit-o a fost „O zi de iarna”  si imi amintesc cu drag ce calduros a fost primita si de copiii de la atelier. Am asteptat cu nerabdare sa vina toamna pentru a putea citi impreuna si „O zi ploioasa” , o carte „stralucitoare” dupa cum este ea descrisa pe coperta.

Personajul principal este tot ariciul care se bucura ca ploua si isi poate incerca cizmele lucioase, pelerina  si umbrela, insa in timp ce se distra sarind in balti, a constatat ca multi prieteni au fost afectati foarte tare de apa ce se infiltrase prin casele lor. Astfel ca aricul a pornit intr-o misiune de salvare a cartitei, a unei familii si soricei si impreuna cu prietenul lor vulpoiul, au mers sa se adaposteasca la casa bursucului. L-au gasit pe acesta foarte necajit fiindca ploaia se pare ca nu mai avea loc afara, intra si prin acoperisul casei lui. Micul arici a venit cu o idee salvatoare de  a introduce batul umbrelei prin gaura formata in acoperis. Bucurosi ca au scapat de o asa aventura, au baut cate o ceasca de ciocolata calda povestind fiecare prin ce peripetii a trecut.

Dupa ce am citit povestea si am laudat cu totii dovada de prietenie a ariciului, am luat o pauza in care am savurat si noi o ciocolata calda, copiii au fost incantati de asa surpriza 🙂 .

Am mers apoi pe firul povestii si  cu ajutorul unor imagini scanate din carte am repovestit toata aventura Micului Arici.

Am jucat  apoi un joc in care dadeam cu zarurile, adunam bulinele de pe ele si cautam pe o tablita picatura cu raspunsul corect apoi o potriveam pe picatura de langa umbrela.

Tot despre umbrelute a fost vorba si la urmatorul joc: pe umbrela aveam adunari si copiii gaseau batul cu raspunsul corect. Fiindca cele doua parti trebuiau prinse cu scai, a facut jocul foarte tractiv pentru copii.

La partea prcatica am incercat sa seconstituim scena cu ariciul in ploaie. Am lipit mai intai o umbrela api am desenat trsaturile ariciului si i-am facut tepi frajurand hartia.

Am pus apoi lipici aracet si am presarat orez colorat pentru a face picaturile de ploaie.

In timp ce lucram la tablouri, am  cantat si un cantecel dragut despre ploaie, Vine ploaia pic, pic, pic (il puteti asculta aici ).

Surpriza dulce a fost in niste umbrelute colorate.

Un dovleac, mai multe fețe

Fiindca ne mai ramasese un dovleac neexploatat, am cautat idei pentru a-l decora. Am gasit aceasta idee foarte draguta si eram sigura ca o sa prinda bine si la noi. Am decupat din foi de spuma mai multe tipuri de ochi, nasuri si guri, urechi, o palarie , desigur, fiecare putea fi pusa pe orice parte a fetei, dupa imaginatie 🙂 . Le-am pus pe spate scai autoadeziv (in ultima vreme l-am folosit foarte des fiindca ne place mult) si am pus scai si pe dovleac.

Cand a venit Elene de la gradi a fost foarte entuziasmata cand a vazut provocarea si a dat dovada de multa imaginatie si inventivitate. Mi-a placut faptul ca isi alegea singura unde sa puna diferite parti ale fetei.

Am avut foarte multe variante pentru fata dovleacului, va aratam cateva dintre ele.

Va place cum am accesorizat dovleacul? Nu-i asa ca-i simpatic? 🙂

Felinarul

Daca tot am facut atatea activitati cu dovleci nu se putea sa nu facem si un felinar 🙂 . Doar ca nu am avut dovleac „traditional” portocaliu si am folosit unul alb. Tati ne-a ajutat cu decupatul si fetele erau foarte atente sa vada ce scoate dinauntru 🙂 .

Cand a fost gata tati i-a pus o sfoara pentru a-l putea atarna si ianuntru i-am pus o lumanare. Fetele au fost foarte impresionate de felul in care arata si au stat numai pe langa el.

Aici Elena incercand sa imite dovleacul :D.

Ne-am distrat facand felinarul, daca o sa gasim unul portocaliu, mi-ar placea sa mai facem unul.