Cum ne mai jucam

In curand Piticii vor implini 1 an de blog ( le uram de pe acum La Multi Ani si la cat mai multe postari interesante!) si au organizat un concurs la care ne inscriem si noi. O sa va povestim despre cum ne place sa ne jucam si ce-am mai facut in ultimul timp.

Dupa cum cred ca ati aflat, principala pasiune a Elenei este pictura. Sa nu va inchipuiti ca este vreo mare artista, insa ii place foarte mult sa amestece culorile, prefera pictatul coloratului cu creioane colorate sau carioci si cand ce apuca de treaba ar picta tot ce gaseste, de la servetele la carti de colorat. 😀

De aproape un an ne jucam si invatam prin joaca, iar lucrul acesta a devenit o obisnuinta, Elenei ii place foarte mult sa inventam jocuri, sa construim jucarii din cine stie ce materiale reciclate si in fiecare zi cand vine de la gradi ma intreaba „ce activitate facem?”.  Trebuie sa am mereu ceva pregatit si musai trebuie sa-mi gasesc timp sa ne jucam impreuna.

V-am mai povestit despre noua achizitie, jucaria cu gradina animalelor, si a devenit repede una dintre favorite. Si Maria e atrasa de ea, isi aduc toate animalutele din dotare si inventeaza tot felul de scenete cu ele.

In fiecare zi isi fac timp sa ne gateasca  (dimineata pregatesc cafeaua si mancaruri care mai de care), ma amuza faptul ca si Maria stie sa se joace, stie cum trebuie sa mimeze ca bea ceva sau ca mananca.

 In ultima periaoda vremea a fost foarte frumoasa si cand veneam de la gradi ramaneam afara pana se intuneca. Elena are o trotineta noua cu care vrea mereu sa se plimbe, alergam cat ne tin picioarele (pe mami n-o prea mai tin, dar vreau nu vreau trebuie sa tin pasul :D),

asa stie Maria sa mearga cu trotineta.

 Ne place sa ne jucam cu mingeasa suflam puful papadiilor

si cel mai mult ne place sa prindem baloanele de sapun.

Fantezie pe autocolant

Ne-am cumparat in sfarsit mult cautatul autocolant. L-am luat de la Bricostore, se vinde la metru, costa intre 4,5 si 6,5 lei. Avem acum materia prima pentru mai multe activitati pe care le-am vazut pe blogurile mamicesti. Pentru inceput am ales lipim paste in forma cifrei 4.

Am lipit cifra de la covorasul de spuma pe autocolant transparent si i-am dat Elenei paste colorate si orez colorat sa le presare in „matrita”.

Am convins-o cu greu sa toarne doar unde trebuia, dar le-a lipit pana la urma, le-a netezit bine sa nu se dezlipeasca si astepta cu nerabdare sa dezlipesc cifra de spuma sa vada ce-a iesit si sa mai faca ea alte modele.

Am continuat apoi cu niste forme pentru prajituri si am facut stelute, inimioare, apoi a vrut sa puna pastele fara model pe autocolant, sa se lipeasca unde vor ele … 😀

si cam asa au vrut. 😀

Serpisori lipiciosi

Am vrut sa repetam cifrele si am gasit aici o idee interesanta. Am scris cifrele pe cartonase de care am lipit banda izolatoare cu partea lipicioasa in afara. Am lipit cartonasele cu serpisorii pe un carton pe care l-am pus pe perete.

I-am dat Elenei  paste colorate pe care i-am spus sa le lipeasca pe serpisori in functie de fiecare cifra.

Activitatea a fost pe placul Elenei si s-a distrat lipind pastele (am avut 3 feluri de paste: penne, fundite si dinozauri) in pozitii diferite si i-a placut cum aratau serpisorii la final (asa a spus ea, ca sunt ca niste serpisori care atarna :D).

Ar fi fost mai frumos daca banda izolatoare avea alta culoare, dar de-asta am avut . 🙂

Cifre si povesti (3)

De ceva timp tot cautam povesti pe care sa le putem asocia cu cate o cifra, iar pentru unele cifre (4,6,8) am gasit mai greu. De curand am cumparat o carte foarte frumoasa ce cuprinde povesti cu animale, se numeste Betisorul nazdravan si e de la editura Regis (am cumparat-o de aici cu 17 lei).

Aici am gasit povestea portivita pentru a repeta cifra 4 –Roti diferite (am gasit si aici povestea daca vreti sa o cititi).

I-am pregatit Elenei o caruta dintr-un tub de la hartie igienica taiat pe jumatate la care am lipit 4 dopuri diferite pe post de roti. Am adus si animalutele despre care era vorba in poveste (o musculita, un cocos, un arici si o broscuta) si fiecare animalut a luat cate o roata, dupa ce le-am numarat desigur.

Am lasat-o pe Elena sa le dea fiecaruia roata potrivita (musculita rotita cea mica, ariciul pe cea marisoara, broscuta pe cea mijlocie si cocosul cocotat pe roata cea mare) si s-a descurcat bine cu marimile.

In poveste fiecare si-a construit cate ceva din rotita lui, noi n-am facut decat roaba, la restul (o furca de tors, o roata pentru fantana, o moara) nu s-a priceput mami.  😀

Concluzia povestii era ca in maini pricepute si rotile diferite devin folositoare si astfel am povestit un pic si despre reciclare (i-am aratat cum din cutii de la jucarii am facut jocuri frumoase ).

Am continuat cu niste cercuri de marimi diferite pe care trebuia sa le imperecheze si sa le puna in ordine de la mic la mare si am identificat cifra 4.

A mai facut niste bilute din plastilina tot asa pe marimi  si le-am numarat.

Citim in engleza

Am cumparat recent de aici 2 carticele foarte dragute in lb. engleza (multumim Coca pentru pont) si Elena le-a indragit pe loc. Una se numeste Leaping Leapfrogs!, este cartonata si are niste broscute simpatice iesite in relief (5 broscute) , la fiecare pagina dispare cate una, este o carte foarte buna pentru repetarea numerelor.

Pe langa faptul ca ii placea cum descreste numarul broscutelor, Elena a fost foarte interesata sa-i citesc in engleza si a vrut sa citim carticica de multe ori, numarand de fiecare data broscutele atat in romana cat si in engleza.

Cealalata carte pe care am cumparat-o este cu versuri din cantecele sau poezii cunoscute (de catre copiii care cunosc limba engleza) si se numeste Baby bear’s rhymes to remember.

 Elenei i-a placut foarte mult sa-i citesc si sa interpretez versurile. De exemplu daca era vorba despre un cantecel eu trebuia sa cant si sa mimez despre ce era vorba acolo.

M-am bucurat foarte mult ca i-au placut carticelele, desi noi nu prea am citit pana acum in engleza. Sigur de acum vom citi astfel de carti mult mai des, trebuie doar sa ne mai imbogatim colectia. 😀

Cu mingile la zoo

Acum ceva timp am vazut aici o idee simpatica de joaca si mi-am dorit sa o facem si noi (mai mult am vrut-o pentru Maria). Stiti ca eu nu am deloc talent la desen asa ca am rugat o prietena  (mersi Gabi :D) sa-mi deseneze niste animalute. Le-am colorat si le-am lipit pe o cutie, apoi am decupat la fiecare cate  o „usa”.

Am scotocit prin casa dupa mingiute si le-am dat fetelor sa le duca la Zoo. Le-a placut jocul, desi Maria nu prea nimerea intraile de la distanta. Au intrat si cu masinutele, Maria a bagat prin gauri si alte jucarii….

O sa ne mai jucam cu bile mai mici sa vedem cum iese. As vrea sa fac si o ferma dupa modelul asta poate cu mai multe animale, asta daca o conving pe Gabi sa ne mai deseneze ceva  😀 .

Maria invata culorile: verde

Continuam demersul de a o familiariza pe Maria cu culorile si de data asta i-am prezentat culoarea  verde. Am adus si celelate culori pentru a le repeta dar am insistat mai mult pe verde de data asta (asa mi-am propus, asta nu inseamna ca Maria a facut chiar ce-am vrut eu 🙂 ).

Am laminat niste foi colorate si am lipit pe ele bucati de scai, la fel am lipit scai si pe jucarii colorate (rosii, galbene si verzi) si i le-am dat Mariei sa le manevreze.

Desigur, mai intai a studiat scaiul (o noua exeprienta tactila) si abia apoi s-a uitat si la ce-i aratam eu, sa lipeasca jucariile pe foaie. I-a placut mai mult sa le desfaca, dar s-a priceput si la lipit, mai greu cu potrivitul pe culori. Ii spuneam de fiecare data ce culoare are fiecare jucarie si o ghidam sa le puna pe foaia care trebuie.

Jocul le-a placut amandurora asa ca si Elena a lipit si a dezlipit jucariile, ii placea cum se aude cand tragea de ele.

Cadouri

In ultima vreme Elena a fost rasfatata cu multe cadouri, cele mai noi sunt de la Roxana (am castigat un concurs organizat de blogul ei) si au fost primite cu mult entuziasm. Am primit un set de fise cu activitati din seria Scrie si sterge de la editura Gama, un set de carti de joc Alfabetul tot de la editura Gama (astea au fost un semn ca ar trebui sa ne ocupam si de litere, le vom folosi cat de curand fiindca Elena e din ce in ce mai interesata de ele), un set de carti de joc de tip puzzle pentru invatarea impartirii (va povestesc imediat cum ne-am jucat cu ele) si cireasa de pe tort- un set de 3 stampile tip rola (de multa vreme imi doream dar am amanat mereu sa cumpar, Roxana parca mi-ar fi citit gandurile).

De cum le-a vazut Elena le-a intors pe toate partile, a analizat desenele de pe ele si nu m-a lasat pana nu i-am pregatit cele necesare pentru stampilat. A inceput cu tempera si a mai continuat cu tus de la alte stampile din dotare (trebuie sa mai cumpar niste tus colorat, sper sa gasesc). La inceput nu s-a descurcat asa bine fiindca nu tinea rola dreapta si nu apasa uniform pe ea si se imprima desenul doar pe o parte, dar nu s-a descurajat si a stampilat vreo 5 foi, i-au placut rolele la nebunie.

Am facut inaugurarea si cartilor de joc pentru invatarea impartirii, dar desigur noi le-am folosit cu alt scop. Cartile sunt foarte simpatice cu animalute salbatice si pe fiecare este trecut numarul corespunzator animalelor. Prima data ne-am jucat cu ele ca si cu un puzzle si Elenei i-a placut fiind o fana a genului, iar in timp ce potrivea cartile numara si cate animale sunt.

Cand toate cartile au fost intinse am trecut la alt joc, si anume cautam cifrele de acelasi fel si le puneam in teancuri, apoi le-am pus pe jos in forma de evantai si fara sa le numere i-am cerut Elenei sa-mi spuna in care teanc sunt mai multe carti, in care sunt mai putine, am incercat astfel un joc de estimare ce a mers foarte bine, Elena a estimat corect fara sa numere cate cartonase sunt.

Multumim asadar Roxana pentru cadouri, sunt foarte frumoase si ne sunt de mare folos :D.

Postarita

Acum un an i-am facut Elenei un joc din cutii de lapte praf reciclate, plicuri si masinute decupate de pe o hartie de ambalaj si ne-am jucat de-a postasul, inspirate de ideea Ralucai. La momentul respectiv jocul n-a avut succesul la care ma asteptam fiindca nu prea avea rabdare sa puna toate masinutele in plicuri si plicurile in cutie.

De data asta cand i-am spus ca ne jucam de-a posta si ea va fi postarita, si-a intrat imediat in rol si era nerabdatoare sa incepem. Cum am mai spus, cutiile postale sunt facute din cutii de lapte pe care am scris cifre pana la 5 si pe fiecare am lipit cate o masinuta diferita. Pe plicuri am scris la fel cifre pana la 5 si am lipit masinute.

Elena trebuia sa puna in plic atatea masinute cat arata cifra apoi sa puna plicurile in cutia postala. Mi-a placut ca a vrut sa interpreteze totul ca intr-o sceneta si a vrut cutiile sa nu fie una langa alta fiindca ducea scrisori la case mai departate, iar cand punea plicurile in cutie striga: Posta!!!  😀

A vrut sa ma vada si pe mine performand si n-am avut ce face, am executat :). Geanta de postas n-a vrut s-o tina in gat, zicea ca o lasa la masina si ia plicurile in mana, postarita moderna, ce sa zic 😀

Una peste alta ne-am distrat si sigur o sa mai repetam jocul; am vazut ca si Teodora s-a jucat de-a postasul, deci scrisori tot sa primim.

Imaginea misterioasa

I-am pregatit Elenei un joc pentru a-i stimula imaginatia si pentru a o face sa fie atenta la detalii . Am printat o imagine cu ursuletul Winnie (fara ca ea sa vada ) si am acoperit-o cu bucatele de hartie.

I-am spus apoi ca o sa iau cate o bucatica de hartie de pe imagine si ea trebuie sa ghiceasca cine este dedesubt.  In timp ce descopeream cate o parte din imagine o intrebam ce crede ca este: om, animal, cu ce seamana… . S-a descurcat destul de bine si a recunoscut personajul inainte sa iau toate hartiile.

Elenei i-a placut mult sa descopere imagini si a vrut sa continuam si cu altele. Asa ca am ales niste fotografii pe care le-am ascuns tot asa sub bucati de hartie si ea trebuia sa ghiceasca cine este acolo.

Ne-am jucat cu multe poze si s-a descurcat bine, la unele insa nu stia sigur  daca e vorba despre ea cand era mica sau daca e Maria. 😀