Invatam despre insecte

Sambata la atelierul de engleza am facut cunostinta cu insectele. Le-am prezentat copiilor intr-o sensory box cu orez colorat si tare le-a mai placut aceasta experienta senzoriala. Am vorbit despre bee, fly, ant, cricket, grasshopper, spider, caterpillar, butterfly, dragonfly, ladybird.

Dupa ce ce le-am prezentat am vorbit despre felul in care se deplaseaza si am vazut ca unele se tarasc (crawl) iar altele zboara (fly) asa ca le-am si imitat.

Am avut pe pereti lipte insecte si eu le spuneam numele iar copiii le cautau si le plesneau cu paleta de muste :).

Copiii aduceau apoi insectele pe tablita si in timp ce ei inchideau ochii eu ascundeam cate una sub frunza si ei ghiceau cine lipseste.

Am facut apoi cate o buburuza din carton colorat dupa modelul acesta.

Am povestit dupa imagini folosind o carticica draguta despre o albina si un greieras din material textil care are diverse ferestre ce se deschid.

Am potrivit si formele de pe flori cu formele de pe buburuze.

Surpriza dulce a fost in albinute din tuburi de carton.

Iepurasul de catifea

„Iepurasul de catifea” de Margery Williams este o carte superba pe care noi o avem de multa vreme si al carei mesaj m-a impresionat foarte mult de la inceput. Aflam povestea unui iepuras de catifea care a devenit adevarat, lucrul acesta fiind posibil datorita dragostei unui baietel. Copiii au fost foarte atenti la poveste si au ramas impresionati de povestea emotionanta a iepurasului. Am aflat ca nu lucrurile din care esti facut te fac sa fii adevarat, ca un prieten adevarat te iubeste fara sa conteze felul in care arati.  Ne-am intristat cand am vazut cum iepurasul a fost luat de langa Baietel, dar ne-am bucurat cand Zana Jucariilor l-a transformat intr-un iepuras in carne si oase.

Dupa ce am vorbit despre jucariile preferate si despre dragostea pe care le-o purtam, am jucat cateva jocuri cu iepurasi.

Mai intai am urmat traseul cifrelor pentru ca iepurasul sa ajunga la morcov.

L-am insotit pe iepuras si pe drumul literelor, ajutandu-l sa gaseasca literele mari corespunzatoare fiecarei litere mici pe care a gasit-o in drumul sau.

La partea practica am facut cate un iepuras marioneta din pungute de hartie.

Piticii si „ziua verde”

Joi am insistat asupra culorii verde la atelierul pentru pitici, o sa va arat cateva dintre jocurile pe care le-am facut. Am sortat jucarii si cu cele verzi l-am hranit pe „monstrul verde”.

Fiecare copil a primit cate o jucarie pe care o ascundea la spate si doar unul dintre ei avea o jucarie verde. Eu cantam si intrebam:  Where is green? Where is green? Copilul cu jucaria verde se ridica in picioare si raspundea: Here I am , here I am! Eu continuam: How are you today sir? si copilul: Very well I thank you! Eu: Please sit down! (melodia este a cantecelului Frere Jaques).

Am adus si semaforul si mai intai am edificat semnificatia culorilor: Red means STOP!, Green means GO!. Apoi luminam cate o culoare folosind lanterna si cand spuneam green! copiii alergau, iar cand strigam red! se opreau.

Am cautat obiecte verzi intr-o cutie cu orez colorat.

Ne-am exersat calitatile de detectiv si pentru a cauta cartonase cu imagini verzi care se aflau pe pereti si le-am grupat pe toate pe tablita.

Am trecut la partea practica in care am facut broscute din tuburi de carton.

 

Ne jucam si formele invatam

Miercuri la atelierul de engleza copiii au invatat despre forme. Mai intai le-am prezentat sub forma unor cartonase, apoi le-am identificat folosind o roata cu sageata; copiii roteau sageata si spuneau cum se numeste si ce culoare are forma in dreptul careia s-a oprit sageata.

Am avut un iepuras flamand pe care l-am hranit cu morcovi ce aveau diferite forme (de aici am preluat ideea).

Am jucat apoi un joc simpatic pe care l-am folosit de multe ori cu mare succes, si anume „Fereste-te de curcan” (aici este sursa de inspiratie). Am desenat pe unele cartonase forme iar pe altele curcani; copiii trageau cate un cartonas si spuneau ce forma au descoperit, iar daca nimereau un curcan trebuia sa-l imite.

Am citit o carte drgauta cu ursuletul Paddington care era in cautare de forme.

Copiii au asamblat apoi cate un soricel din forme (de aici m-am inspirat).

Am jucat si putin bowling folosind cutii de conserve pe care am lipit forme, iar copiii le daramau cu mingea si si spuneau ce forme au cazut.

La final am insirat niste forme din lemn pe sarmulite plusate.

Surpriza dulce a fost in pungute cu soricei.

Piticii invata culoarea rosie

Marti la atelierul pentru pitici am insistat asupra culorii rosii. Mai intai am pus pe tablita fructe rosii dar si portocalii si i-am rugat pe copii sa le ia de acolo doar pe cele rosii.

Fiecare a primit apoi o lingurita cu care transferam doar pompoanele rosii.

Am cantat un cantecel despre o palarie rosie si ne-am distrat interepretandu-l.

„I have a red hat, a red, red hat, a red hat (melodia dupa care l-am cantat este cea acantecului ” Mary had a little lamb„)

I have a red hat on my head.

The wind is blowing my red hat, my red hat , my red hat

The wind is blowing my red hat off my head.

I’m running after my red hat, my red hat, my red hat

I’m running after my red hat very, very fast.

I put back my red hat, my red hat, my red hat

I put back my red hat right on my head.”

Am cautat diverse obiecte rosii in cutia misterelor.

Apoi am facut un mar rosu rupand si pipind pe el hartie creponata.

 

Ne miscam si ne jucam

Sambata la atelierul de engleza am facut alte jocuri si dansuri pentru a aprofunda verbele de miscare (va reamintim cantecelul „Walking, walking„).

Am printat si am laminat niste imagini cu persoane facand diverse activitati, le-am pus scai pe spate si le-am pus pe flannel board. Le spuneam copiilor cate o actiune, ei identificau personajul si-l puneau in camera pe care eu o indicam: The girl is eating in the kitchen (repetau propozitia in timp ce puneau personajul in camera care potrivita).

Am ascultat apoi cantecelul „Incy Wincy Spider„, am exemplificat si noi actiunile pe care le-am auzit si am ilustrat povestea paianjenului cu ajutorul „recuzitei” 🙂 (fiecare copil facea cate o actiune).

Am executat apoi actiunile si pe tablita magnetica in timp ce cantam cantecelul, apoi am pus imaginile in ordinea in care apar in cantec.

L-am facut apoi pe simpaticul paianjen din amprentele palmelor si dupa ce s-a uscat am facut si o panza din fir de lana.

Surpriza dulce a fost inchisa bine in panza unui paianjen  😉  .

 

Omida Hermie ne invata sa ne rugam

De cand am citit pezentarea cartii „Dumnezeu ma asculta cand ma rog” de Max Lucado de pe blogul Cocai, mi-am dorit foarte mult sa o avem si noi fiindca mesajul mi s-a parut unul extrem de important. Fetelor mele le-a placut din prima fiindca imaginile sunt foarte frumoase, textul este pe intelesul copiilor iar povestea este captivanta. Asa ca m-am gandit ca n-ar fi rau sa abordam o astfel de tema, a rugaciunii, si la atelierul de lectura. Mai intai am inceput discutia intrbandu-i pe copii daca se roaga si cand fac lucrul acesta. Copiii au fost foarte deschisi la discutie si m-am bucurat sa aflu ca se roaga , insa multi dintre ei spuneau ca fac lucrul acesta doar inainte de culcare. Le-am spus ca Dumnezeu ne asculta in orice moment al zilei si putem vorbi cu El oricand avem vreo problema sau cand suntem bucurosi. 

L-am prezentat apoi pe micutul nostru prieten, Hermie, o omiduta draguta ce a venit sa ne spuna povestea lui. 

Hermie se grabea sa ajunga la bunicuta lui care-i pregatea o delicioasa limonada cu menta cand pe drum l-a intalnit pe prietenul sau furnicuta Antonio care-s prinsese piciorul sub un bolovan urias. Degeaba a incercat Hermie sa impinga bolovanul, acesta nu se clintea din loc. Asa a plecat sa caute ajutoare. Insa toti prietenii lui erau prea preocupati cu treburile si nici macar nu l-au ascultat  pe Hermie. Omiduta era foarte trista ca n-a putut gasi pe cineva care sa-l ajute pe prietenul sau, cand deodata a auzit o voce blanda: era chir Dumnezeu.

– Da, Doamne…sunt aici. Si , scuza-ma ,dar ma grabesc. Trebuie sa gasesc pe cineva care sa-mi ajute prietenul. E intr-o incurcatura si nu gasesc pe nimeni care sa ma ajute. Nici macar nu vor sa ma asculte.

– Hermie…

– Da.?

–  Eu te ascult. Te-am ascultat toata ziua. Ai fugit prin toata gradina cerandu-le altora sa te ajute. Dar Mie nu MI-ai cerut ajutorul.

– o…cred…cred ca am uitat.

–  E in regula, Hermie. Doar aminteste-ti ca Eu te ascult intotdeauna cand te rogi. 

Atunci Hermie isi impreuna mainile si se roaga lui Dumnezeu pentru Antonio. S-a grabit apoi sa ajunga la prietenul sau si s-au rugat impreuna, iar dintr-o data din cer au inceput sa cada picaturi mari de ploaie. Lui Hermie i-a avenit apoi ideea sa mearga la furnicute pentru a le cere ajutorul, dar cand s-au intors Antonio era deja eliberat. Le-a spus ca pamantul s-a inmuiat de la ploaie si astfel a putut sa-si scoata piciorul (puteti rasfoi aici cateva pagini din carte).

Copiii au vazut astfel ce mare e puterea rugaciunii si au constatat ca nu trebuie sa ne asteptam ca dupa ce ne rugam sa se intample ceva miraculos care sa ne indeplineasca dorinta (de exemplu bolovanul nu s-a ridicat sa-i elibereze piciorul lui Antonio), Dumnezeu creeaza mijloace prin care dorinta noastra sa se impineasca.

Lectia Cocai mi-a fost de mare ajutor si m-am inspirat din jocurile pe care le-au facut ei. Astfel ne-am imaginat tot felul de conversatii la telefon, insistand asupra faptului ca putem vorbi cu Dumnezeu la fel cum vorbim cu un prieten. Am folosit telefoanele din pahare de plastic si copiilor le-a placut foarte mult sa asculte vibratiile.

Am jucat apoi un joc in care copiii il ajutau pe Hermie sa adune cate furnicute sa vina sa-l ajute pe Antonio (pe corpul omidutei erau cifre pana la 7 si pe cartonase aveam adunari al caror rezultat era una din cifre. Copiii luau un cartonas, numarau firnicute si puneau cartonasul in buzunarasul cu cifra potrivita de pe corpul omizii).

L-am modelat apoi din pasta de modelat cu uscare la aer pe Hermie care se roaga cu manutele impreunate. Unii copii au vrut sa-l faca si pe Antonio. Nu am mai lucrat pana acum cu astfel de material si le-a placut foarte mult.

Surpriza dulce a venit in doua manute impreuna ca pentru rugaciune.

Dovleacul felinar

Fiindca ne-au mai ramas borcane de la atelierul de lectura Elena a vrut neaparat sa le decoram. Aveam un borcan mai rotund si m-am gandit ca ar iesi un dovleac dragut. Mai intai Elena a pictat borcanul cu acrilice.

Dupa ce s-a uscta i-am facut modelul cu un creion si Elena a dat pictat cu negru pe deasupra.

 

Participam cu felinarul nostru la concursul „Borcanasul Costumat” organizat de Hai la Gradinita alaturi de Play Smart.

Omiduta ne invata fructele si culorile

Marti la atelierul pentru pitici am reluat povestea „The very hungry caterpillar” de Eric Carle si am insistat asupra fructelor care apar acolo.  In timp ce citeam treceam prin gauri o sarmulita plusata si spuneam ce fruct mananca omida. Apoi am hranit omiduta cu fructe.

Am facut niste fructe mari din carton si copiii treceau prin ele denumindu-le, a fost foarte amuzant.

Am laminat cateva foi colorate si fructele care apar in carte si am lipit bulinute cu scai pe fiecare dintre ele. Copiii trebuia sa potriveasca fructele cu culoarea foilor.

Am asezat apoi fructele mari pe jos in timp ce cantam cantecelul „I like fruit” (l-am adaptat putin pentru a se potrivi cu ce aveam noi nevoie).

Eu ziceam: „Red, red, My favourite fruit is red.

 

                       It’s very, very good, My favourite fruit is red. (in timpul acesta ma plimbam pe langa fructe si copiii spuneau despre ce culoare este vorba)

I like, I like, I like apples. (ne asezam repede pe mar)

Yum, Yum, Yum.   Si continuam asa cu toate fructele.

La partea practica am pictat un mar folosindu-ne de burete.

Am stampilat o omiduta cu dopurile de pluta.

   Cand s-au uscat am decupat omida si am facut-o sa treaca prin mar.

 

Sortam dupa marime

La atelierul de engleza de luni am vorbit din nou despre diferenta dintre big si small si am continuat sa ne jucam insistand asupra acestor cuvinte opuse.  Am cantat acest cantecel adaptandu-l usor pentru ce aveam noi nevoie si ne-am folosit de o minge mare si una mica pentru a vizualiza conceptele.

Am pus apoi pe o tablita imagini cu animale mari si mici iar langa ele am pus niste cuisoare. Copiii gaseau perechile si le uneau folosind benzi elastice.

Am hranit apoi doua maimute cu banane mari si mici.

Ne-am jucat cu 5 maimutele dragute care-l necajeau pe dl. Crocodile (5 small monkeys sitting in the tree/Teasing Mr. Crocodile: “you can’t catch me!”/Along came Mr. Crocodile/Quiet as it can be/SNAP! that monkey right out of that tree! ).

Folosindu-ne de o lupa am potrivit animalele mari cu cele mici de pe niste cartonase.

Tot cu ajutorul lupei am cautat si o ratusca ascunsa pe fiecare pagina a unei carti.

Am aruncat apoi un saculet cu orez pe niste foi cu animel si spuneam cum este animalul langa care cadea saculetul.

La partea practica am facut un catel care se facea cand mare cand mic. Mai intai am colorat cele doua parti ale catelului (am printat cainele si am indepartat partea din mijloc).

Am facut acordeon o fasie de hartie.

Am lipit apoi catelul pe capetele fasiei de hartie.

Iata cum catelul nostru se face mare sau se poate strange si se face micut :).

Surpriza dulce a fost in floricele mari facute dupa acest model.