Le-am cumparat fetelor pistoale cu apa si toata ziua stropesc peste tot (mai mult Elena, Maria se descurca mai greu cu apasatul pe „tragaci” dar e un exercitiu bun pentru degete). Am scris cifrele cu creta si eu spuneam cate una, iar ea trebuia sa o stropeasca.
A fost distractiv, a vrut sa stropeasca cifrele atat pe conturul scris cu creta cat si in interiorul lor (nu nimerea mereu, dar i-a placut sa incerce ). Se poate adapta si pentru litere, forme, culori, cu siguranta o sa ne mai jucam asa.
Elenei ii place sa-si urmareasca umbra si face tot felul de figuri pentru a vedea daca i se modifica si umbra odata cu ea :D. Astfel mi-am amintit ca am vazut pe un blog o idee grozava de a desena umbra. Elena a stat nemiscata cu spatele la soare, iar eu ii desenam forma din umbra.
I-a placut sa se vada si am facut desene din mai multe pozitii.
Am trasat apoi umbra mai multor obiecte, a fost distractiv, i-a placut sa le „imortalizam”in felul asta.
Si ca sa continuam in aceeasi nota, am pus niste obiecte pe o foaie cartonata si am lasat totul la soare cateva ore (aici am gasit ideea).
Cand am luat obiectele de pe foaie Elena a fost surprinsa sa vada ca cineva le facuse conturul, dar cine? Soarele :D. A fost o surpriza foarte placuta, cu toate ca nu a inteles foarte bine cum s-a intamplat, desi i-am explicat ca soarele a decolorat foaia unde nu erau obiectele, iar sub ele n-a putut ajunge si foaia a ramas neschimbata.
Am scris cifrele de la 1 la 10 pe niste cartonase, le-am lipit pe betisoare de la inghetata si le-am ascuns in gradina printre rosii, ardei si alte rasaduri.
Elena trebuia sa mearga cu grija si sa se uite cu atentie imprejur pentru a le gasi. Cand descoperea cate una trebuia sa-mi spuna ce a gasit (cum se numeste cifra) , iar la sfarsit le-a pus pe toate in ordine crescatoare.
I-a placut foarte mult jocul si a trebuit sa schimb locatia de mai multe ori fiindca voia sa tot jucam :D.
De o saptamana fetele sunt la tara fiindca am intrat in curatenie, de aceea o sa mai lipsim ceva vreme 😦 . O sa va mai povestesc din cand in cand cum ne jucam noi pe la tara. Fetelor le place mult sa se joace in nisip, in pietris, asa ca le-am propus sa adunam cateva pietricele si sa le spalam. Bucurie maxima fiindca adora sa se balaceasca :D.
Dupa ce s-au saturat de spalat si ras-spalat pietrele, am inceput sa ne jucam cu ele. Mai intai le-am sortat pe culori, apoi am facut diverse desene cu creta iar Elena punea pietricele pe conturul lor. A fost incantata de rezultat, i-a placut mult sa se joace in felul asta.
Am ales apoi cateva pietre mai plate si le-am decorat folosind tehnica servetelului. Din pacate n-am avut cu ce sa le vopsim inainte, asa ca am aplicat servetelul direct. Chiar si asa au iesit destul de bine, o sa mai facem si alta data.
Mi-a placut tare mult ideea de bratara pe care am vazut-o la Little Lucky si am vrut s-o punem si noi in practica. Am taiat asadar bucati de autocolant si dupa o portie buna de dat pe tobogan, copiii au primit cate o bratara pe care le-am pus-o la mana cu partea lipicioasa in sus si ei trebuia sa caute frunzulite, petale de flori, fire de iarba ca sa faca bratara cat mai frumoasa. Insa din cauza entuziasmului Elena a cazut in timp alerga dupa frunze si a inceput smiorcaiala. Cu greu am convins-o ca o sa-i treaca si se poate da jos de pe banca, asa e la noi cand „prinde vulpita rana” :D.
Asa ca si ceilalti si-au pierdut entuziasmul pentru bratari, dar cu siguranta vom mai face altele cat stam la tara (saptamana viitoare plecam la tara pentru vreo 2 saptamani).
Am cumparat cartea „The magic porridge pot” inca dinainte sa se nasca Elena si de cand i-am aratat-o si am citit-o, a devenit una dintre preferate.
Cartea este despre o fetita care nu avea ce sa manance si a primit de la o vrajitoare o oala fermecat care facea mancare cand fetita spunea niste cuvinte magice: cook, little pot, cook! si se oprea cand spunea: stop, little pot, stop! . Intr-o zi mama fetitei i-a spus oalei sa gateasca dar a uitat ce trebuie sa spuna ca s-o opreasca si oala a gatit atata mancare incat era cat pe-aci sa inece orasul. 😀
Am incercat impreuna cu Elena sa facem o reproducere a povestii si ne-a placut mult sa ne jucam. Am pus bicarbonat intr-o oala de jucarie si Elena turna peste el otet colorat. A trebuit sa mutam experimentul intr-un recipient mai mic pentru ca „mancarea” sa dea pe dinafara.
I-a placut foarte mult sa inunde tot „orasul” , s-a jucat mult timp transferand otetul de colo colo, facand mancare. 🙂 Si era incantata sa spuna cuvintele magice mereu, chiar si cand am iesit afara cu bicicleta ii spunea stop, bicicleta, stop! , si ce sa vezi: bicicleta se oprea ca prin minune 😉 .
Fetelor le place foarte mult sa mearga la tara, Elena mereu ma intreaba: cand ma duci la mamaia sa ma iei duminica? Asta inseamna ca prefera sa stea acolo fara mine, sa-i faca mamaia toate mofturile si sa nu mai aiba reguli. Chiar mi-a zis intr-o seara daca nu vreau sa facem schimb de mame, ca la televizor, dar la noi sa vina mamaia o saptamana si sa plec eu la ea acasa. Daca ma gandesc bine n-ar fi rau sa am o saptamana de concediu singura, dar n-am eu norocul asta :D.
Iata cu ce ne ocupam timpul cat suntem la tara: admiram puisorii 
(Elena are si ochelari de protectie, nu care cumva sa ase accidenteze :D), adunam capsunele ,
ne jucam prin iarba, 
scriem cu apa (a se citi ne balacim 🙂 ) 
si mai nou chinuim matele (eee, niciun animal n-a fost ranit dar Mariei ii place ca pisoii sa treaca printre picioarele ei si trebuie sa fim atenti sa nu-i calce )
Suntem in permanenta cautare de idei de jocuri in aer liber fiindca in ultimul timp stam mai toata ziua pe afara. Little Lucky ne-a facut pofta de desenat cu creta si ieri asta a fost principala noastra activitate in parc. Am facut un sotron si Elena a topait de zor, de asemenea am reluat jocul cu saritul pe diferite forme.
Fetele au desenat un curcubeu,
apoi i-am propus Elenei sa puna niste canite din plastic in cercurile de aceleasi culori.
Maria se ocupa cu daramatul canitelor, sa avem de lucru, nu de alta :D.
Cand eram mica imi placea jocul „castel” , acela in care trebuia sa facem un castel din caramizi si impartiti pe echipe il daramam cu mingea, apoi trebuia sa-l refacem inainte ca adversarii sa ne loveasca cu mingea si sa ne elimine, desigur, noi l-am jucat intr-o varianta mult simplificata si combinata cu jocul de popice. Adica Elena a construit castelul din canite de plastic si trebuia sa le darame pe toate din cat mai putine lovituri. I-a placut sa se joace asa, doar ca voia sa dea cu mingea de la o distanta foarte mica pentru a fi sigura ca nimereste :D.
Datorita colectiei de carti am cumparat si noi cartea Tobias, elefantelul colorat si am citit-o impreuna cu Elena.
Ne-a impresionat foarte mult povestea elefantelului care, fiindca era diferit, era mereu luat in ras de celelealte animale. Insa am apreciat curajul lui de a-si parasi casa si familia pentru a merge intr-un loc unde poate fi apreciat. Am vorbit mult cu Elena pe baza acestui subiect, i-am spus ca nu toti oamenii sunt la fel si trebuie sa-i acceptam pe toti asa cum sunt.
M-am gandit sa facem si cateva activitati pe baza cartii, asa ca mai intai l-am facut pe Tobias dintr-un tub de la hartia igienica. Am luat modelul de aici, Elena l-a colorat si apoi l-am lipit pe tub.
Fiindca Tobias a mers la circ, m-am gandit ca Elenei i-ar placea sa ne jucam si noi de-a circul. Am gasit un site grozav cu foarte multe idei de crafturi si am printat de acolo cortul circului pe care l-am decorat cu stelute aurii, am printat de asemenea si niste personaje de la circ pe care le-am colorat si le-am lipit pe spate o fasie de carton in forma de „L” pentru a sta in picioare.
S-au distrat punand personajele in cort, le scoteau afara sa le vada lumea, ne prefaceam ca suntem prezentatorii spectacolului si introduceam in scena clovnii si animalele.
Am facut un trenulet cu care animalele erau duse dintr-un loc in altul si Elena a colorat animalele pe care le-am pus inauntru. Modelul pentru trenulet l-am gasit pe acelasi site, se face foarte usor si Elenei i-a placut mult cum arata.
Apoi fetele au facut pe acrobatele si au mers pe sarma (am pus pe jos o paturica rulata si mergeau pe ea fara sa calce alaturi), chiar si Maria a participat si s-a descurcat bine :D.
Am cumparat de la Julia un joc minunat care ne place foarte mult, in primul rand arata mai mult ca o jucarie si are foarte multe piese cu care ne putem juca si separat (l-am vazut chiar azi din nou in oferta la 32 lei).
Tabla de joc este ca o farfurie mare, pe care este asezata o bucata mare de branza cu 4 adancituri in care stau soriceii si o gaura prin care se dau pe tobagan si aterizeaza pe tabla de joc prin 6 iesiri. Pe „farfurie” sunt delimitate 9 spatii pe care sunt imagini cu diferite ipostaze ale soricelor si ale pisicii (aici ne arata ce trebuie sa faca jucatorul daca soricelul nimereste pe spatiul respectiv: sa ia o bucata de branza sau 2, sa se urce pe scara). Mai avem 4 soricei colorati care sun ca niste „hopa-mitica”, nu cad niciodata, 17 bucati de branza si un motan mare si infuriat.
Jucatorii il asaza pe motanul Max pe tabla de joc si pe soricei pe bucata mare de branza si le dau drumul pe tobogan si de acolo incep jocul. Dam apoi cu zarul si faci ce-ti arata imaginea pe care ai nimerit. Castiga cel care a adunat primul 5 bucati de branza.
Jocul este foarte colorat, piesele sunt amuzante, iar pe fete le-a cucerit din prima.
Cel mai mult le place sa dea soriceii pe tobogan si sunt incantate de faptul ca acestia aterizeaza mereu in picioare 😀 .
Elena a mai gasit o intrebuintare pentru bucatile de branza: le-a unit pentru a forma cercuri :).
Asadar daca il mai prindeti la Julia, il recomand cu caldura, noua ne place foarte mult.
doua fete cucuiete 