Stropim cifrele

Le-am cumparat fetelor pistoale cu apa si toata ziua stropesc peste tot  (mai mult Elena, Maria se descurca mai greu cu apasatul pe „tragaci” dar e un exercitiu bun pentru degete).  Am scris cifrele cu creta si eu spuneam cate una, iar ea trebuia sa o stropeasca.

A fost distractiv, a vrut sa stropeasca cifrele atat pe conturul scris cu creta cat si in interiorul lor (nu nimerea mereu, dar i-a placut sa incerce ). Se poate adapta si pentru litere, forme, culori, cu siguranta o sa ne mai jucam asa.

Anunțuri

Cu ajutorul soarelui

Elenei ii place sa-si urmareasca umbra si face tot felul de figuri pentru a vedea daca i se modifica si umbra odata cu ea :D. Astfel mi-am amintit ca am vazut pe un blog o idee grozava de a desena umbra. Elena a stat nemiscata cu spatele la soare, iar eu ii desenam forma din umbra.

I-a placut sa se vada si am facut desene din mai multe pozitii.

 Am trasat apoi umbra  mai multor obiecte, a fost distractiv, i-a placut sa le „imortalizam”in felul asta.

Si ca sa continuam in aceeasi nota, am pus niste obiecte pe o foaie cartonata si am lasat totul la soare cateva ore (aici am gasit ideea).

Cand am luat obiectele de pe foaie Elena a fost surprinsa sa vada ca cineva le facuse conturul, dar cine? Soarele :D. A fost o surpriza foarte placuta, cu toate ca nu a inteles foarte bine cum s-a intamplat, desi i-am explicat ca soarele a decolorat foaia unde nu erau obiectele, iar sub ele n-a putut ajunge si foaia a ramas neschimbata.

In cautare de cifre

Am scris cifrele de la 1 la 10 pe niste cartonase, le-am lipit pe betisoare de la inghetata si le-am ascuns in gradina printre rosii, ardei si alte rasaduri.

Elena trebuia sa mearga cu grija si sa se uite cu atentie imprejur pentru a le gasi. Cand descoperea cate una trebuia sa-mi spuna ce a gasit (cum se numeste cifra) , iar la sfarsit le-a pus pe toate in ordine crescatoare.

I-a placut foarte mult jocul si a trebuit sa schimb locatia de mai multe ori fiindca voia sa tot jucam :D.

Ne jucam cu pietricele

De o saptamana fetele sunt la tara fiindca am intrat in curatenie, de aceea o sa mai lipsim ceva vreme 😦 . O sa va mai povestesc din cand in cand cum ne jucam noi pe la tara. Fetelor le place mult sa se joace in nisip, in pietris, asa ca le-am propus sa adunam cateva pietricele si sa le spalam. Bucurie maxima fiindca adora sa se balaceasca :D.

Dupa ce s-au saturat de spalat si ras-spalat pietrele, am inceput sa ne jucam cu ele. Mai intai le-am sortat pe culori, apoi am facut diverse desene cu creta iar Elena punea pietricele pe conturul lor. A fost incantata de rezultat, i-a placut mult sa se joace in felul asta.

Am ales apoi cateva pietre mai plate si le-am decorat folosind tehnica servetelului. Din pacate n-am avut cu ce sa le vopsim inainte, asa ca am aplicat servetelul direct. Chiar si asa au iesit destul de bine, o sa mai facem si alta data.

Bratara cu petale

Mi-a placut tare mult ideea de bratara pe care am vazut-o la Little Lucky si am vrut s-o punem si noi in practica. Am taiat asadar bucati de autocolant si dupa o portie buna de dat pe tobogan, copiii au primit cate o bratara pe care le-am pus-o la mana cu partea lipicioasa in sus si ei trebuia sa caute frunzulite, petale de flori, fire de iarba ca sa faca bratara cat mai frumoasa. Insa din cauza entuziasmului Elena a cazut in timp alerga dupa frunze si a inceput smiorcaiala. Cu greu am convins-o ca o sa-i treaca si se poate da jos de pe banca, asa e la noi cand „prinde vulpita rana” :D.

Asa ca si ceilalti si-au pierdut entuziasmul pentru bratari, dar cu siguranta vom mai face altele cat stam la tara (saptamana viitoare plecam la tara pentru vreo 2 saptamani).

Oala fermecata

Am cumparat cartea „The magic porridge pot” inca dinainte sa se nasca Elena si de cand i-am aratat-o si am citit-o, a devenit una dintre preferate.

Cartea este despre o fetita care nu avea ce sa manance si a primit de la o vrajitoare o oala fermecat care facea mancare cand fetita spunea niste cuvinte magice: cook, little pot, cook! si se oprea cand spunea: stop, little pot, stop! . Intr-o zi mama fetitei i-a spus oalei sa gateasca dar a uitat ce trebuie sa spuna ca s-o opreasca si oala a gatit atata mancare incat era cat pe-aci sa inece orasul. 😀

Am incercat impreuna cu Elena sa facem o reproducere a povestii si ne-a placut mult sa ne jucam. Am pus bicarbonat intr-o oala de jucarie si Elena turna peste el otet colorat. A trebuit sa mutam experimentul intr-un recipient mai mic pentru ca „mancarea” sa dea pe dinafara.

I-a placut foarte mult sa inunde tot „orasul” , s-a jucat mult timp transferand otetul de colo colo, facand mancare. 🙂  Si era incantata sa spuna cuvintele magice mereu, chiar si cand am iesit afara cu bicicleta ii spunea stop, bicicleta, stop! , si ce sa vezi: bicicleta se oprea ca prin minune  😉 .

Viata la tara

Fetelor le place foarte mult sa mearga la tara, Elena mereu ma intreaba: cand ma duci la mamaia sa ma iei duminica? Asta inseamna ca prefera sa stea acolo fara mine, sa-i faca mamaia toate mofturile si sa nu mai aiba reguli. Chiar mi-a zis intr-o seara daca nu vreau sa facem schimb de mame, ca la televizor, dar la noi sa vina mamaia o saptamana si sa plec eu la ea acasa. Daca ma gandesc bine n-ar fi rau sa am o saptamana de concediu singura, dar n-am eu norocul asta :D.

Iata cu ce ne ocupam timpul cat suntem la tara: admiram puisorii (Elena are si ochelari de protectie, nu care cumva sa ase accidenteze :D), adunam capsunele ,ne jucam prin iarba, scriem cu apa (a se citi ne balacim 🙂 )  si mai nou chinuim matele (eee, niciun animal n-a fost ranit dar Mariei ii place ca pisoii sa treaca printre picioarele ei si trebuie sa fim atenti sa nu-i calce )