Liber la joaca

Stiu ca traim in era tehnologiei, ca toti copiii au tablete si telefoane, jocuri pe calculator si nu spun ca ar fi rau sa ne jucam din cand in cand si cu ele, insa ar fi bine sa limitam timpul in care copiii nostri le folosesc. Sa le utilizam pentru a invata lucruri utile, apoi sa ne intoarcem la joaca aceea sanatoasa, care ne stimuleaza creativitate si inventivitatea, sa le aratam copiilor jocurile pe care le jucam noi cand eram mici si cu siguranta le vor aprecia.

Ma bucur tare mult ca fetelor mele le place sa se joace de-a ceva: de-a magazinul, de-a mama, de-a restaurantul sau doctorul, e o joaca atat de distractiva si in acelasi timp educativa. Invata in joaca tot felul de lucruri, creeaza situatii de viata si isi dezvolta enorm de mult limbajul.

Am multe figurine din fimo create pentru diverse povesti pe care le-am tot citit de-a lungul timpului si le-am lasat pe fete sa se joace cu ele. Intr-adevar, fugurinele sunt mai fragile decat cele din plastic si uneori se mai dezlipesc, insa bucuria lor e asa de mare cand se joaca cu ele, ca  nu ma supar daca mai trebuie sa le reparam din cand in cand.

Iata de exemplu cum s-au jucat de curand aducandu-le pe toate in vizita, era ziua unuia dintre personaje si astfel si -au amintit si povestile din care provenea fiecare.

Nu va asteptati ca cei mici sa inceapa joaca din propria initiativa daca n-au fost obisnuiti cu asta, intrati voi in joc si invitati-i, veti vedea ca le va placea tare mult.

Spor la joaca!

 

At the grocery store

Joi la atelierul de engleza pentru pitici ne-am jucat de-a magazinul pentru a exersa denumirile alimentelor si felul in care cerem/oferim/acceptam/refuzam politicos. M-am inspirat de la jocul „Shopping list” cumparat de aici  si am facut si eu liste de cumpaturi pentru fiecare copil, si am folosit carucioarele de la joc.

 

Unii copii erau vanzatorii si altii clientii. Cei din urma trebuiau sa-si completeze lista si cereau vanzatorilor alimente: „Do you have apples?” „Yes, I do. Here you are ./No, I don’t.”

Am jucat „Musical chairs”: copiii aveau in mana cartonase cu mancare si cand se oprea muzica trebuiau sa caute scaunul ce avea acelasi cartonas ca cel din mana lor. A fost mare distractie :).

La partea practica am facut mere vesele din role de carton invelite in hartie creponata.

 

In gradina de legume

Sambata la atelierul de engleza am fost din nou in vizita la ferma si am vizitat animalele si am vorbit despre ce activitati face fermierul (feeds the animals, milks the cows), am hranit si noi pasarile cu porumb (corn) :).

Am intrat apoi in gradina de legume si le-am cules pe cele care cresc in pamant (under the ground) si cele care cresc deasupra pamantului (above the ground).

Am facut apoi diverse legume lipind bilute din hartie creponata.

Am mers apoi la piata cu toate produsele de la ferma (vegetables, milk, eggs).

 

Sub cupola circului

Saptamana trecuta am fost la circ si m-am gandit ca ar fi nimerit sa citim si o carte legata de subiectul asta, asa ca la atelierul de lectura de vineri am citit „Tobias, elefantelul colorat” de Claudia Groza.

Mai intai ne-am adus aminte de ceea ce am vazut la circ si am vorbit despre ce fac oamenii si animalele acolo. Pentru a face o introducere la povestea noastra i-am intrebat ce culoare aveau elefantii pe care i-au vazut si am facut cunostinta apoi cu Tobias, elefantelul nostru colorat, care avea corpul si picioarele albastre, urechile roz iar coada si trompa erau albe. Am avut si noi un elefantel construit din sticle de plastic dupa modelul acesta. (Am taiat 2 sticle de plastic de 0,5 l pe post de picioare, in ele am pus orez pentru stabilitate,  peste ele am pus o sticla de 1 l si le-am lipit cu scotch de hartie. Pentru trompa am pus capace de sticle pe o sarmulita plusata si le-am invelit in scotch. Am intarit totul cu ziare si aracet si apoi am pictat elefantul. Urechile sunt facute din hartie gumata iar pentru coada am pus o sarmulita plusata.)

Am aflat astfel povestea lui Tobias, un elefantel care fiind altfel decat fratii lui era marginalizat si  toate animalele radeau de el. Astfel s-a hotarat sa mearga la circ pentru a-i distra pe copii.  A avut mare succes cu numarul de la circ si cand s-a intors cu circul pe meleagurile natale toti prietenii lui l-au aplaudat, au fost foarte mandri de el si le-a parut rau ca inainte s-au purtat asa urat cu el. Dupa ce am terminat de citit am vorbit despre faptul ca fiecare este unic in felul sau si ca nu trebuie sa ne fie rusine daca suntem altfel decat ceilalti. Ne-am adus aminte si de povestea lui Ben, catelul cu vise mov care nu era multumit cu felul in care arata.

Copiii au jucat apoi in propriul specatacol de circ, am avut un cort facut dupa modelul acesta   si s-au distrat prezentand tot felul de personaje.

Ne-am jucat si cu marionetele pentru degete si fiecare si-a interpretat rolul cum a putut mai bine.

Toti au fost si acrobati foarte buni si au mers pe sarma ca niste profesionisti 🙂 .

La partea practica am construit un trenulet cu animale (de aici m-am inspirat) .

Mai intai copiii au colorat animalutele apoi au asamblat trenul si au pus animalele ca intr-un buzunar in vagoane.

Surpriza dulce a fost intr-o punguta-elefant.

P.S. Alte activitati legate de aceasta carte gasiti si aici.

Joaca pe banchiza

Am vazut aici o idee extraordinara si fiindca la noi e foarte frig afara am putut sa o facem fara mare efort. Am pus apa intr-un lighean (era mai bine daca aveam unul dreptunghiular, dar a mers si asa) si intr-o parte am pus un un bol mai greu cu o cana inauntru ca sa ramana o gaura in locul acela. Am lasat totul in balcon peste noapte iar dimineata apa inghetase bocna. Am scos bolul si am pus apa in gaura si am adus pinguinii si focile la joaca (sunt de la niste jocuri cumparate mai demult de la Julia) . Elena i-a aliniat pe toti pe gheta, apoi ii baga pe rand in apa.

Cand i-au inghetat mainile, ii scotea din apa cu lingura :).

I-a placut foarte mult sa se joace. Se formase o gaura sub crusta de gheata si se distra bagand animalutele acolo.

Cand am terminat joaca din lighean s-a mai jucat putin punand animalele sub cupola de gheata.

Mi-ar fi placut sa avem mai multe animale marine, dar oricum a fost o joaca grozava :).

Bucataria cu plastilina

De ziua ei Elena a primit, pe langa multe cadouri minunate, o bucatarie Play Doh. A fost incanatat de ea, se joaca foarte frumos impreuna cu Maria,  toata ziua fac de mancare.

Am vazut la Anca o reteta de plastilina si am vrut sa vad cum este. Ca si ingrediente am folosit 2 cani de faina, 1/2 cana sare fina,1 1/2 cani apa,  2 linguri ulei vegetal, 2 linguri zeama de lamaie, colorant alimentar. Am amestecat bine ingredientele si am impartit in e bile la care am adaugat colorant. Plastilina este foarte fina, moale si usor de modelat. Colorantul nu se mai ia pe maini odata ce a fost amestecat. Am pus plastilina intr-o cutie de inghetata pe care am inchis-o ermetic (o puteti pune si intr-o punga cu fermoar inchisa bine).

Fetele s-au jucat mult cu ea si se comporta foarte bine.

Pana nu demult Elena nu se juca foarte mult cu plastilina, ii placea doar sa o amestece. Acum se joaca frumos, face mancare si tot felul de figurine. Cred ca jucariile de acest tip  sunt foarte apreciate de copii, le recomand din inima.

Harta comorii

De cand am vazut acest joc, mi-am zis ca trebuie neaparat sa-l facem si noi. Pana acum nu am abordat nicio tema cu pirati si Elena nu era familiarizata cu ei asa ca  am cumparat o carticica cu autocolante pe aceasta tema (editura Paralela 45) si mai intai am facut activitati din carte.

Am printat apoi o harta a comorii de aici si am facut niste instructiuni din carton pe care le-am lipit din loc in loc pe harta (instructiunile erau de genul: sari ca o broscuta de 3 ori, gaseste-l pe 6 in sufragerie).

 In fiecare camera am ascuns cate 3 cifre si pe spatele cifrei corecte am pus un zambarici.

La sfrasitul traseului am ascuns „comoara” care a fost un pachetel de bicuiti cu ciocolata de care n-am mai mancat pana acum.

Cand toate pregatirile au fost gata am inceput joaca. S-a distrat foarte tare facand miscarile cerute in harta si cautand indiciile.

Cand a ajuns la final si a gasit comoara a fost incantata de-a dreptul :D.

De-a detectivii

Impulsionate de activitatea Ralucai, am facut si noi un fel de cautare de comori. I-am pregatit Elenei niste „ochelari” speciali de detectiv, ca o rama (i-am facut dintr-o foaie de spuma si le-am pus un bat de inghetata pe post de maner) si trebuia sa se uite prin ei pentru a descoperi diverse lucruri pe care le-am desenat.

Cand descoperea cate ceva din lista punea cate o bulina in dreptul desenului. La inceput nu prea avea chef sa caute nimic, dar cand a vazut ca vin si alte fetite din parc si sunt si ele interesate de joc, a devenit brusc entuziasmata 😀 (fetitele erau mai mari si veneau si cu alte idei, adaptau jocul si cautatu si alte lucurui decat cele de pe foaie; Elenei ii place sa se joace cu copii mai mari si si era foarte atenta la indicatiile lor).

Si Mariuca s-a distrat uitandu-se prin rama,  asadar a fost o idee buna sa implic si alti copii in joaca noastra.

O sa repetam jocul si in aceasta varianta, o sa cautam sunete produse de diferite obiecte, animale, oameni.

 

Postarita

Acum un an i-am facut Elenei un joc din cutii de lapte praf reciclate, plicuri si masinute decupate de pe o hartie de ambalaj si ne-am jucat de-a postasul, inspirate de ideea Ralucai. La momentul respectiv jocul n-a avut succesul la care ma asteptam fiindca nu prea avea rabdare sa puna toate masinutele in plicuri si plicurile in cutie.

De data asta cand i-am spus ca ne jucam de-a posta si ea va fi postarita, si-a intrat imediat in rol si era nerabdatoare sa incepem. Cum am mai spus, cutiile postale sunt facute din cutii de lapte pe care am scris cifre pana la 5 si pe fiecare am lipit cate o masinuta diferita. Pe plicuri am scris la fel cifre pana la 5 si am lipit masinute.

Elena trebuia sa puna in plic atatea masinute cat arata cifra apoi sa puna plicurile in cutia postala. Mi-a placut ca a vrut sa interpreteze totul ca intr-o sceneta si a vrut cutiile sa nu fie una langa alta fiindca ducea scrisori la case mai departate, iar cand punea plicurile in cutie striga: Posta!!!  😀

A vrut sa ma vada si pe mine performand si n-am avut ce face, am executat :). Geanta de postas n-a vrut s-o tina in gat, zicea ca o lasa la masina si ia plicurile in mana, postarita moderna, ce sa zic 😀

Una peste alta ne-am distrat si sigur o sa mai repetam jocul; am vazut ca si Teodora s-a jucat de-a postasul, deci scrisori tot sa primim.

La shopping

Elenei ii place foarte mult sa se joce de-a ceva si  destul de des facem cate un pretend-play. Astazi ne-am jucat de-a magazinul si eu am pregatit etichete cu preturi pentru marfurile alese de ea si Elena si-a pregatit banutii intr-o gentuta (banii erau piesele de lemn de la jocul de memorie). Am asezat frumos produsele pe tejghea si am inceput „partida de shopping”. Ar fi fost mai frumos daca erau mai multi cumparatori, dar de unde? Pe Maria nu ne putem baza deocamdata pentru astfel de jocuri. Ea era fetita care venea cu mama la cumparaturi.  Cu toate astea ne-am jucat destul de mult si actualizam mereu stocul de marfuri, mai faceam schimb: o data eram eu vanzatoarea, o data ea. Totodata a fost si o oportunitate de repeta numararea multimilor (pe etichete am facut multimi de patrate in funtie de cat costa fiecare produs) .