Povestea puiului de arici

Nu mai e niciun secret faptul ca imi plac la nebunie cartile Luciei Muntean (aici am prezentat una dintre ele ), asa ca la atelierul de lectura de vineri am citit si am interpretat “Povestea puiului de arici” .

Ca un copil care nu stie cum stau lucrurile in lume, ariciul credea ca toate animalele din padure au tepi la fel ca el. Tare s-a mai mirat cand s-a intalnit cu iepurasul si a aflat ca acesta nu are tepi dar e un bun alergator, brroscuta avea o piele fina ce o ajuta sa inoate, vrabiuta era acoperita de pene ce o ajutau sa zboare, numai el nu stia la ce-i folosesc tepisorii. Pana intr-o zi cand s-a intalnit prin padure cu niste copii si nemaiavand timp sa se ascunda s-a facut ghem. De la copii a aflat ca asa fac aricii cand sunt in pericol, iar tepii ii ajuta sa iasa din primejdii. Si-a dat repede seama ca se pricepe foarte bine la rostogoliri si a inceput sa se antreneze pentru a deveni campion.

Cate doi, copiii au spus povestea cu ajutorul marionetelor.

Ne-am distrat apoi jucand mai multe jocuri prin care am incercat sa devenim campioni in gandire logica, atentie si concentrare: Mai intai eu le spuneam ceva si executam alte miscari pentru a-i induce in eroare, ei trebuind sa fie atenti si sa faca doar ce le spun (“Sari ca broasca, inoata , zboara, ). Copiii ascundeau apoi animalutele din poveste fara ca ceilalti sa vada si puneau intrebari pentru a descoperi despre cine este vorba.

La final am facut arici cu tepi din frunze de toamna.

Washing line

Tot caut carti care sa se potriveasca temelor pe care le abordez la atelierele de engleza si am fost tare incantata cand am gasit aceasta carte, Washing line” de Jez Alborough. Formatul seamana oarecum cu cel al cartii lui Eric Carle, “Vrei sa fii prietenul meu?”. lasand copiii sa anticipeze ce haine vor aparea pe sarma de rufe. Pesonajele sunt niste animalute simpatice cu ajutorul carora invatam despre haine, despre adjective (long, big, small), invatam partile corpului, si de asemenea aflam cum se exprima posesia (“Whose are those socks?” They are mine“).

Dupa ce am vazut ce are deosebit fiecare animal prezentat in carte (the elephant is big, the mouse is small, the orangutan has long arms, the giraffe has a long neck, the flamingo has long legs) am potrivit hainele fiecaruia si apoi le-am am intins pe sarma (am facut niste hainute din fetru).

Cu ajutorul unor haine decupate din  hartie colorata am cantat si am exersat culorile si denumirile hainelor: “I see red, I see red/ Can you see, can you see?/I can see a scarf, I can see a scarf/ Point with me, point with me!”

Am colorat apoi hainute pe care le-am pus pe sarma cu ajutorul unor clesti micuti de rufe.

Ne jucam din nou cu batranica cea curajoasa

Marti si joi la atelierele de engleza pentru pitici ne-am intalnit din nou cu doamna care nu se temea de nimic si m-am bucurat foarte mult sa constat ca piticilor asa de mult le-a placut povestea, incat au retinut foarte bine detaliile: si-au amintit singuri cum faceau articolele de imbracaminte care o urmareau pe batranica. Am inceput cu o trecere in revista a unor haine si ca sa fie totul si mai interesant, am aplicat deasupra imaginilor tot felul de materiale textile.

Am reluat apoi povestea si copiii au primit cate o cutie pe care am lipit imagini cu ajutorul carora am alcatuit sperietoarea de ciori (de aici am preluat idea).

Marti copiii au facut o sperietoare de ciori din amprentele palmelor (aici este articolul din care m-am inspirat).

Joi am reluat povestea si ne-am distrat trecand prin tunel, fiecare copil avand in mana cate un articol de imbracaminte. Cand ajungeau la capatul tunelului spuneau “Knock, knock“, ceilalti intrebau “Who’s there?“, iar cel din tunel raspundea in functie de cartonasul pe care-l avea: “Two big shoes clomp, clomp, clomp”.

Am asamblat apoi doua sperietori de ciori facute din fetru, copiii punand hainele in functie de indicatiile mele (aici am gasit ideea jocului). Au fost repetate in felul acesta denumirea obiectelor de imbracaminte, culori si parti ale corpului.

Ne-am dezmortit “spaland” niste rufe impreuna cu animalele din jungla :)  (aici e cantecelul).

La final copiii si-au facut masti din farfurii de carton cu ajutorul carora s-au transformat in sperietoare de ciori (ideea a fost preluata de aici).

 

 

Invatam geografia prin joaca

In urma cu cateva luni am cumparat  de la Julia  un joc foarte interesant cu ajutorul caruia invatam o multime de lucururi despre geografie. Ceea ce mi-a placut foarte mult de la inceput a fost faptul ca este din lemn si are are 6 copii simpatici tot din lemn, fiecare avand trasaturi caracteristice cate unui continent. Fetelor le plac foarte tare papusile si le imprumuta si pentru alte jocuri.

Regulile sunt foarte simple, fiecare da cu zarul si isi muta figirina in dreapta sau in stanga pe glob, iar cand intalneste pe cineva in casuta pe care poposeste ii da cate o carte postala cu imagini reprezentative din regiunea sa (eu joc totdeauna cu ele pentru a le explica semnificatia fiecarui cartonas).

 

Vorbim astfel despre felul in care arata oamenii in diferite parti ale lumii, , despre obiecuirile lor, despre casele in care locuiesc, despre continenete si tot felul de lucruri interesante). Este un joc pe care-l recomand, un joc ce ne ajuta sa ne familiarizam cu lumea in care traim.

 

Prima lectie de citire in limba engleza

Sambata am inceput un nou atelier de engleza pentru copii mai marisori care vor invata sa citeasca. Am inceput prin a descoperi sunetele alfabetului, apoi am avut cartonase cu imagini si am potrivit sunetul initial cu cartonasul cu litere.

Am citit apoi cuvinte scurte, consoana-vocala-consoana, si am insistat asupra fiecarui sunet, apoi cu ajutorul unor cartonase (de aici le-am descarcat) am alcatuit noi cuvinte. Copiilor le-a placut fiindca pe cartonas aveau pentru fiecare litera o imagine si ei trebuiau sa scrie litera cu care incepe cuvantul respectiv, iar la final iesea un cuvant nou. De exemplu:mouse- m, apple- a, tree- t si cuvantul format era mat.

Am printat de aici niste casute cu ajutorul carora am format familii de cuvinte.

Este foarte important pentru copii sa exerseze si acasa si de aceea le-am recomadat site-ul  http://www.starfall.com/ . De asemenea, http://www.readingbear.org/ este un site foarte interesant cu ajutorul caruia putem exersa cititul intr-un mod distractiv.  Pe blogul Adinei gasiti o multime de resurse interesante pentru invatarea limbii engleze. Cand ii invatam pe copii o limba straina este foarte important sa facem lucrul acesta in mod constant, sa-i oferim zilnic oportunitati pentru a exersa.

Au, dintii mei!

Vineri la atelierul de lectura am vorbit despre santatea dintisorilor si am aflat povestea lui Tinel care a mancat asa de multe dulciuri incat a inceput sa planga de durere, “Au, dintii mei!” :) .

Cand a ajuns la stomatolog, Tinel a aflat ca in gura lui trupa lui Bak Terius dadea o mare petrecere, si marele Bakterius isi facuse un culcus intr-un dinte . Dar doctorul Maseluta le-a venit de hac, insa l-a avertizat pe Tinel ca se pot intoarec daca nu are grija de dintisori.

Copiii au fost impresionati de patania ursuletului si am vorbit si noi despre lucrurile pe care trebuie sa le facem pentru a ne pastra dintii sanatosi. Mai intai le-am aratat din ce alcatui dintii, au vazut care sunt incisivii, caninii si molarii si ce facem cu fiecare dintre ei, toate acestea cu ajutorul enciclopediei “Corpul uman”.

Am sortat apoi alimentele care-i fac pe dintisori sa fie fericiti si cele care-i fac tristi (de aici am descarcat fisele).

Am facut si putina matematica si copiii mai mici au numarat dinti si au potrivit periuta cu cifra corespunzatoare (aici am gasit fisele).

Copiii mai mari au facut niste adunari cu dintisori.

Mi-au placut asa de mult mostruletii cu dinti pe care i-am vazut aici, incat am vrut neaparat sa facem si noi. Asa ca mai intai copiii au pictat farfurii de carton, apoi am samblat ochisori din sarmulite plusate la capatul carora ma pus forme din spuma.

Am indoit apoi farfuriile si am lipit boabe de fasole pe post de dinti, am atasat ochisorii si gata.

O batranica far’ de frica

Joi la atelierul pentru pitici am facut cunostinta cu o doamna tare curajoasa, de fapt ea nu se temea de nimic, era “The little old lady who was not afraid of anything” . Povestea e foarte amuzanta , e vorba despre o batranica ce se plimba prin padure si intalnea pe rand ba o pereche de pantofi care faceau “Clomp, clomp” , o pereche de pantaloni (trousers) care faceau “Wiggle, wiggle”, o camasa care facea “Shake, shake”, o pereche de manusi care faceau “Clap, clap”, o palarie care facea “Nod, nod” , si un dolveac ce facea “Boo, boo”. Femeia le tot spunea ca nu ii e frica de ele, dar toate se tineau dupa ea si scoteau sunetele specifice. Mai intai am repetat denumirea unor articole de imbracaminte pentru a ne familiariza cu vocabularul din carte. Apoi pe masura ce le citeam povestea adaugam pe tablita imbracamintea cu care batranica se intalnea prin padure si faceam si sunetele specifice fiecareia 

Cand “urmaritorii” i-au batut la usa, batranica nu s-a speriat ci i-a soptit dovleacului ceva la ureche iar dimineata cand s-a uitat pe geam a vazut in gradina o sperietoare de ciori care-si facea foarte bine treaba :).

Am asamblat sperietoarea si pe tablita pe masura ce citeam povestea, apoi fiecare copil a primit cate un articol de imbracaminte si am dramatizat povestea, la final alcatuind o sperietoare simpatica.

Copiii au asamblat apoi cate o speritoare din carton.