In cautarea fericirii

A fost odata o printesa care avea tot ce-si dorea: jucarii, haine frumoase, toata lumea ii facea pe plac si cu toate acestea nu era deloc fericita. Se minuna uitandu-se la copiii care se jucau pe afara si uimita o intreba pe doica ei de ce scot acele sunete cand se joaca. Doica i-a spus ca sunt fericiti, insa nu indraznea sa o indemne sa incerce si ea astefel de jocuri pentru ca nu s-ar fi cuvenit pentru o printesa. Printesa tot intreba ce poate sa faca sa fie si ea la fel de fericita, asa ca doica s-a tot gandit si pana la urma i-a raspuns ca ar trebui sa puna sa i se aduca pantofii celui mai fericit copil din regat si daca-i va incalta va fi si ea la fel de fericita. Printesei i-a placut raspunsul si a pus imediat pe cei din castel sa caute cel mai fericit copil si sa-i aduca pantofii. Insa mare a fost uimirea printesei cand a aflat ca cel mai fericit copil n-avea pantofi deloc. Astfel printesa a invatat o lectie importanta, aceea ca n-avem nevoie de lucruri materiale ca sa fim fericiti. 

Aceasta a fost pe scurt povestea pe care am interpretat-o vineri la atelierul de lectura, o poveste din cartea “101 povesti vindecatoare pentru copii si adolescenti” de George Burns. Copii au fost incantati sa participe la poveste si pe rand au adaugat tot felul de detalii povestii in timp ce erau actori :) .

Am vorbit apoi despre lucrurile care-i fac pe copii fericiti si cum majoritatea au asociat fericirea cu cate o jucarie, am hotarat sa jucam niste jocuri fara sa avem jucarii la indemana si sa vedem daca ne putem distra si asa. Astfel am jucat Painicile , un joc in care copiii scriau cifre fara ca ceilalti sa vada si cel care ghicea facea liniute pe foaia sa, trei liniute alcatuind o painica.

Am jucat apoi Siamezii: intr-o cutie am pus biletele cu partile corpului, in alta cutie biletele cu actiuni. Copiii veaneau cate doi, luau cate un biletel din ambele cutii si executau actiunea de pe bilet fiind lipit de partenerul sau (de exemplu daca trageau mana dreapta si sari ca o broasca, cei doi se tineau de mana dreapta si sareau impreuan ca broscuta).

Podul de piatra a fost un alt joc pe care l-am jucat si a avut mare succes. Copiilor le-au placut foarte mult jocurile si concluzia a fost ca putem sa ne distram foarte bine si fara jucarii, tablete si alte lucruri materiale (aici gasitit o multime de idei de jocuri interesante).

La partea practica fiecare si-a construit “papucii fericirii” :) din carton si i-a decorat dupa pofta inimii.

 

Miroase sau nu miroase-a bine?

Joi la atelierul pentru pitici am vorbit despre simtul mirosului si ne-am amuzat incercand sa ghicim tot felul de mirosuri. Mai intai am trecut in revista denumirea unor fructe si legume, am mirosit si am denumit ce se afla in fiecare pahar si apoi, legati la ochi, copiii ghiceau ce mireasma au simtit.

Am ajutat niste animalute sa-si gaseasca nasurile pe care le-au incurcat :)

Am pictat apoi niste floricele din hartii pentru briose folosind dopuri de pluta si apoi am picurat ulei esential de roinita pentru a le inmiresma.

I can see

Marti si sambata la atelierele de engleza am continuat sa vorbim despre simturi si am insistat asupra vazului. Mai intai Mr. Broom a venit suparat fiindca nu putea vedea, dar copiii si-au dat seama ca ii lipsesc ochii si l-au ajutat ;) .

Am potrivit imaginea mare cu cea mica folosindu-ne de lupa (cand descopereau imaginea copiii spuneau “I can see…”).

Tot cu lupa am cautat si ratusca (a little duck) dintr-o carte de la editura Usborne si cand o gaseau copiii spuneau “ I can see the duck“.

Am lipit pe perete un sir de imagini cu animale colorate si copiii au primit cate o copie; intrebam de exemplu “Blue tiger, blue tiger, what do you see?” Copilul care avea tigrul in mana se uita la sirul de imagini si raspunea ce vede in continuare “I see a yellow frog looking at me”

Am citit o poveste draguta din revita “Histoires pur les petits” in care un print (noi am transformat-o in printesa Louise ;) ) nu vedea prea bine dar nu voia sub nicio forma sa poarte ochelari.

Am ilustrat intamplarile si copiii s-au amuzat de peripetile printesei care a mancat din mancarea cainelui, a muscat dintr-o minge in loc de mar, si-a pus pe cap o farfurie in loc de coroana, a facut un portret ciudat mamei sale si a distrus si tortul de la petrecerea unei prietene. Si toate astea fiindca nu voia ochelari.

S-a hotarat in cele din urma sa mearga la medic si a descoperit ca e mult mai bine sa vezi lucrurile asa cum sunt.

Am intrat si noi in pielea pesonajuui si ne-am amuzat desenand legati la ochi, apoi am repetat desenul si cu ochii deschisi.

Ne-am facut apoi cu totii ochelari pe care i-am decorat cu tot felul de bilute colorate.

 

Unul pentru toti, toti pentru unul!

Suna ca motto-ul celor 3 muschetari, dar nu e vorba despre ei totusi :) .Am descoperit de curand un set de carti foarte frumoase atat din punctul de vedere al continutului, al mesajului, dar si din punct de vedere estetic; ilustratiile sunt minunate iar faptul ca are si un DVD in care putem urmari povestea animata in 4 limbi, m-a incantat foarte tare.

POvestea pe care am citit-o vineri la atelierul de lectura se numeste “Unul pentru toti, toti pentru unul!” de Brigitte Weninger, ilustrata superb de Eve Tharlet si este o poveste despre prietenie, despre acceptarea si pretuirea unicitatii fiecaruia.

Sim (Ronti, cum este denumit pe DVD), un soricel cu picioare prea lungi si mustati prea scurte, pleaca foarte increzator sa descopere lumea si sa-si gaseasca prieteni la fel de unici ca si el.

Se imprieteni pe drum cu o cartita care nu vedea prea bine dar era mirosul o ajuta foarte bine sa se decurce, fiind foarte priceputa la sapat tuneluri.

Au hotarat astfel sa mearga impreuna in cautarea viselor lor.

Au intalnit si o broscuta care desi nu auzea prea bine era o maestra a sariturilor si au pornit impreuna la drum.

In mijlocul campului au intalnit un corb care-l ruga pe un arici sa nu mai stea ghem si sa iasa la joaca, dar ariciului ii era prea frica. Cand cei trei prieteni l-au intrebat pe arici ce stie sa faca, el a raspuns ca nu stie sa faca nimic decat sa se faca ghem atunci cand este in pericol.

O furtuna i-a surpins pe cei cinci prieteni, dar impreuna au resit sa se puna la adapost. Fiindca ariciul era necajit ca el n-a prea ajutat cu nimic la construirea adapostului si fiind dezamagit de faptul ca el nu se pricepe la nimic, soricelul i-a spus ca el o sa-i apere cu acele sale, asa ca aricul a zambit pentru prima data.

Astfel cei cinci prieteni si-au data seama ca fiecare are calitati deosebite, dar ca nu ar fi reusit unul fara ajutorul celorlalti. “Cred că am reușit tocmai pentru că fiecare dintre noi știe să facă bine un lucru anume [...]

Întotdeauna ar trebui să ne ajutăm unul pe altul [...]

UNUL PENTRU TOTI, TOTI PENTRU UNUL!”

Povestea le-a placut mult copiilor si au fost foarte implicati cand si-au interpretat rolurile :) .

Soricelul se intalneste cu cartita.

Broscuta face tot felul de sarituri.

Corbul vrea sa-l convinga pe arici sa iasa la joaca.

Cei cinci prieteni stau la adapost.

Unul pentru toti, toti pentru unul!

Am discutat apoi despre lucuruile la care se pricep ei cel mai bine si mi-au spus care ca se pricepe foarte bine la desenat sau pictat , care ca stie foarte bine sa mearga cu bicicleta.

Le-am propus apoi sa desenam un iepuras, dar erau un pic incurcati, fiindca spuneau ei ca nu se pricep asa de bine. Insa le-am spus ca fiecare va desena ce stie cel mai bine si astfel desenand unul corpul, altul capul, altul urechile, nasul si gura… am reusit sa facem un soricel dragalas. Copiii au fost foarte bucurosi de realizarea lor si astfel am concluzionat ca impreuna putem face lucuri minunate.

Copiii au lucrat apoi cu migala pentru a face cate o bratara a prieteniei pe care sa o daruiasca unui prieten drag.

Despre simturi

Satamana trecuta am inceput sa vorbim despre cele 5 simturi la atelierele de engleza si am insistat asupra partilor corpului, am cantat diverse catecele si “chant-uri” pentru a face o introducere cat mai potrivita (One little finger, Mouth, nose, knees, toes, Well hello everybody) .

Invitatul nostru special a fost Mr. Broom , o mascota foarte simpatica facuta dintr-o matura, care a venit sa ne vorbeasca despre simturi. Ne-am jucat putn cu el ascunzand cate o parte a corpului si copiii ghiceau ce-i lipseste.

Am avut diverse obiecte pe o tavita si copiii le luau in mana si spuneau ce facem cu fiecare (I can taste the biscuits, I can touch the lion, I can smell the perfume).

Am avut un joc in care copiii alegeau imagini si spuneau daca obiectul respectiv poate fi vazut, mirosit, gustat, atins sau auzit si puneau buline in dreptul simturilor potrivite.

Am unit imaginile de pe o fisa cu simturile corespunzatoare (de aici puteti descarca fisa) si apoi am vorbit despre alegerile facute: I can taste the ice cream/I can smell the flower.. 

Am cantat si un cantec foarte dragut ce ne-a ajutat sa intelegem mai bine ce parti ale corpului ne ajuta sa simtim.

La partea practica am facut un baietel (Johnny :) ) caruia i-am pus ochi, nas dintr-un pom-pom parfumat, urechi din clopotei, gura din bomboane cu liquirizia (lemn dulce) si palmute abrazive, toate astea pentru a evidentia simturile.

 

 

Creativitate de vacanta

MI-a placut mult cartea “Fii creativ!” inca de cand am vazut recomandarea Ralucai, si cum o stiam pe Elena mare amatoare de tot ce inseamna desenat, colorat, pictat, construit, am comandat-o imediat si bine am facut. Cartea este foarte frumoasa, are format mare si ofera o multime de idei dand in acelasi timp instructiuni clare pentru realizarea proiectelor.

Elena a fost incantata sa vada ca se poate descurca singura, uneori nici nu avea nevoie de asistenta mea pentru a face diverse lucruri. Iata cateva dintre lucrarile facute in doar cateva zile. 

 

In realitate desenul cu galben se vede foarte bine, in poza n-am reusit sa surprind imaginea “adevarata”.

O sa va mai arat cum ne-am mai distrat creand lucruri frumoase folosind o varietate de tehnici de lucru. Inspirate de opera Ursuletilor, am colorat o foaie cu creioane cerate apoi am acoperit totul cu vopsea acrilica neagra. 

Am lasat sa se usuce si apoi cu un bat de frugarui am scrijelit tot felul de modele. Fetelor le-a placut foarte mult sa vada cum apar desenele ca prin magie (am facut desigur mai multe foi :) ).

Desenul Mariei ajutata de mami.

Am incercat si tehnica recomandata de Camelia (aici

gasitit pasii pe care i-am urmat) si am conturat cu aracet un fluturas pe un carton si l-am lasat la uscat.

Am lipit deasupra folie de aluminiu si am pictat urmarind conturul.

Foarte mandra de rezultat :)

Hooray for fish!

La atelierele de engleza de marti si miercuri am intrat in lumea fascinanta a pestilor prin intermediul unei carti minunate, Hooray for Fish! de Lucy Cousins. Cartea are format mare cu imagini frumoase, text putin ce poate fi usor de retinut. Gasim o multime de pesti, care mai de care mai ciudati dar cu ajutorul lor invatam tot felul de cuvinte noi si creeaza pretextul pentru a conversa mai mult in engleza (“Can you  find a strawberry fish/a pineapple fish?” Look, it’s an ele-fish, it looks like an elephant!”). Cartea are si un DVD, dar puteti urmari filmuletul si pe youtube.

Copiii au identificat pestisorii pe care i-am intalnit in carte.

Fiecare copil avea un pestisor in mana si in timp ce cantam adaptarea acestui cantecel , veneau in fata si mimau starile pe care le auzeau , ceilalti spuneau apoi cum se simt. 

“One little fish smiling, smiling 

One little fish smiling, smiling

One little fish is happy.

Two little fish pouting, pouting,

Two little fish pouting, pouting,

Two little fish are angry.

Three little fish crying, crying,

Three little fish crying, crying,

Three little fish are sad.

Four little fish yawning, yawning,

Four little fish yawning, yawning

Four little fish are sleepy.

Five little fish laughing, laughing,

Five little fish laughing, laughing,

Five little fish are happy.

Copiii au primit pestisori colorati si in functie de ceea ce auzeau la cantecel executau instructiunile.

Hold your red fish up

Hold your red fish down, 

Hold your red fish up and shake it all around!”

Am cantat si “Once I caught a fish alive” si am urmarit imaginile.

Dupa acest model am pictat pe o folie de aluminiu si am trasat modele cu un betosir pentru urechi. Am lipit api folia pe spatele unei foi in care am decupat conturul unui peste.

Copiii mai mari au pictat a spotty fish, a happy fish, a curly fish and a stripy fish :) .