Am primit aceasta carte cadou cand am cumparat de la editura Cartea copiilor Omida mancacioasa; imi place sistemul pe care-l au de a oferi cate o carte cadou cand comanzi cate ceva.
Cartea e foarte frumoasa si desi la inceput Elena era un pic nedumerita de ce pe melcusor il cheama tot Winnie ca pe celebrul ursulet, treaba s-a lamurit repede (i-am spus ca asa cum si noi cunoastem mai multe persoane care au acelasi nume, asa s-a intamplat si cu cei 2) si am citit cartea de foarte multe ori. Ne place ca imaginile sunt frumoase, iar povestea e ritmata, in versuri dragute. Cu ajutorul ei am invatat ca melcii sunt mai lenti, merg mai incet, si cu toate astea melcul nostru e primul care ajunge acasa. 😀
Am vazut pe blogul Laurei o idee de gustare care se asorteaza cartea, asa ca o sa o pregatim si noi si o sa ii fac Elenei o surpriza de 1 iunie. O sa revin cu un later edit.
Iata melcisorii nostri comestibili facuti din clatite umplute cu crema de branza si castraveti murati (multumim Laura pentru idee).
e o poveste minunata care te invata ca graba strica treaba 😉 si,pana la urma, iese bine si cand nu te astepti 😉
Da, asa este, e o poveste foarte moralizatoare.
Pingback: La Multi Ani, copii! « doua fete cucuiete
Pingback: Lectia despre melci « Caiet pentru casa mea
Pingback: Ne miscam ca melcii … | doua fete cucuiete