Se pare ca a venit „sezonul” puisorilor, multi ies din ou dar si mai multi au aparut din povestile mamicilor. 😉
Ne-a inspirat povestea Cocai cu gainusa Rita si ne-am pus si noi pe „clocit”si au iesit ceva puisori. 😀
Closca noastra e facuta din amprentele palmutelor Elenei (aici am gasit un model) si e putin mai caraghioasa, sa nu radeti prea tare de ea, asa e ea mai sofisticata si un pic prea motata. 😀
Am folosit 4 amprente albe si 2 portocalii pentru pene si una rosie pentru creasta. Eu am decupat si Elena a asamblat gainusa.
Apoi am decupat puisorii, ciocurile si piciorusele (o treaba tare migaloasa, ma cam plictisisem asa ca unii nu au pedichiura prea frumoasa 🙂 ) si le-am asamblat intai cu ajutorul Elenei apoi a abandonat si i-am terminat eu.
Trebuia sa gasesc o poveste pentru closca noastra cu pui si mi-a venit in minte o carte tare draguta pe care am facut-o cadou unui baietel si care Elenei i-a placut foarte mult, se numeste „La placinte inainte”.
Povestea originala este despre o gainusa care avea 3 puisori (a noastra o sa aiba mai multi) si 3 prieteni:o gasca, un purcel si un catel. Intr-o zi ganusa a gasit un bob de grau si a vrut sa-l planteze dar niciunul dintre prietenii ei nu au ajutat-o deloc (ea cu puisorii au facut toata treba: au udat graul, l-au secerat, l-au dus la moara si au framantat paine). Cand gainusa i-a chemat la masa, toti au venit repede, dar ea le-a spus ca o sa manance doar cei care au ajutat-o. Cam asa e povestea dar noi am adaptat-o putin.
Am folosit o coala mare si Elena a pictat cerul, pamantul cu cateva fire iarba care tocmai aparusera si in decor a aparut si gainusa noastra care plimbandu-se mandra prin cotet a gasit un bob de grau.
Si-a rugat prietenii sa o ajute sa-l planteze dar toti aveau altceva mai important de facut asa ca gainusa si-a chemat unul dintre puisori sa o ajute (ii spuneam Elenei sa-l aduca pe puisorul 3 de exemplu), apoi in fiecare zi graul trebuia udat si cum prietenii nu o ajutau, gainusa isi chema in fiecare zi cateva un puisor sa aiba grija de planta.
Decorul era pictat pe masura ce inaintam cu povestea. Cand graul a trebuit secerat tot puisorii au ajutat-o si apoi impreuna l-au dus la moara si au facut faina din care gainusa a framantat o painica delicioasa. Cand gainusa si-a intrebat prietenii daca o ajuta sa manance painea, toti au venit pregatiti de ospat dar gainusa cea inteleapta i-a certat si a spus ca vor manca doar cei care au muncit, adica ea si puisorii ei.
Puisorii nostri isi facusera prieteni prin vecini si au vrut sa-i cheme la masa. Astfel ca am scos la inaintare al 2-lea set de puisori si pe masura ce venea cate un pui, Elena trebuia sa-l aseze langa prietenul lui. (Eu: Ciocaneste un puisor, cine-o fi? Elena: E puisorul 4 si il punea peste corespondentul lui) .
Cam asta a fost povestea noastra, sper ca v-a placut; Elena a fost foarte cooperanta si i-a placut mult ideea de a construi noi o poveste si sa desenam ce se intampla in ea la fel ca intr-o carticica.
Foarte frumoasa povestea voastra si mai ales activitatea creativa in sine 🙂 Felicitari!
Super si carticica. Si noi avem cateva carti de la ed. Crisan, pacat totusi ca sunt asa de scumpe….:(
povestea e super! si noua ne place; le-am pus clipul de pe you tube si au tot comentat ce si cum de iti era mai mare dragul sa-i auzi 😉
gainusa voastra nu e caraghioasa,dar e interesanta ; imi place mult 🙂
Multumim, ma bucur cava place. Toata treaba s-a intins pe 2 zile si a fost foarte distractiv.
E foarte educativa activitatea voastra. Imi place tare mult si povestea si cum ati construit pe baza ei. Gaina e super haioasa si originala.
Multumim. Mami nu e asa talentata la desen si nu ies toate cum ar trebui, dar e bine si asa. 😀
Pingback: De-a v-ati ascunselea « doua fete cucuiete
Pingback: Cate boabe vrea gaina « doua fete cucuiete