Au, dintii mei!

Vineri la atelierul de lectura am vorbit despre santatea dintisorilor si am aflat povestea lui Tinel care a mancat asa de multe dulciuri incat a inceput sa planga de durere, „Au, dintii mei!” 🙂 .

Cand a ajuns la stomatolog, Tinel a aflat ca in gura lui trupa lui Bak Terius dadea o mare petrecere, si marele Bakterius isi facuse un culcus intr-un dinte . Dar doctorul Maseluta le-a venit de hac, insa l-a avertizat pe Tinel ca se pot intoarec daca nu are grija de dintisori.

Copiii au fost impresionati de patania ursuletului si am vorbit si noi despre lucrurile pe care trebuie sa le facem pentru a ne pastra dintii sanatosi. Mai intai le-am aratat din ce alcatui dintii, au vazut care sunt incisivii, caninii si molarii si ce facem cu fiecare dintre ei, toate acestea cu ajutorul enciclopediei „Corpul uman”.

Am sortat apoi alimentele care-i fac pe dintisori sa fie fericiti si cele care-i fac tristi (de aici am descarcat fisele).

Am facut si putina matematica si copiii mai mici au numarat dinti si au potrivit periuta cu cifra corespunzatoare (aici am gasit fisele).

Copiii mai mari au facut niste adunari cu dintisori.

Mi-au placut asa de mult mostruletii cu dinti pe care i-am vazut aici, incat am vrut neaparat sa facem si noi. Asa ca mai intai copiii au pictat farfurii de carton, apoi am samblat ochisori din sarmulite plusate la capatul carora ma pus forme din spuma.

Am indoit apoi farfuriile si am lipit boabe de fasole pe post de dinti, am atasat ochisorii si gata.

Magic Happy English

Cand am cumparat primul numar al revistei „Magic Happy English” nu ma asteptam sa fie asa de mult indragit de fete.

Auzisem ca urmatorul numar va avea un pix special si cum pretul era si foarte mic, (primul numar a fost 2 lei) am cumparat-o. Pana zilele astea cand am cumparat si cel de-al doilea numar (20 lei), revista n-a prezentat interes pentru domnisoarele mele. Insa cand au vazut minunea vorbitoare entuziasmul a aparut imediat si de doua zile asculta incontinuu si repeta tot ce aud din revista. Fiindca noi inca nu citim in engleza, am adaptat exercitiile pentru ele si sunt extrem de incantate. Iata cateva pagini din primul numar:

Aici sunt imagini din al doilea numar:

Iata cum lucreaza fetele cu revista:

 

Carti pentru incepatori in ale cititului

Va spuneam ca Elena este foarte reticenta la lucururi noi, ii e frica sa incerce de teama esecului si cu toate ca stie sa citeasca, a ezitat foarte mult sa incerce cititul in carti. Am exersat folosind tot felul de jocuri in care ii scriam diverse mesaje pe biletele. Multumita Ralucai am descoperit o carte minunata, „Sa citim cu Luca” de Mirela Spiță, Romina Debreczeni, care i-a dat Elenei curaj sa citeasca fiindca are scrisul mare si textul e simplu si putin pe fiecare pagina. Asadar a fost un mare succes si a fost citita de zeci de ori, Elena fiind extraordinar de fericita si mandra ca a reusit sa citeasca o carte intreaga 🙂 .

Am tot cautat astfel de carti, dar cu toate ca exista pe piata o multime de variante, toate au cuvinte greoaie, paginile sunt incarcate si descurajeaza un incepator. Nu mi-au placut nici cartile din colectia de la editura Gama din acelasi motiv, asa ca atunci cand am gasit cartile de la editura Litera, am fost de-a dreptul incantata. Cartile au cate doua povesti ce sunt familiare copiilor de la desene le animate de pe Disney Junior.Am cumparat pentru inceput cartea cu Sofia Intai fiindca este preferata Elenei si i-a plcut foarte mult, a citit aproape toata povestea intr-o seara. Singurul inconvenient este faptul ca-i cam zboara paginile 😦 , in rest este ceea ce cautam la o carte pentru incepatori: cuvinte simple, propozitii scurte si pagini aerisite.

Recomand cu tot sufletul aceste carti, au reusit sa ne faca pofta de citit si sa ne creasca increderea in fortele proprii.

Spor la citit!

Gruffalo

Vineri la atelierul de lectura am avut o carte de care auzisem cu mult timp inainte si m-am bucurat foarte tare cand a fot tradusa si la noi. Povestea e ritmata si asta o face sa fie mai molodioasa si sa ii atraga pe copii. Este vorba despre Gruffalo” de Julia Donaldson , povestea unui soricel care cu istetime a reusit sa scape de toti cei care voiau sa-l manance.

Am folosit teatru cu marionete pe bat pentru a ilustra povestea si copiilor le-a placut foarte mult. Pe rand au fost si ei actori si s-au descurcat de minune.

Am vorbit apoi despre faptul ca nu trebuie sa ne temem de nimic, chiar daca suntem mici, cu istetime putem iesi din orice situatie neplacuta, trebuie doar sa vem curaj.

L-am facut apoi pe Gruffalo din carton, copiii lipindu-i partile fetei.

Le-am spus copiilor cas-si vor face singuri surpriza dulce si au fost foarte incantati cand au aflat ca-l vor face chiar pe Gruffalo 🙂 . Am pregatit niste fursecuri rotunde cu cacao  pe care copiii le-au decorat cu frisca, stafide cereale si bomboane.

A fost un atelier foarte amuzant, partea de la final i-a incantat la maxim pe copii, le-a placut ideea de a-l manca pe Gruffalo 🙂 .

 

Povestea orasului Tot-La-Fix

Vineri la atelierul de lectura am vizitat un oras in care viata locuitorilor se derula dupa un program stabilit de la care nimeni nu se abatea, totul trebuia facut la fix si mai ales FARA-ZABAVA (aceasta era legea suprema). Copiii nu stiau sa se joace fiindca timpul le era incarcat cu tot felul de lectii, parintii mergeau ca roboteii la serviciu in fiecare zi la fix aceeasi ora, acolo stateau la birou fara sa vorbeasca cu nimeni, concentrati sa lucreze cat mai mult, iar cand veneau acasa programul era mereu acelasi: se uitau neaparat la televizor la stiri, mancau o mancare fara gust si la ora 10 fix se culcau. Ce ziceti, nu va suna oarecum cunoscuta viata asta? :). Sa incercam pe cat posibil sa nu devenim chiar asa, sa-i lasam pe copii sa se bucure de copilarie si sa ne facem timp sa ne jucam cu ei.

Cum va spuneam, orasul acesta era foarte plictisitor, dar la marginea lui se afla o casuta care nu se incadra in tipar: era casuta bunicii Berta. Acolo totul era ca in alta lume, bunica avea o vacuta de la care lua lapte, avea gradina cu legume gustoase si nepotii ei Ana si Tomi se bucurau tare mult cand mereau acolo. Au intrebat-o pe bunica de ce nu pot trai si ei astfel in oras si ca sa le implineasca dorinta, bunica a facut un descantec prin care copiii au intrat in burta mamei pentru a trai ca odinioara. Nu puteau iesi de acolo pana cand viata orasului se va fi schimbat. Iar lucrul acesta a fost posibil cand imparatul Unghi-Drept a venit la casa bunicii sa-i ceara socoteala pentru dezordinea pe care o provocase in oras (toti copiii intrasera in burtile mamelor si oamenii incepusera sa fie mai veseli ) si a fost fermecat de siropul de trandafiri al bunicii Berta. Si-a adus aminte de copilarie si de atunci orasul s-a schimbat, copiii au invatat sa se joace si peste tot domnea veselia.

Povestea despre care v-am spus face parte din cartea „Stejarul pitic, cel mai bun tatic”,  de Victoria Patrascu (am mai povestit aici despre carte). Ca sa fiu putin carcotasa, partea cu intrarea copiilor in butra mamei mi s-a parut cam ciudata si „trasa de par”, dar mesajul in sine al povestii mi se pare important, trebuie sa traim viata cu drag si sa ne bucuram de lucuruile care ne inconjoara. Si Bufnita cea Inteleapta a avut un atelier interesant pe baza povestii.

Am citit mai intai cartea si ne-am jucat cu figurinele (facute de mine din sarmulita plusata si bilute de lemn dupa acest model) prin oras.

Am jucat apoi un joc pe care l-am jucat si eu in copilarie: „As manca o portocala „(cred ca stiti jocul: copiii au primit cate o cifra, am scris cifrele si pe o tablita si spuneam: As manca 4 portocale. Copilul care avea cifra 4 trebuia sa fie atent si sa raspunda: De ce 4 si nu 7).  Le-am spus copiilor sa-i roage si pe parintii lor sa le spuna un joc pe care-l jucau ei in copilarie si sa-l joace impreuna.

Am construit apoi casuta bunicii Berta din pungute de hartie si langa casa i-am pus pe cei doi nepotei.

Omida mancacioasa

Omida mancacioasa” de Eric Carle este o carte foarte frumoasa, care ne prezinta intr-o maniera simplista si pe intelesul copiilor ciclul vietii unei omidute care a iesit din ou si a pornit sa-si caute de mancare. Copiii invatat astfel zilele saptamanii (omida mananca in fiecare zi a saptamanii cate ceva), invata despre anumite fructe si afla ce se intampla daca mancam multe lucruri nesanatoase.

La atelierul de lectura de vineri m-am gandit sa facem un teatru de umbre pentru prezenta cat mai frumos povestea omidutei. Am pregatit din carton 5 fructe mari si o frunza, am facut o gaura in mijloc pe care am acoperit-o cu hartie de calc.  Au iesit foarte frumoase, asa ca o sa vi le arat pe toate :).

Dupa ce au fost spectatori la teatru si au fost foarte placut surprinsi, copiii au fost pe rand actori si s-au distrat foarte tare si in acest rol :).

Luni omida a mancat un mar, dar nu s-a saturat.

Marti a mancat doua pere, dar tot nu s-a saturat.

Miercuri a mancat trei prune, dar tot ii mai era foame.

Joi a mancat patru capsune , dar tot nu s-a saturat.

Vineri a mancat cinci portocale dar tot ii mai era foame.

Sambata omida a mancat o multime de lucruri nesanatoase si noaptea a durut-o burtica. Insa duminica a mancat o frunza si s-a simtit mai bine. Si dintr-o omida micuta, s-a facut o omida mare si grasa.

Omidta s-a simti obisita, si-a construit un cocon in care a dormit vreo doua saptamani si cand s-a trezit, din cocon a iesit un minunat fluture.

Am avut si o omida facuta dintr-un carlig de rufe pe care am lipit pompoane.

Am repetat ciclcul de viata al omizii explicandu-le cum iese din ou, apoi isi face un cocon (am folosit o rola de carton de la hartia igienica) si se transforma intr-un fluturas (am facut un fluture din servetel inmuiat in apa colorata si am prins la mijloc omiduta din carlig).

Am hranit apoi o omida facuta dintr-o cutie de carton cu alimentele pe care le-a mancat omiduta din carte pe parcursul saptamanii.

Copiii au primit apoi cartonase cu ordinea evenimentelor petrecute in carte pe care le-au colorat mai intai si apoi le-au lipit, alcatuindu-si propria carte (de aici am printat cartonasele).

Supriza dulce a fost in mere din care ieseau omidute 🙂

Paddington la carnaval

Paddington este un ursulet simpatic ce ajunge in gara Paddington din Londra, de aici si numele lui, si este adoptat de o familie de londonezi. Paddington este un ursulet care are o multime de aventuri, isi gaseste mereu ceva interesant de facut si e foarte placut pentru copii sa-i urmareasca nazdravaniile invatand in acelasi timp o multime de lucruri. La atelierul de lectura de vineri am citit cartea Paddington la carnaval” de Michael Bond si am cautat impreuna cu ursuletul lucruri care incep cu litera B. 

In timp ce urmaream povestea copiii erau atenti sa caute si ei in imagini lucruri care incep cu litera si isi confruntau raspunsurile cu lista facuta de Paddington.

Fiindca Paddington cauta cuvintele pentru un concurs, am facut si noi concursul nostru cu mai multe probe. Impartiti in 2 echipe mai intai si-au aratat rapiditatea si atentia in a urma cu carioca un traseu de casute, mergand doar pe casutele rosii (copiii stateau in rand unul in spatele celuilalt si trasau pana ziceam STOP, apoi trecea urmatorul. Castiga echipa care ajungea  prima la final avand si traseul corect).

La urmatoarea proba copiii trebuia sa caute imagini care incep cu literele B, C, A si sa le aseze in dreptul literelor de pe perete.

Copiilor le-a placut foarte mult concursul si s-au bucurat ca au primit cu totii premii (niste biscuiti 🙂 ).

L-am confectionat apoi pe ursuletul Paddington din role de carton dupa acest model.

Surpriza dulce a fost in ursuleti Paddington din pungute de hartie.

Inima de sticla

La atelierul de lectura de vineri am citit o carte deosebita ce ne-a purtat intr-o lume magica, a fost o poveste in rama pe care Nana i-a spus-o lui Rosie dupa ce aceasta a spart inimioara de sticla a bunicii. Astfel am aflat si noi Povestea celor trei printese cu Inima de sticla.

Cartea are o simbolistica foarte puternica si am vrut neparat ca mesajul sa ajunga la inimile copiilor. Printesele cu inimile de sticla sunt de fapt oameni sensibili cu care trebuie sa ne purtam cu grija pentru a nu-i rani. Sora cea mare a murit fiindca printul de care ea s-a indragostit nu i-a dat atentie, Inima celei de-a doua s-a crapat fiindca s-a emotionat foarte tare cand a simtit mirosul unui trandafir insa ea era optimista si spunea ca „Uneori inimile crapate rezista chiar mai mult decat cele nevatamate.„. Si bunica lui Rosie a intarit aceasta idee spunand ca „un lucru reparat tine adesea mai mult decat unul nou„. Astfel ca regele cauta un sticlar priceput cu mainile ca de catifea pentru  a avea grija de inima fiicei celei mici. Spre bucuria tuturor, Valentino, un paj de la curtea regelui, a iubit-o foarte mult pe printesa si a invatat cum sa manuiasca sticla si astfel inima printesei a ramas nevatamata.

Dupa ce am citit cartea am vorbit depre felul in care trebuie sa ne purtam pentru a nu rani sentimentele cuiva (copiii nu sunt foarte mari pentru a intelege simbolistica profunda a acestei carti, dar am reusit oarecum sa-i fac sa inteleaga ce inseamna sa ranesti pe cineva. Am avut noroc si cu desenele animat cu Plusica in care oita a suferit la un moment dat de „inimita franta” 🙂 si astfel copiii au putut face diferenta dintre o durere fizica precum cea de burta si o durere profunda precum cea a sentimentelor ranite). Am discutat si despre faptul ca uneori prin vorbele  sau  faptele noastre nepotrivite putem face pe cineva sa sufere si atunci ar trebui sa ne cerem scuze si facem tot posibilul sa indreptam raul facut. Copiii au venit cu exemple personale pentru tot felul de situatii si sunt sigura ca mesajul cartii a fost inteles.

Atelierul a continuat cu mai multe activitati care au avut in prim plan tot felul de inimioare. Mai intai copiii au potrivit inimioare cu cifre si apoi cu litere (am introdus 3 litere noi: P, I, O).

Am facut cateva exercitii matematice adunand punctele de pe zaruri si punand buline pe cifrele cu rezultatul corect….

…. si am aflat rezultatul unor adunari deschizand inimioarele .

Am scris apoi cuvinte cu literele despre care am vorbit pana in prezent si copiii trebuia sa puna inimioare cu literele ce compun fiecare cuvant peste cele scrise de mine.

Am modelat apoi inimioare din plastilina.

Fiindca n-am putut face inimioare de sticla am facut unele de pus pe sticla 🙂 . Am pus bucatele de hartie creponata peste autocolant transparent si am facut inimioare foarte frumoase de pus pe geam.

Surpriza dulce a fost in inimioare sub forma de pliculet.

Impartim mere

La atelierul de lectura de vineri am mai citit o poveste din minunata carte „Betisorul nazdravande Vladimit Suteev, si anumeMarul„. 

Povestea ne-a oferit o lectie importanta, ne-a invatat ca e frumos sa impartim ceea ce avem cu prietenii nostrisi trebuie sa nu nedreptatim pe nimeni: un iepuras a vazut un mar intr-un copac dar nu putea sa-l ia asa ca cioara l-a dat jos dar marul  a cazut pe tepii ariciului si acum toti 3 isi revendicau marul. Cu totii l-au rugat pe urs sa le faca dreptate si acesta a hotarat ca fiecare are dreptul sa primeasca marul, dar toti erau incurcati fiindca nu era decat un singur mar. Ursul a rezolvat dilema: a spus sa-l imparta in parti egale si fiecare sa ia cate o bucatica. Atunci ariciul a luat marul si l-a impartiti in 4 parti: o bucatica i-a dat-o iepurelui fiindca el a vazut marul, a 2-a bucatica a dat-o ciorii fiindca ea l-a rupt din copac, a 3-a bucatica a pus-o deopare pentru el iar a 4-a bucatica i-a dat-o ursului pentru ca i-a impacat si i-a „ajutat sa gandeasca”.  „Si fiecare si-a mancat bucatica sa de mar si toti au ramas multumiti ca Ursul a facut o judecata dreapta si nu a nedreptatit pe nimeni”.

Asa ca dupa ce am citit povestea, am luat si noi un mar si l-am impartit copiilor cate o bucatica si inainte de alte activitati ne-am infruptat din deliciosul mar :).

Au urmat apoi activitatile in care au predominat merele 😉 . Mai intai am facut cateva puzzle-uri din 2 piese: pe un mar am scris cate o litera mare si mica (a, A, c, C, f, F, e, E, m, M, S, s) si l-am taiat in jumatate iar copiii trebuia sa le potriveasca.

.

Am jucat si un joc, Gaseste viermisorul , in care copiii trebuia sa gaseasca un virmisor ca se ascundea sub mere cu litere si cand il gaseau spuneau cum se numeste litera de pe marul respectiv.

Au mai fost  viermisori care au intrat in merele noastre , dar acestia ne-au ajutat sa citim cuvinte scurte.

Pe un mar mare pe care am scris litere copiii au lipit bulinute- mere in ordinea pe care le-am spus-o eu.

Am vazut apoi cum sta treaba cu fractiile si am impartit un mar in 4 parti egale si le spuneam copiilor sa puna ba 3 sferturi, ba o o jumatate, am vazut de cate sferturi  e nevoie pentru a forma o jumatate sau un intreg.

Le-am apoi copiilor cate un mar mic pe care am scris cu creta anumite litere si ei trebuia sa treaca cu pensula uda peste ele.

Copiii au pictat apoi cate 2 mere folosindu-se de un buretel…

…. si dupa ce s-au uscat am unit cele 2 mere si am trecut prin gauri un snur pentru a face o gentuta.

Surpriza dulce a fost in niste mere simpatice cu codita mai lunga 😉 .

 

Galagioasa Lily

Atelierul de lectura de vineri a fost unul foarte zgomotos si copiilor le-a placut foarte tare lucrul acesta. Unul dintre motivele zgomotului a fost dramatizarea cartii „Galagioasa Lily” de Sofie Laguna, o carte frumoasa despre o hipopotamita careia toata lumea ii reprosa ca este prea galagioasa.

Lily e foarte stresata de lucrul acesta dar lucrurile se schimba atunci cand la scoala vine o noua profesoara de muzica si teatru care o incurajeza pe Lily sa-si arate adevarata personalitate.

Mie mi-a placut mult mesajul cartii fiindca in felul acesta putem transmite copiilor sa fie ei insisi, sa se exprime asa cum simt fara nicio retinere. De asemenea daca aveti un copil caruia ii place sa cante sau sa se joace mai zgomotos, sau vorbeste intr-una, nu-i taiati aripile spunandu-i ca face galagie, nu-i reprimati  curiozitatea doar fiindca sunteti obositi fiindca reactionand asa copilul va fi retinut in a se exprima fiindca va crede ca deranjeaza. La noi Elena vorbeste intr-adevar mult cand suntem doar noi, insa cand e in compania cuiva e mai retinuta si mi-as dori sa nu-i mai fie teama sa se exprime. Asa ca am citit de multe ori aceasta carte in speranta ca exemplul lui Lily va fi insusit mai bine 😉 .

Dupa ce am citit cartea, am improvizat un spectacol ca cel din carte si am folosit multe „instrumente” pentru a face galagie si am avut-o langa noi pe hipopotamita pe care am modelat-o din argila.

Am continuat apoi cu o activitate pentru a repeta literele despre care am vorbit si data trecuta (a, A, f, F, c, C) si am pregatit o gura de hipopotam in care dintii erau reprezantati de aceste litere si copiii trebuia sa le identifice si sa lipeasca buline cu perechile lor.

Am jucat un joc de memorie cu hipopotami pe care am scris literele si cateva cifre si buline corespunzatoare cifrelor. Copiii trebuia sa intoarca 2 cartonase si sa gaseasca perechile (a cu A, sau 2 cu cartonasul cu 2 buline).

Am construit-o apoi pe Lily cea galagioasa (dupa modelul acesta) dintr-un tub de carton pe care am lipit partile corpului iar in interior am pus boabe de orez pentru a face zgomot.

I-am facut si o fustita din hartie creponata pe care am franjurat-o si am lipit-o pentru a semana cat mai bine cu Lily.

Surpriza dulce a fost in hipopotami grasuti din pungi de hartie.

O prezentare interesanta a cartii gasiti si aici.