Invatam sa ne recunoastem emotiile

Sambata la atelierul de engleza am readus in discutie emotiile si ne-am jucat incercand sa-i fac pe copii sa le recunoasca si sa le exprime. Am avut din nou cei 4 copii cu manute mobile si fiecare exprima cate o emotie, motivul sentimentului respectiv stand in mainile lor. Mai intai am identificat emotiile si ne-am jucat un pic si cu genul fiecarei marionete (Show me a happy girl! Show me an angry boy!). Ne-am uitat apoi la mainile lor si am vazut de ce se simt in felul in care o fac: „Why is the girl happy? What does she have in her hand?” She has a present in her hand.”/ „Why is the girl surprised?” „She has seen a flying car.”

Am construit o fata cu parti mobile dupa modelul acesta  si copiii s-au distrat modificand trasaturile pentru a arata diferite emotii. Am avut si niste imagini cu diferite situatii si copiii aratau cum se simt in situatia respectiva (It’s your birthday, Your parents are fighting, You are not allowed to watch TV).

She is angry.

A sad girl.

Am jucat un joc de memorie cautand perechile de emotii.

Am gasit aici o idee foarte interesanta pentru a recunoaste emotiile dupa trasaturile faciale, atentia fiind concentrata asupra ochilor si a gurii. Copiilor le-a placut foarte mult sa potriveasca puzzle-urile, iar faptul ca cele doua jumatati se prindeau cu scai a facut totul si mai atractiv 🙂 .

Am avut si niste forme carora le-am identificat sentimentele si am repetat in felul acesta si denumirea lor si culorile (the green square is sad).

La partea practica am facut un clovn care era cand vesel, cand trist. Am decupat pentru clovni cate o gura pe care am atasat-o folosind o agrafa despicata. Pentru par copiii au lipit bucatele de hartie creponata colorata.

Am pus si cate o spatula si a au iesit niste marionete foarte dragute.

Surpriza dulce a constat in  niste clovni veseli cu nasul mare 🙂 .

 

Ne exprimam emotiile in engleza

Atelierul de engleza de astazi a fost o provocare pentru mine. Am avut ca tema emotiile si am avut si eu cateva „emotii” fiindca nu stiam daca voi reusi sa-i fac pe copii sa se deschida si sa vorbeasca despre ceea ce simt. Mai mult, nu am avut prea multe activitati practice, am insista mai mult pe jocuri si exprimare orala. Din fericire copiii au reactionat foarte bine si chiar le-a placut lectia 🙂 .

Am inceput prin a le arata niste catonase pe care erau ilustrate cateva emotii (am vorbit doar despre trist, vesel, furios, mirat ), le-am numit si apoi am jucat cu ele un joc de memorie.

Am continuat cu un joc cu pioni pe care l-am construit dupa un model vazut la Art Attack. ( Tabla de joc are in mijloc un copac facut dintr-un tub de la hartia de bucatarie, iar coroana e facuta din bile de hartie. Toate au fost intarite cu papier mache si apoi le-am pictat.)

Am conceput niste reguli care sa includa si emotii dar si alte comenzi pentru a mai repeta notiunile invatate pana acum (de exemplu: daca nimeresti pe o fata vesela, mergi si mananca niste inghetata, daca pionul ajunge pe o fata furioasa trebuie sa te intorci sa bei un ceai sa te linistesti. Am mai avut si comenzi de genul: numara pana la 10, fa ca o broscuta, canta cantecelul cu degetelele ) .

Am construit o roata a emotiilor pe care am vazut-o la Coca si a avut mare succes.

Le-am aratat niste imagini in care aveam diferite situatii (mami si tati se cearta, un om de zapada se topeste, un porc zboara, ploua cu broaste, copii ce mananca inghetata) iar ei trebuia sa-mi arate cum se simt gasind pe roata imaginea potrivita.

Am jucat si telefonul fara fir si le-a placut mult sa-si sopteasca cuvintele la ureche 🙂 . Am mai facut un joc in care un copil mima o stare si ceilalti trebuia sa o recunoasca.

Am mai avut niste marionate cu maini mobile, fiecare exprimand o emotie diferita si avand in mana motivul pentru care se simteau in acel fel (o fetita vesela ce are in mana un cadou, un copil trist ca s-a spart balonul, altul mirat cu o masinuta cu aripi si unul furios ca nu are nicio jucarie).

Ca activitate practica am snuruit gurile unor copii ce erau fie tristi, veseli, furiosi sau mirati (de aici am descarcat fetele copiilor si eu le-am adaugat ochi, nas si gura).

Si o alta activitate practica pe care am avut-o a fost sa aceea de a desena cum se simt cand se gasesc intr-o anumita situatie (le-am dat imagini cu diferite situatii).

Am citit putin si din cartea cu Pozna lui Jackie , ed. Cartea Copiilor si potriveam emotiile ursuletilor la fiecare pagina.

Am imbracat si ursuletii de la jocul din lemn pe care-l avem de cand era Elena mica si tare le-a mai placut.

La final am cantat cantecelul If you’re happy and you know it  si ca de obicei copiii au primit surpriza dulce intr-un paharel-clovn vesel (de aici m-am inspirat pentru a-l confectiona).