„Darul tau pretios” de Max Lucado este o carte minunata cu ajutorul careia intelegem cine stie cel mai bine care sunt nevoile si dorintele noastre, insa depinde de noi daca stim sa folosim darurile facand ceea ce stim mai bine si sa fim de folos si altora.
Omuletii din lemn despre care v-am mai povestit aici primesc fiecare cate un cadou ce li se potrivea manusa, insa nu stiu cine este expeditorul.
Insa, in loc sa-si foloseasca darul pentru a face lucrurile la care se pricepeau, fiecare a incercat sa ajute familia ce ramasese fara caruta, fara haine si fara mancare facand lucruri la care nu se pricepeau defel. Cand au ajuns la Eli, tamplareul care-i cioplise, acesta le-a spus ca el le-a trimis cadourile si ii vor putea ajuta pe sarmani folosindu-si darurile si calitatile.
Dupa ce am citit povestea copiii au luat dintr-o cutie niste cartonase pe care se aflau darurile pe care le primisera personajele si fiecare a trebuit sa-si recunoasca personajul si astfel am dramatizat isotorioara (multumesc mult Coca pentru idei).
Copiii au colorat apoi darurile primite .
Le-am spus apoi ca vom face niste felitari pe care le vor darui cuiva drag, insa fiecare va folosi tehnica la care se pricepe cel mai bine: pictura, colorat, cusut sau decupat. Copiilor le-a placut provocarea si s-au descurcat foarte bine.
Unii au pictat cu degetelul luminite pentru bradut, altii au colorat imagini de CRaciun, altii au decupat braduti pentru a-i lipi pe felicitare. 
Cateva fetite au facut felictari cusute si toti au fost inacantati de rezultat.
doua fete cucuiete 