Nu mai e niciun secret faptul ca imi plac la nebunie cartile Luciei Muntean (aici am prezentat una dintre ele ), asa ca la atelierul de lectura de vineri am citit si am interpretat „Povestea puiului de arici” .
Ca un copil care nu stie cum stau lucrurile in lume, ariciul credea ca toate animalele din padure au tepi la fel ca el. Tare s-a mai mirat cand s-a intalnit cu iepurasul si a aflat ca acesta nu are tepi dar e un bun alergator, brroscuta avea o piele fina ce o ajuta sa inoate, vrabiuta era acoperita de pene ce o ajutau sa zboare, numai el nu stia la ce-i folosesc tepisorii. Pana intr-o zi cand s-a intalnit prin padure cu niste copii si nemaiavand timp sa se ascunda s-a facut ghem. De la copii a aflat ca asa fac aricii cand sunt in pericol, iar tepii ii ajuta sa iasa din primejdii. Si-a dat repede seama ca se pricepe foarte bine la rostogoliri si a inceput sa se antreneze pentru a deveni campion.
Cate doi, copiii au spus povestea cu ajutorul marionetelor.
Ne-am distrat apoi jucand mai multe jocuri prin care am incercat sa devenim campioni in gandire logica, atentie si concentrare: Mai intai eu le spuneam ceva si executam alte miscari pentru a-i induce in eroare, ei trebuind sa fie atenti si sa faca doar ce le spun („Sari ca broasca, inoata , zboara, ). Copiii ascundeau apoi animalutele din poveste fara ca ceilalti sa vada si puneau intrebari pentru a descoperi despre cine este vorba.
La final am facut arici cu tepi din frunze de toamna.
doua fete cucuiete 
O avem și noi! Este o carte așa frumoasă.
Intr-adevar, e foarte frumoasa!