Vineri la atelierul de lectura am citit o minunata carte, „Sylvester and the magic pebble” de William Steig , cu ajutorul careia am invatat o multime de lucruri despre dorintele pe care ni le punem. Am aflat ca trebuie sa fim atenti la ce ne dorim ca s-ar putea sa ni se intample si ca ar trebui sa fim fericiti cu ceea ce avem decat sa ne dorim tot felul de lucruri care s-ar putea sa nu fie ceea ce ne asteptam.
Sylvester era un magarus a carui pasiune era colectionarea piericelelor. Intr-o zi a gasit o piatra rosie si lucioasa, a constatat ca era o piatra magica si a pornit grabit spre casa cu gandul ca indeplineasca dorintele parintilor si apropiatilor lui. Insa pe drum s-a intalnit cu un leu fioros si fiind foarte speriat, si-a dorit sa se trasnforme intr-un bolovan. Aceasta alegere l-a salvat de leu, dar n-a fost o decizie inteleapta fiindca nemaiputand atinge piatra cea rosie nu se putea transforma inapoi in magarus. Parintii lui Sylvester il cauta spreiati de lipsa lui dar lunile trec fara ca cineva sa mai stie de el. Intr-o zi de primavara parintii lui se hotarasc sa mearga la picnic si isi aleg ca loc de popas chiar bolovanul in care se transformase Sylvester. Tatal lui a zarit pe jos piatra cea rosie si s-a gandit ca fiului sau i-ar fi placut tare mult pentru colectia de pietricele asa ca a pus-o pe bolovan sa o analizeze mai bine. Sylvester fremata de emotie si desi striga cat putea de tare, nimeni nu-l auzea. S-a gandit apoi ca si-ar dori sa fie din nou el insusi si minunea s-a intamplat spre bucuria si uimirea tuturor. Ajunsi acasa, parintii lui Sylvester au pus piatra fermecata intr-un seif fiindca deocamdata nu-si mai doreau alceva decat sa fie fericiti impreuna.
Dupa ce am citit povestea i-am intrebat pe copii ce si-ar dori daca ar gasi si ei o astfel de piatra si majoritatea au spus ca si-ar dori sa aiba multi bani pentru a-si cumpara jucarii :). Am vorbit apoi despre decizii luate cand sunte speriati si am analizat decizia lui Sylvester de a se transforma in bolovan. Copiii au venit fiecare cu cate o idee mai buna: ar fi putut transforma leul intr-o piatra sau intr-o floare ori un fluture. Am scris intrebari referitoare la poveste pe cercuri rosii (pietre fermecate 🙂 ) si copiii le descopereau si raspundeau.
Am lipit pe cateva pietre imagini decupate de prin reviste si cu ajutorul lor fiecare copil a inventat cate o poveste.
La partea practica am pictat cate un magarus caruia i-am atasat picioare din carlige de rufe.
doua fete cucuiete 