Cum se schimba anotimpurile

Luni la atelierul de engleza am vorbit despre anotimpuri si dupa ce le-am denumit si am vazut ce diferenta este intre ele (am analizat cu atentie macheta facuta mai demult) am cantat un cantecel simpatic pentru a le retine mai usor (am schimbat putin versurile). Se canta dupa melodia cantecului „Mary had a little lamb”:

Spring, summer, autumn, winter, autumn, winter, autumn, winter,

Spring, summer, autumn, winter, autumn, winter, autumn, winter,

What’s your favourite season?

I like tupils in the spring

Spring is my favourite season.

I like cherries in the summer

Summer’s my favourite season.

I like apples in the autumn

Autumn’s my favourite season.

I like snow in the winter 

Winter’s my favourite season.

Am sortat diferite imagini in functie de anotimpul in care se incadrau.

Am facut un colaj mare pe perete punand elemente specifice anotimpurilor.

Am avut o carte magica ce ne-a fascinat pe toti si copiilor le-a placut foarte mult  ca erau implicati in poveste cerandu-li-se sa faca tot felul de actiuni pentru ca magia sa se realizeze.

Cartea se numeste „Tap the magic tree, o recomand din tot sufletul atat pentru a invata mai bine schimbarile ce apar oadata cu anotimpurile, dar si pentru aceasta implicare extraordinara a copiilor in poveste. Aici puteti vedea un filmulet de  prezentare a cartii pentru  a va face mai bine o idee despre ce este vorba.

Cum va spuneam, copiii erau incantati sa participe la schimbarile care se produceau cu copacul.

Inspirata de aceasta activitate , am facut un copac din banda izolatoare si copiii puneau muguri, apoi le spuneam: rub the tree to make it warm si mugurii se schimbau in flori, apoi florile in frunze, am aduagat si mere, frunze portocalii, iar apoi am suflat tare si copacul a ramas gol din nou.

Ne-am familiarizat astfel cu o multime de expresii pe care copiii le-au insusit foarte repede: Tap the tree, rub the tree, give the tree a little jiggle, wiggle your fingers, brush the petals, shake the tree, knock on the trunk, pat the leaves, clap your hands, blow a breeze.

Am pictat apoi un copac in toate cele patru anotimpuri.

Surpriza dulce a fost in winter trees.

Invatam sa ne descriem

Sambata la atelierul de lectura am inceput sa vorbim despre felul in care aratam si am insistat asupra parului si trasaturilor fetei (vom continua aceasta tema si in intalnirile viitoare). Dupa ce m-am descris eu mai intai si apoi i-am descris pe fiecare in parte, ne-am jucat alaturand tot felul de elemente pentru a asambla o fata sau un baiat: He/She has got long blonde hair, blue eyes , a big nose and a small mouth. He has got short black hair, brown eyes, a small nose, a big mouth and a beard.

Pe niste foi mari lipite pe perete copiii au desenat o fata sau un baiat in functie de indicatiile mele. Ne-am adus aminate si de vestimentatie si am vrut sa-i faca sa inteleaga diferenta dintre „I’ve got blue eyes/black hair” si I’m wearing a pink dress and red shoes”.

Ne-am jucat apoi punand intrebari pentru a ghici persoana la care s-a gandit unul dintre copii (It’s a boy or a girl? Is he wearing a hat? Has he got black hair? Has he got blue eyes? )

Fiecare copil a desenat apoi un baiat sau o fata si si-au descris personajul.

 

Nasturel

Vineri la atelierul de lectura l-am cunoscut pe Nasturel” (o carte superba scrisa de Don Freemansi am aflat ca prietenia adevarata nu tine cont de aspectul fizic sau de hainele pe care purtam.

Pe Nasturel l-am gasit pe un raft dintr-un magazin de jucarii si aventura lui a inceput cand o fetita a vrut sa-l cumpere, dar mama i-a spus ca „e cam ponosit si ii mai lipseste si un nasture de la salopeta.” Pornind in cautarea nasturelui pierdut a descoperit o lume noua, o lume la care doar visase. Scara rulanta din magazin este pentru el un munte care mereu visase sa urce, magazinul de mobila i se pare un palat in care visase dintotdeauna sa locuiasca.

Fetitei i-a ramas inima la Nasturel si l-a cumparat a doua zi cu banii din pusculita ei. Cand a ajuns in camera fetitei, Nasturel a stiut ca a ajuns acasa si ca fetita este prietena lui: „Cred ca tu esti un prieten.Intotdeauna mi-am dorit un prieten!”

Am vorbit si noi despre prietenie, despre jucarii preferate si despre locuri in care visam sa ajungem sau lucruri pe care visam sa le facem.

Cu ajutorul unor imagini din poveste copiii au povestit scena in care se regaseau imaginile (aici puteti gasi multe fise cu activitati pe baza cartii).

Am facut niste nasturei din aluat de sare si acu ajutorul lor am facut scaderi si am colorat o fisa cu Nasturel (de aici am descarcat-o).

Am asamblat apoi un ursulet din carton si i-am cusut nasturei la salopeta cu ajutorul unei scobitori de care am lipit ata.

Fetele si-au facut cate o bratara trecand un snur printr-un nasturel.

Ursuletul cu salopeta verde a venit sa ne aduca si surpriza dulce.

O prezentare interesanta a cartii gasiti la Camelia, dar si la Coca.

vn

Five little monkeys

Joi la atelierul pentru pitici am repetat animalele din jungla si apoi ne-am jucat cu o multime de maimutele. Le-am agatat din nou in palmier si pe liane.

Am cantat apoi si am interpretat cantecelul Five little monkeys jumping in the bed si maimutelelor de la atelier tare le-au placut rolurile 🙂 .

Am facut apoi niste maimutele din carton si ai iesit tare dragalase.

 

 

O vizita in jungla

Marti la atelierul pentru pitici l-am insotit pe Leo in aventura sa in jungla si ne-am familiarizat putin cu animalele de acolo.

Am discutat despre opusele big/small, tall/short, long/short si i-am rugat pe copii sa-mi arate  a big animal, a short animal,a long animal, a tall animal.

Am construit un palmier din tuburi de carton de la hartia de bucatarie dupa acest model si copiii au agatat in el maimute colorate.  Le-a placut tare mult aceasta activitate.

Am pus apoi maimutele si pe liane.

Am hranit apoi doua maimute cu big and small bananas.

Am pictat apoi niste animalute din ipsos (multumim Irina pentru ele) si au iesit foarte colorate 🙂

 

Silly Billy

„Blegutul” Billy, ca si „bleguta” Elena, avea o multime griji/frici/temeri. Ii era frica de palarii si pantofi, de ploaie, de nori si de parasrile uriase.Se temea foarte tare sa doarma in alta parte decat acasa.

Parintii lui au incercat sa-i explice nu i se intampla nimic rau, ca totul e doar in imaginatia lui, insa vorbele nu l-au linistit pe Billy (am invatat si eu ca nu ajuta cu nimic sa-i spui copilului ca nu are de ce sa se teama fiindca se va simti neinteles, mai bine vii cu o solutie palpabila si intotdeauna arata-i prin exemplul personal cum vrei sa se poarte).

Pana intr-o zi cand a fost nevoit sa doarma la bunica lui si, desi ii era putin rusine sa-i spuna bunicii de temerile sale, a indraznit si i-a marturisit. Aceasta a luat totul foarte firesc si i-a spus ca si ei ii era frica de astfel de lucruri cand era mica. I-a dat lui Billy niste papusi speciale, „worry dolls” , carora el le va spune temerile pe care le are, le va pune sub perna si papusile se vor teme in locul lui, iar el nu va mai avea nicio grija.

Billy a dormit foarte bine cateva nopti pana cand s-a gandit ca saracele papusi se tem de prea multe lucruri, asa ca s-a gandit sa faca papusi impotriva fricii pentru fiecare dintre ele si de atunci lui Billy nu i-a mai fost frica de nimic.

Noua ne-a placut foarte mult povestea si fiindca si Elenei ii e frica de tot felul de lucururi, ne-am pus pe treaba si am confectionat si noi astfel de papusi. Am folosit spatule de lemn si diferite materiale pentru a le imbraca.

A vrut sa facem si lte papsusi pentru ca cele din lemn sa nu aiba prea multe griji, asa ca a desenat unele pe carton, le-a imbracta si apoi le-a decupat.

Elena a fost incantata de aceasta idee de a le spune papusilor de ce se teme si ma bucur foarte mult fiindca faptul ca-si spune fricile cu voce tare o ajuta sa treaca mai usor peste ele. Daca aveti si voi un copil care se teme sau care ia asupra lui o multime de responsabilitati care-l pot suprasolicita, va recomand din suflet aceasta carte (de aici am cumparat-o).

 

Hetty si leul cel pofticios

Sambata la atelierul de engleza am abordat din nou povestea „Hetty and the lion” (o puteti descarca gratuit de aici) si mai intai am trecut in revista fructele pe care le-a mancat leul si copiii se intrebau „Would you like some apples/oranges, pears, bananas?”  „Yes, I would.” 

Am interpretat apoi povestea cu ajutorul marionetelor, fiecare copil  a fost pe rand Hetty si leul si se intrebau:

„Lion, would you like some milk?

„Oh, yes please.”And the lion ate all the milk and Hatty had none .

„Lion, would you like some oranges?”

„Oh yes, please.” And the lion ate all the oranges and Hetty had none.

„Lion, would you like some apples? „

„Oh yes please.” And the lion ate all the apples and Hetty had none.

„Lion, would you like some bananas?”

„Oh, yes please. And the lion ate all the bananas and Hetty had none.

” Lion, would you like some pears?”

„Oh, yes please. And the lion ate all the pears and Hetty had none.

„Lion would you like some ice cream?”

” Oh, yes please. But Hetty gave him only a little ice cream and she ate the rest. 

In timpul povestii ii intrebam pe copii cum se simte Hetty : sad, angry, surprised. Am cantat si cantecelul povestii (dialogul dintre cei doi e pus pe melodie ) si l-am interpretat.

Am facut cate un leu din carton cu coama din fire le lana.

Impartiti in doua echipe ne-am jucat apoi de-a chelnerii. Fiecare echipa avea un chelner care venea la masa cu o tava cu fructe si ii intreba: „Would you like some pples/pears/oranges?” Cei de la masa raspundeau „Yes, please/ No, thank you.”

Surpriza dulce a fost in lei din pungute de hartie.

 

Cerceteaza tu insuti

…sau „Iepurasul ce fricos”,  cum am denumit noi povestea pe care am interpretat-o la atelierul de lectura de vineri. La recomandarea Cocai am cumparat cartea 101 povesti vindecatoare pentru copii si adolescenti” de George W. Burns si am descoperit acolo o multime de povesti cu morala, prin intermediul carora copiilor li se prezinta tot felul de situatii asemanatoare celor din viata reala si ii indeamna sa gaseasca ei insisi solutii. Sunt povesti care ar merita sa-si gaseasca ilustratori iscusiti si ar deveni si mai apreciate de catre copii. Nu sunt psiholog, insa cred cu adevarat ca un copill isi poate corija unele comportamente mult mai usor spunandu-i astfel de povesti decat insistand si cicalindu-l. Uneori nu ne dam seama sau nu ni se pare asa de grav un comportament gresit pe care-l avem decat atunci cand vedem pe altii purtandu-se exact la fel. Nu e vorba aici doar de probleme de comportament, ci si de tot felul de frici, de lipsa stimei de sine, o multitudine de situatii pe care cu ajutorul povestilor reusim sa le intelegem si sa le depasim. 

Cum va spuneam, povestea nu are poze asa ca a trebuit sa apelez la un teatru cu marionete pentru ca mesajul sa fie inteles pe deplin de catre copii. Mai intai am interpretat eu povestea, apoi copiii au fost actori.

A fost odata un iepure alb, pufos si timid care locuia pe malul unui lac albastru si stralucitor. Daca auzea un zgomot puternic si neasteptat, se speria, aerga tare si se ascundea in vizuina sa cea sigura. Intr-o zi, cand bea linistit apa din lac, a auzit un zgomot puternic, ceva de genul Pleosc! Iepurasul s-a speriat asa de tare incat a uitat de vizuina si a continuat sa alerge si sa strige : Ajutor! Am auzit un Pleosc fioros! Vine dupa noi! 

O maimuta l-a vazut pe iepuras alergand si l-a auzit tipand de frica si temandu-se ca urma sa se intample ceva ingrozitor, a sarit din copac si l-a urmat pe micul iepure strigand: Ajutor, ajutor! Fiorosul Pleosc! Vine dupa noi!

Un cerb s-a oprit din pascut cand au trecut cei doi speriosi. Sii cerbul a luat-o la goana, strigand: Fugiti, fugiti sa va salvati! Pleosc vine dupa noi! 

Au mai trecut pe langa un hipopotam, pe langa o girafa, pe langa un rinocer si pe langa un elefant si cu totii s-au alaturat multimii speriate.

Strigatele lor l-au trezit pe un leu care a urlat la ei sperand sa readuca pacea si ordinea in jungla sa: Ce e cu galagia asta?

Animalele nu stiau prea bine de ce alergau, toti pasau responsabilitatea celor de la care au auzit zvonul:

-Ne vaneaza un pleosc rau si oribil, a spus elefantul, mi-a spus rinocerul cand toti fugeau pe langa mine. 

Da, a confirmat rinocerul, girafa mi-a spus in timp ce alerga cu celelalte animale.

Am auzit de la hipopotam, a spus girafa. Trebuie ca e ceva serios daca un hipopotam isi paraseste baia de noroi si o ia la sanatoasa.

Cand l-am vazut pe cerb alergand , a spus hipopotamul, am stiut ca ceva trebuie sa fie in neregula. Cerbul fuge numai cand are necazuri serioase, asa ca am fugit dupa el.

Maimuta mi-a spus, a zis cerbul, privind-o pe maimuta peste umar. Ea a strigat ca ne urmareste un Pleosc si ca trebuie sa figum, in graba.

Da, a zis maimuta. Eu doar l-am urmat pe iepurasul alb si pufos. El m-a avertizat. Alerga si tipa speriat de moarte.

Ei bine? a intrebat ganditor leul, privindu-l direct pe iepuras, unde e? Unde e acest Pleosc? Nu vad nimic. Pe niciunul nu pare sa va vaneze nimeni.

E acolo, a spus micul iepure aratand in spate si intorcandu-se, dar nevazand nimic decat o carare pustie.

Leul a propus sa mearga toti inapoi pe cararea pe care venisera, au cautat peste tot dar nu au gasit nimic neobisnuit. Cand au ajuns la lac totul era linistit si tacut. Apoi, cand se pregateau sa plece, o stanca s-a rostogolit de pe costisa de partea cealalta a lacului. S-a rostogolit cazand in lac cu un puternic „pleosc„.

Iepurele s-a simtit rusinat cand a aflat ce cauzase acel „pleosc”. Celorlalet animale le era rusine, deoarece crezusera ceea ce li se spusese si nu verificasera ele insele despre ce este vorba. Leul le-a explicat ca nu are de ce sa le fie rusine, le-a spus ca frica este un sentiment pe care-l traiesc toate animalele si toti oamenii. A spus ca iepurasul a fost indreptatit sa fie speriat fiindca el este un animal mic, nu are multe metode de aparare in fata altor animale mari si periculoase care ar vrea sa-i faca rau. Iar daca acel Pleosc ar fi existat. ar fi putut fi periculos si a fost intelept din parte micului iepure sa alerge si sa-i avertizeze pe ceilalti. Dar, uneori ne speriem de lucruri pe care doar ni le imaginam, lucruri de care nu ar trebui sa ne temem sau lucruri care chiar nu exista. Trebuie sa invatam sa ne dam seama de ce trebuie cu adevarat sa ne fie frica si de ce nu. 

Am analizat apoi impreuna cu copiii toate cele intamplate si toti au fost de acord ca nu trebuie sa ne incredem mereu in ce spun ceilalti, cel mai intelept e sa cercetam singuri, sa vedem daca acestia au dreptate sau nu. Am vorbit apoi despre situatii in care ar trebui sa ne fie frica si cum copiii nu prea stiau astfel de situatii (cu totii sunt curajosi 😉 ) le-am explicat ca frica face parte din noi si uneori ne scapa din situatii periculoase: daca stam in mijlocul unei strazi frica este cea care ne salveaza sa nu fim calcati de masini. Insa uneori ne este frica de lucruri care nu ne pun in pericol si atunci trebuie sa ne gandim o secunda daca chiar e ceva de care sa ne temem sau nu. Inainte sa ne speriem si sa o luam la fuga, mai bine cercetam, fiindca un om curjos nu e cel care nu se teme de nimic, ci acela care isi invinge frica.

Am ilustrat apoi povestea pe o coala mare lipita pe perete…

…apoi copiii au facut propria scena cu animalele stand in jurul lacului in care a cazut stanca.

Surpriza dulce a fost in iepurasi albi si pufosi 🙂

La vanatoare de propozitii

Saptamana aceasta am tot facut exercitii de citire si fiindca Elena a devenit mai increzatoare in fortele proprii ne-am jucat destul de mult cu litere, cuvinte si chiar propozitii. Am inceput cu citirea cuvintelor scurte din 3 litere si potrivirea lor cu imaginile (de la Camelia am descarcat fisele, am preluat multe din ideile ei si functioneaza foarte bine si la noi. Multumim din suflet Camelia!). La inceput Elena mai trisa citind prima litera si apoi tragand cu ochiul la imagini pentru a ghici cuvantul, dar n-am descurajat-o si asta i-a dat mare incredere.

Am trecut apoi la citirea expresiilor ce contin cuvinte cu 3 litere si la fel le-am potrivit cu imaginile.

Urmatoarea etapa a constat in citirea cuvintelor cu 2, 3 silabe, potrivirea lor cu imaginile si recompunerea cuvantului pe litere. Am folosit o marioneta de mana pentru a desparti cuvintele in silabe si a mers totul foarte natural, neasteptat de bine.

Fiindca Elenei ii plac mult jocurile de cautat comori, am pregatit indicii care contineau propozitii, iar pentru a trece mai departe trebuia sa citeasca propozitia. I-a placut foarte mult si chiar s-a descurcat excelent.

A fost foarte bucuroasa ca a reusit sa citeasca asa mult si a indraznit chiar sa citeasca intr-o carte. Primul pas a fost facut cu succes, vom continua 🙂