Vineri la atelierul de lectura am avut de recoltat o ridiche tare nazdrava care crescuse foarte mare si nu se lasa deloc scoasa din pamant. Ati ghicit desigur ca am citit „Ridichea uriasa” , si am ales povestea in versuri de la editura Eduard, fiindca mi-a placut mai mult decat celelalte variante. Si copiii s-au distrat ascultand versurile amuzante.
Dupa ce am citit povestea am discutat pe baza ei:am aflat de ce nu putea bunicul sa scoata singur ridichea din pamant si cine a venit in ajutorul lui. Am vazut cum si cel mai mic ajutor conteaza si am hotarat ca de acum fiecare va fi de ajutor cand va fi nevoie :).
Am jucat apoi un joc in care trebuia sa dam cu zarurile, sa adunam punctele, sa identificam ridichea cu acel numar pe frunze si sa o scoatem din pamant.
Printre ridichile de marime obisnuita aveam si o ridiche uriasa, dar nimeni nu stia unde afla fiindca frunzele aveau aceeasi marime, asa ca toti frematau de nerabdare sa o descopere 🙂 .
Dupa acest model, am refacut povestirea si rezultatul a iesit minunat. Mai intai am colorat personajele pe care le-am descarcat de aici si le-am lipit pe un carton in ordinea care apareau in poveste.
Am facut apoi un buzunarel pe o foaie in care am introdus ridichea si toti ceilalti se chinuiau sa o scoata.
Am si dramatizat povestea si copiilor le-a placut foarte mult. Am folosit o minge mare cu maner pe post de ridiche, copiii au purtat mastile personajelor (de aici le-am descarcat) si veneau in ajutorul bunicului pe masura ce se auzeau strigati.
„Dar ridichea uriasa
Nu voia defel sa iasa.
……………………
Inc-o data, si-nc-o data
Azorel trase de fata,
Mariuca de bunica,
Bunica de mosulica!
Si cu toii s-opintira,
Se sfortara cu naduf,
Mare cazna ii cuprinse,
Ca-n sfarsit, facura… „buf!” „
Surpriza dulce a fost in pungute in forma de ridiche.
doua fete cucuiete 
este groza vrea si eu
unde se petrec toate astea
La un atelier de lectura, suntem in Focsani.