Un catel cu vise…mov!

La atelierul de lectura am abordat o tema care mi se pare foarte importanta, si anume aceea a acceptarii de sine. Cred ca trebuie sa le dam mereu copiilor incredere in in ei insisi, sa-i facem sa inteleaga faptul ca sunt perfecti asa cum sunt si nu trebuie sa se schimbe pentru a se incadra in niste standarde stabilite de unii sau altii.

Cartea pe care am citit-o, ” Un catel cu vise… mov! de Alina Miron, ne-a oferit contextul ideal pentru a atinge acest subiect. Am citit intai cartea cu ajutorul catelului confectionat din fetru dupa modelul Cameliei.

Povestea este despre un catel foarte dragalas care astepta sa fie cumparat intr-un magazin de animale si constat ca nimeni nu vrea sa-l cumpere din cauza blanitei lui prea albe. Cand o doamna foarte eleganta imbracata toata in mov l-a cumparat, el a incercat sa faca totul sa devina mov fiindca considera ca doar asa noua stapana l-ar iubi. Astfel a facut o multime de nazbatii: s-a tavalit in samponul mov al stapanei dar dupa ce a fost spalat a constatat ca era mai alb decat fusese inainte si nu s-a dat batut;  a rupt si o bucata din fusta mov pentru a se infasura in ea, convins fiind ca in felul asta blanita va deveni mov. Numai dupa ce fetita stapanei iese cu el la plimbare si toti copiii vor sa-l mangaie si-i admira blanita imaculata, si-a dat seama ca nu are de ce sa-i fie rusine ca este alb.

Desi cartea are mult text si poze nu foarte multe, copiii au fost foarte implicati in poveste si au fost atenti pana la sfarsit. Dupa ce am citit si am povestit ce am inteles din carte, am facut 2 jocuri pe care copiii le-au jucat cu mare placere (multumesc mult Coca pentru sugestii) .

Mai intai ne-am asezat in cerc si aruncam de la unul la altul o minge mica si intrebam de exemplu: Ce culoare ti-ai fi dorit sa aiba parul tau? / Ce personaj din desene ti-ai dori sa fii?
Dupa ce fiecare a dat diferite raspunsuri am analizat optiunile si am ajuns la concluzia ca desi uneori dorim sa fim altfel decat suntem, noi suntem perfecti asa cum ne-a lasat Dumnezeu si trebuie sa fim recunoscatori pentru lucrul acesta.

Am mai jucat apoi un joc in care copiii au primit niste jucarii si le-au infasurat in hartie creponata mov pentru a le decora. I-am intrebat daca jucaria este mai frumoasa dupa „cosmetizare” si raspunsul a fost ca ea era frumoasa asa cum era inainte. Am generalizat un pic si am vorbit despre cum unii oameni vor sa-si schimbe infatisarea desi ei sunt frumosi asa cum sunt.

Am facut si o activitate practica (ne-am inspirat de aici) si am facut un catel mov intr-o curte in care se afla si cusca lui, dar si amprentele labutelor. Copiii s-au distrat si tablourile au iesit foarte bine.

Surpriza dulce a fost pusa intr-un catelus foarte simpatic mov (aici gasiti sursa de inspiratie).

Anunțuri

11 păreri la “Un catel cu vise…mov!

  1. Minunat, Vali! ti-am mai spus eu: tot timpul ma uimesti cu suprizele tale dulci pentru copilasi. Catelusul din fetru a iesit adorabil!!!!!
    Ma bucur din tot sufletul pentru ca am putut contribui si noi putin la atelierul vostru…ca si cum am fi fost si noi acolo 🙂

  2. Catelul din fetru e tare dragalas! Mi se parea cunoscut formatul cartii si am scotocit prin biblioteca sa vad daca nu o avem si noi dar nu, de fapt avem alta carte de Alina Miron, „Tica, motanul fara frica”.

  3. Pingback: Sub cupola circului | doua fete cucuiete

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s