Postarita

Acum un an i-am facut Elenei un joc din cutii de lapte praf reciclate, plicuri si masinute decupate de pe o hartie de ambalaj si ne-am jucat de-a postasul, inspirate de ideea Ralucai. La momentul respectiv jocul n-a avut succesul la care ma asteptam fiindca nu prea avea rabdare sa puna toate masinutele in plicuri si plicurile in cutie.

De data asta cand i-am spus ca ne jucam de-a posta si ea va fi postarita, si-a intrat imediat in rol si era nerabdatoare sa incepem. Cum am mai spus, cutiile postale sunt facute din cutii de lapte pe care am scris cifre pana la 5 si pe fiecare am lipit cate o masinuta diferita. Pe plicuri am scris la fel cifre pana la 5 si am lipit masinute.

Elena trebuia sa puna in plic atatea masinute cat arata cifra apoi sa puna plicurile in cutia postala. Mi-a placut ca a vrut sa interpreteze totul ca intr-o sceneta si a vrut cutiile sa nu fie una langa alta fiindca ducea scrisori la case mai departate, iar cand punea plicurile in cutie striga: Posta!!!  😀

A vrut sa ma vada si pe mine performand si n-am avut ce face, am executat :). Geanta de postas n-a vrut s-o tina in gat, zicea ca o lasa la masina si ia plicurile in mana, postarita moderna, ce sa zic 😀

Una peste alta ne-am distrat si sigur o sa mai repetam jocul; am vazut ca si Teodora s-a jucat de-a postasul, deci scrisori tot sa primim.