Copilul si surpriza

Va spuneam ieri ca la gradinita ni se pregateste o surpriza cu cantecele si poezii dedicate mamei. Pentru mine pot spune ca surpriza a fost dulce-amara, si va povestesc imediat de ce.

Elena este o fetita foarte sensibila, cuminte si ascultatoare, asa a fost dintotdeauna. Insa aceasta cumintenie a ei se traduce mai degraba printr-o timiditate de care nu stiu cum sa facem sa scapam. Pana sa mearga la gradinita nu pot spune ca am observat foarte tare ca e timida; da, nu a fost niciodata o indrazneata in afara casei, nu a luat jucariile din mana vreunui copil, nu a impins si nici nu vorbea cu strainii (vecini, cunostinte) mai mult decat sa raspunda strict la intrebarile pe care i le puneau. Cum am mai spus, vedeam ca e retrasa dar speram ca odata ce va merge la gradinita si va socializa mai mult , lucrurile se vor schimba, se vor imbunatati.

Iata ca din pacate nu a fost asa. Desi acasa e foarte vesela, (danseaza, se joaca, tipa, alearga) cand ajunge la gradinita e foarte serioasa, nu zambeste deloc (chiar daca ii vine uneori sa rada, se abtine), e foarte ascultatoare si nu iese din cuvantul doamnelor (asta nu e un lucru rau). Le-am intrebat pe doamne daca se joaca, daca participa la activitati si mi-au spus ca da, dar sunt sigura ca raspunde doar daca e intrebata. Nu cred ca-i displace la gradi fiindca vrea sa mearga, cand ma duc sa o iau mai vrea sa stea putin sa se joace, insa nu stiu de ce cand e singura acolo e atat de retrasa.

Ieri am mers la „serbare” foarte incantata, nerabdatoare sa-i vad pe toti cum spun poezii pentru mame. Desi ii spusesem inca de dimineata ca o sa cante, o sa spuna poezii, ca vor veni si mamele copiilor (de fiecare data cand se intampla un eveniment de genul asta sau cand mergem undeva ii spun ce urmeaza sa se intample tocmai pentru a nu o lua pe nepregatite si sa nu o pun direct in fata unei situatii neasteptate), cand am ajuns a inceput sa planga ca ea nu vrea sa danseze, vrea sa megem acasa. Degeaba am incercat sa vorbesc cu ea sa-i spun ca mami e acolo, ca nu plec nicaieri, ba chiar am si incercat s-o mituiesc spunandu-i ca daca n-o sa planga ii cumpar ceva bun. A venit doamna de dans care a luat-o langa ea si a incercat sa o anime cat de cat, dar in timp ce copiii dansau ea plangea si suspina de numa-numa.

Dupa dans au avut o activitate in care trebuiau sa faca felicitari pe care sa le dea mamelor. Am stat langa ea in timp ce lucra si s-a mai destins putin, a reusit sa termine de lucrat, apoi a vrut sa spuna poezia micuta pe care o invatase (mai mult soptit, dar am fost multumita) si a cantat si ea cu copiii, eu stand in permanenta langa ea.

Nu stiu ce sa fac, cum sa ma comport sa se simta in largul ei si in afara casei. Ma gandesc poate era mai bine sa o fi imbracat si chiar sa plecam acasa cand a inceput sa planga, dar am mai citit ca nu e bine sa fuga de probleme, nici sa-i gasesc scuze pentru comportamentul ei (sa nu zic a fost obosita, e mica ). Am incercat sa nu fac mare caz de situatia creata, dar n-am putut prea bine sa-mi ascund dezamagirea. Nu sunt dezamgita de ea, nu ma intelegeti gresit, dar cand stiu ce copil minunat e, cu cat entuziasm ne arata acasa pasii de dans, cat de multe lucruri stie pentru varsta ei (nu e vreun geniu dar am lucrat cu ea si din joaca a retinut destul de multe informatii), imi e ciuda ca exista ceva, o bariera care o face sa se inchida si n-as vrea sa sufere din cauza asta, n-as vrea sa o afecteze pe viitor.

Ne gandeam sa mergem cu ea la un psiholog, poate ne ajuta, ne invata sa gasim solutii, dar nu stiu daca o sa gasim unul portivit in oraselul nostru.

Sa va arat acum si surpriza frumoasa pe care mi-a facut-o si sunt foarte mandra de ea.

    

Anunțuri

8 păreri la “Copilul si surpriza

  1. Valentina,ce pot eu sa iti spun despre Elena,citind ceea ce ai scris tu e ca nu are incredere in sine.Nu e vorba de timiditate,probabil ca ii e teama sa nu greseasca si sa ii dezamageasca pe adultii din preajma.Copiii intotdeauna vor sa fie pe placul adultilor.
    Sfatul meu este sa o incurajezi intotdeauna in tot ceea ce face,daca greseste ceva nu pune mare accent pe greseli,cauta ce e bun in ceea ce face(nu va repeta greseala ,va repeta ceea ce tu incurajezi pozitiv).Vorbeste cu educatoarea sa o laude cand e de laudat si sa o incurajeze.
    incearca sa citesti si cateva articole despre increderea in sine si ce poti face.Daca mai vrei sa povestim pe tema asta putem povesti si in privat!
    Mult succes Elenei!

  2. Eu zic sa nu te ingrijorezi, pe masura ce va creste, se va deschide. Asculta si sfatul Adelei si incurajeaz-o si laud-o mereu in tot ceea ce face! Si fetita mea cea mica este un pic timida, asa ca stiu ce spun. Anul trecut la gradi, la serbarea de Craciun a fost singurul copil care nu a dansat cu ceilalti si nu a cantat sau batutu din palme. Insa, cand i-a venit randul sa-si spuna rolul, a facut-o fara greseala (desi eu nu repetsem cu ea acasa). Avea 4 ani pe atunci si era intr-o grupa cu copii mai mari, impreuna cu verisoara ei mai mare care, fiind foarte indrazneata, o facea sa se simta si mai timorata. Am mutat-o de la acea gradinita si s-a deschis ca prin minune. Este timida in continuare (caci aceasta se mosteneste, din pacate), dar este deschisa si se joaca mai mult cu copiii, iar la serbarea de Ziua Mamei, anul acesta, a facut exact ce faceau toti ceilalti copii (timiditatea se mai facea simtita usor doar in tremurul usor al vocii cand isi recita rolul au cand canta – dar a facut-o ireprosabil!).
    Mult succes!
    http://tzukutzaworld.wordpress.com/2012/02/04/timiditatea-copiilor/

    • Sper sa reusim sa trecem peste starile astea. Incercam sa o ajutam cat de mult putem, o incurajam, vorbim cu ea si cu timpul poate va avea mai multa incredere in ea.
      Multumesc pentru incurajari, iar linkul a fost foarte util.
      Ma bucur ca fetita ta a reusit sa fie mai destinsa, asta imi da sperante ca se poate intampla si la noi.

    • Multumesc pentru recomandare. O sa o caut, pare interesanta si sper sa ajute in special pe noi parintii sa gasim metode de a ne comporta cu ea astfel incat sa nu se mai simta nesigura.

  3. Pingback: Copiii sunt din Rai « doua fete cucuiete

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s