Atacul televizoarelor

Vineri la atelierul de lectura am citit “Atacul televizoarelor”, o poveste din cartea “Stejarul pitic, cel mai bun tatic! de Victoria Patrascu.

Copiii sunt din ce in ce mai mult tentati sa stea in fata televizorului, avand la dispozitie permanent tot felul de desene animate, au acces tot mai mult la tablete si tot felul de alte gadgeturi care le ofera totul de-a gata si imaginatia nu mai e prea mult folosita. Dupa cum se intampla si in poveste, oamenii stau prea mult in fata televizorului si uita sa mai socializeze, singura noastra salvare sunt cartile. Ele ne dau posibilitatea sa visam si ne dau prilejul sa impartasim cu ceilalti bucuria lecturii. Dupa ce am citit povestea si am vazut cum televizoarele  au fost invinse cu ajutorul anticarului Cartiani, le-am dat copiilor cate o carte pe care ei au deschis-o intamplator si i-am provocat sa-si imagineze o poveste doar pe baza imaginilor.

Le-am spus copiilor ca si cartile fara poze sunt interesante fiindca ne lasa imaginatia sa zburde si ne putem crea propriile imagini, asa ca am facut un nou “experiment” rugandu-i pe copii sa ilustreze o secventa dintr-o poveste (Un clovn indragostit ii daruieste printesei o inima de aur ). M-a bucurat foarte mult faptul ca cei mici si-au lasat imaginatia libera si au desenat si caluti, castele si alte lucruri care au intregit tabloul.

Pentru ca magia sa nu dispara, fiecare copil si-a confectionat cate o telecomanda speciala cu care pot intra in lumea povestilor (multumesc Bufnita cea Inteleapta pentru idei).

Va doresc sa aveti o vacanta plina de aventuri si sa citit cat mai multe carti!

Betisorul Nazdravan

Stiti deja ca “Betisorul Nazdravan de Vladimir Suteev este o carte pe care o iubim, toate povestile sunt superbe si sunt pline de invataminte.

 

Vineri la atelierul de lectura copiii au primit cate un betisor si i-am intrebat ce pot face cu el (au fost o multime de raspunsuri si m-am bucurat ca s-au gandit la diferite posibilitati de a-l folosi: sa masuram un obiect, sa ne sprijinim pe el, sa alungam cainii) apoi i-am rugat sa le puna pe toate impreuna si sa se gandeasca ce pot face din ele. Au alcatuit forme, copaci si rachete :) .

Am citit apoi povestea pentru a afla ce a facur ariciul cu betisorl lui si inainte de final, i-am provocat sa-mi spuna daca batul era unul fermecat si cum putea face atatea”nazdravanii”. Copiii au intuit bine faptul ca nu batul era magic, ci ariciul prin bunatatea istetimea lui si ajutat de bat a reusit sa ajute toate animalutele intalnite in drum.

Impartiti in echipe si-au ales cate o scena din povestea si fiecare a primit sarcina de a desena cate un element (unul trebuia sa deseneze ariciul, altul iepurele, altul copacul, altul puiul cazut din copac etc.) si dupa ce si-au indeplinit sarcinile au primit cate un sticks (multumim foarte mult Coca pentru ideile minunate).

Am construit apoi tot felul de forme si imagini din betisoare de plastic.

Copiii au primit apoi 2 bete (spatule din lemn) si din ele au facut evantaie (am accentuat faptul ca din lucruri simple putem face minuni daca ne punem mintea la contributie).

Incredibilul baietel mancator de carti

Lui Henry, baietelul care ne-a “vizitat” vineri la atelierul de lectura, ii placeau mult cartile, dar nu asa cum ne plac noua: lui ii placea sa le manance. Totul a inceput dintr-o greseala si a continuat ajungand sa manance chiar si mai multe carti deodata. Cu cat manca mai multe carti cu atat devenea mai destept si ajunse sa-si uimeasca apropiatii si profesorii. Henry nu era mofturos, manca orice fel de carti, dar preferatele lui erau cele rosii. Dar intr-o zi totul s-a schimbat: manca prea multe carti si mult prea repede asa ca i s-a facut rau. Toate informatiile au inceput sa i se amestece in cap si ajunsese sa-i fie frica sa mai spuna ceva de teama sa nu fie o prostie. A renuntat asadar sa mai infulece carti iar intr-o zi, tot din greseala, a luat o carte si a inceput  sa o citeasca si  a constatat ca e la fel de buna.Astfel Hentry si-a dat seama ca citind poate sa-si indeplineasca visul de a deveni cel mai istet baiat din lume, dar ca ii va lua ceva mai mult timp. Acesta este pe scurt subiectul povestii “Incredibilul baietel mancator de carti” de Oliver Jeffers.

Copiilor le-a placut mult povestea si am discutat despre carti preferate, i-am intrebat ce gust cred ei ca au cartile si am ajuns la concluzia ca nici cele de bucate nu au gust bun, asa ca doar o sa le citim :).  Le-am aratat diferite carti (de povesti, atlase, dictionare) si am vazut ca sunt diferite atat ca asezare in pagina cat si ca informatie.

Fiecare copil a desenat cate o carte apoi pentru a-l hrani pe Henry (au ales carti de bucate, despre natura, carti de matematica sau de bijuterii).

Fiindca ilustratiile din carte au ca fundal pagini din tot felul de carti (de matematica, atlase, dictionare), am printat un colaj de astfel de carti, copiii au lipit foaia pe o coperta rosie si am pictat-o cu maro pentru a-i da un efect sepia. DUpa ce s-a uscat l-au desenat in carte pe baietelul mancator de carti.

Cat am asteptat sa se usuce pictura, am facut un semn de carte in forma de soricel cu urechi din fetru, mustati din fire se lana si codita dintr-o sfoara.

Spor la citit !

Daca toti ar face la fel….

Carte despre care am vorbit vineri la atelierul de lectura mi-a starnit interesul inca de cand am vazut-o prezentata aici si am comandat-o imediat. Este vorba despre “If everybody did de Jo Ann Stover, o carte ce mi-ar placea sa fie prezentata elevilor la inceputul anului (si nu numai) pentru a le vorbi despre reguli si despre ce se poate intampla daca toata lumea ar face un lucru ce uneori nu ni se pare atat de grav daca e facut de o singura persoana. Cartea este foarte draguta desi ilustratiile sunt alb-negru, copiilor le-a placut foarte mult si a fost motiv de multe chicoteli.

Le prezentam cate o pagina cu ceea ce facea o singura persoana si ii rugam pe ei sa se gandeasca ce s-ar intampla daca toata lumea ar face la fel (ce se intampla daca cineva tranteste usa si ce s-ar intampla daca toata lumea ar face lucrul acesta, sau daca toata lumea ar lasa jucariile pe scari, sau daca s-ar culca foarte tarziu).

Am facut apoi mici scenete folosind marionetele pentru a ilustra mai bine anumite situatii (copiii vorbeau in timpul lectiei si nimeni nu mai putea intelege ce spune dna educatoare; toti aruncau gunoaie pe jos si nu mai aveam pe unde calca de atata mizerie). Copiilor le-a placut sa interpreteze astfel de roluri si si-au dat mai bine seama de consecintele faptelor lor.

Am dat si exemple pozitive si am ajuns la concluzia ca daca noi am imbratisa pe cineva in loc sa lovim sau daca am zambi mai mult in loc sa fim furiosi,  ceilalti ar face la fel si lumea ar fi mai buna.

Am scanat imagini din carte si i-am rugat pe copii sa potriveasca fapta gresita cu fapta corecta (la sfaristul cartii sunt imagini cu modul corect in care ar trebui sa ne comportam: sa mirosim florile in loc sa le rupem, sa inchidem frumos usa in loc sa o trantim).

Copiii si-au facut cate o mini carte in care au colorat doi prieteni care se imbratiseaza si ce s-ar intampla daca toata lumea ar face la fel . Dupa aceeasi idee le-am propus sa deseneze  astfel de situatie si le-a iesit foarte bine.

O fetita arunca gunoaie pe jos.

Aici toata lumea arunca gunoaie.

 

Babushka’s doll

La atelierul de lectura de vineri am citit “Babushka’s dollde Patricia Polacco, o carte ce mi-a placut inca de cand am vazut-o prezentata de Camelia si ma bucur foarte mult ca am cumparat-o fiindca in acest moment este preferata fetelor mele, o citim in fiecare zi. Natasha este o fetita nazdravana si rasfatata care vrea ca toate cerintele sa-i fie respectate imediat, nu rae deloc rabdare si nu se gandeste la ceilalti. Doar cand papusa “fermecata” a bunicii o pune sa faca aceleasi lucruri, cand papusa vrea sa-i stea la dispozitie indiferent daca este obosita sau nu, Natasha isi da seama de propriul comportament.

Inainte de a citi carte, copiii au incecat sa ghiceasca despre ce este vorba in poveste uitandu-se la imaginea de pe coperta, am vorbit apoi despre ce inseamna sa fii bun si ce inseamna sa fii egoist. Dupa ce am citit povestea am vorbit despre asemanarile si diferentele dintre comporamentul Natasei si cel al papusii si i-am intrebat daca ei fac vreodata asa (nimeni nu are astfel de comporatment, desigur ;)  ).

La partea practica fiecare copil a colorat cate 3 papusi rusesti (Matrioshka) :una era bunica, alta fetita si cealalta papusa. Le-am atasat apoi cate un inel din hartie pentru a punea intra una in alta (aici gasiti modelul).

 

Cei trei purcelusi

Vineri la atelierul de lectura am citit povestea “Cei trei purcelusi” si desi majoritatea copiilor o cunoasteau le-a placut foarte mult fiindca am interpretat-o cu ajutorul marionetelor facute din tuburi de carton dupa acest model  si am facut un fel de teatru folosind si casutele purcelusilor facute din cutii de carton .

Prin intermediul acestei povesti am vrut sa punctez mai multe astepcte: mi-am dorit sa putem analiza un text din punctul de vedere al continutului si al personajelor, am urmarit asemanarea cu alte povesti si am vrut sa analizam trasaturile fiecarui personaj.

Am vorbit despre personaje pozitive si personaje negative si am  discutat despre fiecare in parte, copiii fiind rugati sa se identifice cu unul dintre personaje (bineinteles ca toti sunt harnci si priceputi ca purcelusul cel mare ;) ). Am evidentiat faptul ca purcelul cel mare era foarte istet si nu s-a lasat deloc pacalit de lupul care incerca sa-l ademeneasca folosind tot felul de momeli. Am transferat lupul in lumea reala si am i-am provocat pe copii sa spuna cum se comporta in anumite situatii: cand cineva vine sa le ofere dulciuri si le propune sa-l insoteasca, sau cand cineva le spune sa mearag cu el fiind trimis de mama etc. Am incercat sai fac pe copii sa inteleaga faptul ca sunt si unii oameni rai si trebuie sa fie atenti cu cine vorbesc pentru ca nu-i putem recunoaste dupa infatisare (i-am facut sa inteleaga faptul ca un om rau nu arata fioros, nu e un monstru ci arata ca si ceilalti oameni).

La partea practica i-am facut pe purcelusi si casutele lor (purcelusii au fost colorat isi lipiti pe bat, iar casutele au fost lipite si deasupra am aplicat materialele din care erau facute).

 

Billy cel fricos

Vineri la atelierul de lectura le-am prezentat copiilor cartea “Silly Billy” de Anthony Browne (am mai vorbit si aici despre ea) si l-am cunoscut pe Biily, un baietel caruia ii era frica de o multime de lucruri. Inainte sa citim i-am intrebat pe copiii daca ei se tem de ceva sau daca au prieteni care se tem de ceva si am vorbit despre ce metode gasesc ei pentru a le trece frica. In timp ce am citit am fost foarte atenti si la ilustratii, pentru a le starni curiozitatea le-am spus sa fie atenti la imaginea lui Billy de pe prima pagina si sa spuna daca gasesc vreo diferenta la cel de pe ultima pagina  (la inceput Billy e trist, are sosetele ridicate pana aproape de genunchi, iar la sfarsit e vesel si sosetele nu-i mai sunt asa ridicate). Am observat ca la fiecare pagina in care ni se prezinta fricile lui Billy si tapetul este schimbat (la pagina in care lui Billy ii e frica de palarii,, acestea se regasesc si pe tapet).

Copiilor le-a  placut ideea de a avem niste papusi care sa se ingrijoreze in locul lor asa ca au fost incantati sa-si faca fiecare care una.

Am avut spatule din lemn pe care copii le-au decorat dupa bunul plac.

Dar nu puteam lasa papusa cu asa multe griji, fiecare copil a confectionat o a doua papusa desenand-o si decupand-o din carton, decorata cu tot felul de materiale.