Daca toti ar face la fel….

Carte despre care am vorbit vineri la atelierul de lectura mi-a starnit interesul inca de cand am vazut-o prezentata aici si am comandat-o imediat. Este vorba despre “If everybody did de Jo Ann Stover, o carte ce mi-ar placea sa fie prezentata elevilor la inceputul anului (si nu numai) pentru a le vorbi despre reguli si despre ce se poate intampla daca toata lumea ar face un lucru ce uneori nu ni se pare atat de grav daca e facut de o singura persoana. Cartea este foarte draguta desi ilustratiile sunt alb-negru, copiilor le-a placut foarte mult si a fost motiv de multe chicoteli.

Le prezentam cate o pagina cu ceea ce facea o singura persoana si ii rugam pe ei sa se gandeasca ce s-ar intampla daca toata lumea ar face la fel (ce se intampla daca cineva tranteste usa si ce s-ar intampla daca toata lumea ar face lucrul acesta, sau daca toata lumea ar lasa jucariile pe scari, sau daca s-ar culca foarte tarziu).

Am facut apoi mici scenete folosind marionetele pentru a ilustra mai bine anumite situatii (copiii vorbeau in timpul lectiei si nimeni nu mai putea intelege ce spune dna educatoare; toti aruncau gunoaie pe jos si nu mai aveam pe unde calca de atata mizerie). Copiilor le-a placut sa interpreteze astfel de roluri si si-au dat mai bine seama de consecintele faptelor lor.

Am dat si exemple pozitive si am ajuns la concluzia ca daca noi am imbratisa pe cineva in loc sa lovim sau daca am zambi mai mult in loc sa fim furiosi,  ceilalti ar face la fel si lumea ar fi mai buna.

Am scanat imagini din carte si i-am rugat pe copii sa potriveasca fapta gresita cu fapta corecta (la sfaristul cartii sunt imagini cu modul corect in care ar trebui sa ne comportam: sa mirosim florile in loc sa le rupem, sa inchidem frumos usa in loc sa o trantim).

Copiii si-au facut cate o mini carte in care au colorat doi prieteni care se imbratiseaza si ce s-ar intampla daca toata lumea ar face la fel . Dupa aceeasi idee le-am propus sa deseneze  astfel de situatie si le-a iesit foarte bine.

O fetita arunca gunoaie pe jos.

Aici toata lumea arunca gunoaie.

 

Babushka’s doll

La atelierul de lectura de vineri am citit “Babushka’s dollde Patricia Polacco, o carte ce mi-a placut inca de cand am vazut-o prezentata de Camelia si ma bucur foarte mult ca am cumparat-o fiindca in acest moment este preferata fetelor mele, o citim in fiecare zi. Natasha este o fetita nazdravana si rasfatata care vrea ca toate cerintele sa-i fie respectate imediat, nu rae deloc rabdare si nu se gandeste la ceilalti. Doar cand papusa “fermecata” a bunicii o pune sa faca aceleasi lucruri, cand papusa vrea sa-i stea la dispozitie indiferent daca este obosita sau nu, Natasha isi da seama de propriul comportament.

Inainte de a citi carte, copiii au incecat sa ghiceasca despre ce este vorba in poveste uitandu-se la imaginea de pe coperta, am vorbit apoi despre ce inseamna sa fii bun si ce inseamna sa fii egoist. Dupa ce am citit povestea am vorbit despre asemanarile si diferentele dintre comporamentul Natasei si cel al papusii si i-am intrebat daca ei fac vreodata asa (nimeni nu are astfel de comporatment, desigur ;)  ).

La partea practica fiecare copil a colorat cate 3 papusi rusesti (Matrioshka) :una era bunica, alta fetita si cealalta papusa. Le-am atasat apoi cate un inel din hartie pentru a punea intra una in alta (aici gasiti modelul).

 

Cei trei purcelusi

Vineri la atelierul de lectura am citit povestea “Cei trei purcelusi” si desi majoritatea copiilor o cunoasteau le-a placut foarte mult fiindca am interpretat-o cu ajutorul marionetelor facute din tuburi de carton dupa acest model  si am facut un fel de teatru folosind si casutele purcelusilor facute din cutii de carton .

Prin intermediul acestei povesti am vrut sa punctez mai multe astepcte: mi-am dorit sa putem analiza un text din punctul de vedere al continutului si al personajelor, am urmarit asemanarea cu alte povesti si am vrut sa analizam trasaturile fiecarui personaj.

Am vorbit despre personaje pozitive si personaje negative si am  discutat despre fiecare in parte, copiii fiind rugati sa se identifice cu unul dintre personaje (bineinteles ca toti sunt harnci si priceputi ca purcelusul cel mare ;) ). Am evidentiat faptul ca purcelul cel mare era foarte istet si nu s-a lasat deloc pacalit de lupul care incerca sa-l ademeneasca folosind tot felul de momeli. Am transferat lupul in lumea reala si am i-am provocat pe copii sa spuna cum se comporta in anumite situatii: cand cineva vine sa le ofere dulciuri si le propune sa-l insoteasca, sau cand cineva le spune sa mearag cu el fiind trimis de mama etc. Am incercat sai fac pe copii sa inteleaga faptul ca sunt si unii oameni rai si trebuie sa fie atenti cu cine vorbesc pentru ca nu-i putem recunoaste dupa infatisare (i-am facut sa inteleaga faptul ca un om rau nu arata fioros, nu e un monstru ci arata ca si ceilalti oameni).

La partea practica i-am facut pe purcelusi si casutele lor (purcelusii au fost colorat isi lipiti pe bat, iar casutele au fost lipite si deasupra am aplicat materialele din care erau facute).

 

Billy cel fricos

Vineri la atelierul de lectura le-am prezentat copiilor cartea “Silly Billy” de Anthony Browne (am mai vorbit si aici despre ea) si l-am cunoscut pe Biily, un baietel caruia ii era frica de o multime de lucruri. Inainte sa citim i-am intrebat pe copiii daca ei se tem de ceva sau daca au prieteni care se tem de ceva si am vorbit despre ce metode gasesc ei pentru a le trece frica. In timp ce am citit am fost foarte atenti si la ilustratii, pentru a le starni curiozitatea le-am spus sa fie atenti la imaginea lui Billy de pe prima pagina si sa spuna daca gasesc vreo diferenta la cel de pe ultima pagina  (la inceput Billy e trist, are sosetele ridicate pana aproape de genunchi, iar la sfarsit e vesel si sosetele nu-i mai sunt asa ridicate). Am observat ca la fiecare pagina in care ni se prezinta fricile lui Billy si tapetul este schimbat (la pagina in care lui Billy ii e frica de palarii,, acestea se regasesc si pe tapet).

Copiilor le-a  placut ideea de a avem niste papusi care sa se ingrijoreze in locul lor asa ca au fost incantati sa-si faca fiecare care una.

Am avut spatule din lemn pe care copii le-au decorat dupa bunul plac.

Dar nu puteam lasa papusa cu asa multe griji, fiecare copil a confectionat o a doua papusa desenand-o si decupand-o din carton, decorata cu tot felul de materiale.

 

Aventurile lui Peter Iepurasul

Vineri la atelierul de lectura am citit o povestea frumoasa din carteaAventurile lui Peter Iepurasul de Beatrix Potter in care mai sunt si alte istorioare dragute. Cartea este foarte frumoas tradusa, ilustratiile sunt delicioase si din fiecare povestea avem cate ceva de invatat. Am vorbit despre nazdravaniile pe care copiii le fac, despre ce patesc atunci cand nu-si asculta parintii.

Iepurasul Peter n-a ascultat-o pe mama lui care i-a avertizat pe el si pe fratii lui sa nu intre sub nicio forma in gradina domnului McGregor fiindca tatal lor a sfarsit in placinta doamnei McGregor cand a facut imprudenta sa intre acolo. A fost aproape sa aiba acelasi sfarsit , dar din fericire totul s-a terminat cu bine si a ajuns teafar acasa, insa a ramas fara hainuta lui cea noua si fara pantofi, alegandu-se si cu o indigestie din cauza ca a mancat prea multe legume din gradina.

Am repovestit aventura lui Peter cu ajutorul unei gradini de legume imrpovizata din orez colorat si diferite legume decupate.

Am pus apoi imaginile in ordine pentru a recrea povestea.

Am facut si putina matematica potrivind coditele morcovilor cu rezultatul corect al adunarilor.

La partea practica l-am facut pe iepurasul Peter din carton colorat.

Surpriza dulce a fost in iepurasi dragalasi din hartie.

 

Sylvester si piatra fermecata

Vineri la atelierul de lectura am citit o minunata carte, “Sylvester and the magic pebble” de William Steig , cu ajutorul careia am invatat o multime de lucruri despre dorintele pe care ni le punem. Am aflat ca trebuie sa fim atenti la ce ne dorim ca s-ar putea sa ni se intample si ca ar trebui sa fim fericiti cu ceea ce avem decat sa ne dorim tot felul de lucruri care s-ar putea sa nu fie ceea ce ne asteptam.

Sylvester era  un magarus a carui pasiune era colectionarea piericelelor. Intr-o zi a gasit o piatra rosie si lucioasa, a constatat ca era o piatra magica si a pornit grabit spre casa cu gandul ca indeplineasca dorintele parintilor si apropiatilor lui. Insa pe drum s-a intalnit cu un leu fioros si fiind foarte speriat, si-a dorit sa se trasnforme intr-un bolovan. Aceasta alegere l-a salvat de leu, dar n-a fost o decizie inteleapta fiindca nemaiputand atinge piatra cea rosie nu se putea transforma inapoi in magarus. Parintii lui Sylvester il cauta spreiati de lipsa lui dar lunile trec fara ca cineva sa mai stie de el. Intr-o zi de primavara parintii lui se hotarasc sa mearga la picnic si isi aleg ca loc de popas chiar bolovanul in care se transformase Sylvester. Tatal lui a zarit pe jos piatra cea rosie si s-a gandit ca fiului sau i-ar fi placut tare mult pentru colectia de pietricele asa ca a pus-o pe bolovan sa o analizeze mai bine. Sylvester fremata de emotie si desi striga cat putea de tare, nimeni nu-l auzea. S-a gandit apoi ca si-ar dori sa fie din nou el insusi si minunea s-a intamplat spre bucuria si uimirea tuturor. Ajunsi acasa, parintii lui Sylvester au pus piatra fermecata intr-un seif fiindca deocamdata nu-si mai doreau alceva decat sa fie fericiti impreuna.

Dupa ce am citit povestea i-am intrebat pe copii ce si-ar dori daca ar gasi si ei o astfel de piatra si majoritatea au spus ca si-ar dori sa aiba multi bani pentru a-si cumpara jucarii :). Am vorbit apoi despre decizii luate cand sunte speriati si am analizat decizia lui Sylvester de a se transforma in bolovan. Copiii au venit fiecare cu cate o idee mai buna: ar fi putut transforma leul intr-o piatra sau intr-o floare ori un fluture. Am scris intrebari referitoare la poveste pe cercuri rosii (pietre fermecate :) ) si copiii le descopereau si raspundeau.

Am lipit pe cateva pietre imagini decupate de prin reviste si cu ajutorul lor fiecare copil a inventat cate o poveste.

La partea practica am pictat cate un magarus caruia i-am atasat picioare din carlige de rufe.

 

 

Testoasa Tess

Despre cartea “101 povesti vindecatoare pentru copii si adolescenti”  v-am mai povestit si aici, este un minunat ajutor pentru parinti, ne ajuta sa le vorbim copiilor despre problemele lor intr-o maniera jucausa. La atelierul de lectura de vineri am citit despre testoasa Tess care se plictisea foarte tare cand mergea la scoala si din aceasta cauza isi necajea colegii:ii intepa, ii impingea, le ascundea cartile, iar atunci cand ceilalti ii faceau acelasi lucru se supara si musca. Tess nu era fericita fiindca nu avea prieteni si nu stia cum sa iasa din aceasta situatie. Pana intr-o zi cand s-a intalnit cu o testoasa batrana si inteleapta care a sfatuit-o ca atunci cand simte ca devine suparat, iritata sa-si traga capul in carapace si sa se relaxeze respirand adanc de tei ori. Cand se mai calmeaza trebuie sa se gandeasca daca ii e de folos sa fie asa nervoasa si ce ar putea face ca lucuruile sa fie diferite. Lucrul acesta a ajutat-o foarte mult pe Tess si de atunci a fost mai draguta cu celelalte testoase, a descoperit ca se simtea mai calma si mai fericita.

Noi am ilustrat povestea lui Tess cu niste testoase de plus si pe parcurs ii intrebam pe copii daca ei au fost vreodata in astfel de situatii.

Majoritatea mi-au raspuns ca au fost furiosi cand parintii nu le-au dat voie sa se joace cu tableta, n-au prea vrut sa recunoasa daca au necajit vreodata pe cineva, insa am vorbit mult despre furii si despre cum reactioneaza oamenii cand sunt furiosi si eu sunt convinsa ca au invatat ceva din lectia asta ;) .

Am gasit o multime de informatii despre aceasta tehnica de relaxare si de gestionare a sentimentelor (the turtle technique) si am incercat sa le transmit si copiilor cat mai multe dintre ele. Le-am spus copiilor ca este important sa recunoastem cand suntem nervosi si suntem pe cale sa lovim pe cineva, apoi sa ne retragem in “carapace” (sa ne ducem intr-un colt, sau sa punem mainile), sa respiram adanc si sa ne gandim cum putem rezolva situatia in mod pasnic. Am facut si tehnici de respiratie si copiilor li s-a parut amuzant: mirosim o floare, apoi ii suflam petalele :) .

Am impartit copiii in perechi si le-am dat cartonase in care era prezentata cate o situatie iar ei trebuia sa faca un dialog si sa rezolve situatia in mod amiabil (de aici puteti descarca fisele).

De asemenea am avut 3 cartonase pe care le-am arata pe rand: prima data pe cel in care un baiat facea un castel din cuburi si o fetita radea de el, apoi pe cea in care baiatul darama castelul si i-am intrebat pe copii cine se comporta gresit si ce-ar face ei daca ar pati asa. Le-am aratat apoi si cea de-a treia imagine in care copiii se impaca si se joaca frumos impreuna si am stabilit ca aceasta e solutia cea mai potrivita.

Am avut si niste cuburi cu emotii pe care le-am potrivit pentru a afla ce aveau in mana, ce-i facea pe copii sa se simta in felul acela. (cuburile sunt din revista “Detectivul de emotii “ grupa mica si mijlocie de la editura Edu)

La partea practica am facut o testoasa din farfurii de carton careia i-am atasat capul cu o clema tip piuneza pentru a-l putea trage in caparace.